Dreptul de a administra si dreptul de reprezentare.
Legea societatilor comerciale stabileste ca regula, de la care nu se poate deroga fiind o norma imperativa, ca administratorii pot face toate operatiunile cerute pentru aducerea la indeplinire a obiectului de activitate al societatii, afara de restrictiile aratate in actul constitutiv. Ei sunt obligati totodata sa ia parte la toate adunarile societatii si la intrunirile organelor societatii.
Aceasta dispozitie aratata mai sus consacra practic obligatia administratorului de a administra. Obligatia de administrare a societatii, care constituie in acelasi timp si o putere a administratorilor, este limitata nu numai de prevederile actului constitutiv, asa cum dispune Legea societatilor comerciale ci si de dispozitiile legale. De asemenea, anumite limite pot impune si adunarea asociatilor, deoarece adminstratorii au obligatia de a indeplini cu rigurozitate hotararile adunarii generale. Prin actul constitutiv pot fi pevazute anumite modalitati, restrangeri sau largiri ale notiunii de administrare, dar aceasta nu poate fi largita, in asemnea masura incat sa se suprime atributiile adunarii generale, nici restransa reducand-o la un rol pur decorativ.
O distinctie anume trebuie facuta intre actele de administrare ordinara si cele de administrare extraordinara.
Nu toate actele necesare si utile atingerii obiectului social intra in sfera atributiilor administratorilor, ci numai acelea care se incadreaza intr-o administrare normala, comuna, dupa criteriul unui bun si prudent om de afaceri. Actele de gestiune extraordinara reclama consultarea adunarii asociatilor. Acesta este criteriul care impaca deopotriva cele doua mari interse care trebuie ocrotite: interesul ca administratorului sa aiba suficienta liberate de actiune pentru a-si desfasura activitatea, iar, pe de alta parte, interesul ca societatea sa nu fie angajata in operatiuni hazardate sau nocive.
Trebuie adaugat ca administratorul are obligatia
- sa ceara instructiuni conducerii societatii ori de cate ori socoteste ca se indeparteaza de la continutul mandatului sau;
- sa nu infaptuiasca acte pe care adunarea nu le-ar aproba;
- de fiecare data cand socoteste necesar sa convoace adunarea pentru a cere aprobarea pentru acte care se aseamana cu actele pentru care legea prevede imperativ convocarea adunarii.
Dreptul de a reprezenta societatea nu poate fi transmis. Permisiunea de a transmite acest drept se poate acorda numai in temeiul actului constitutiv, prin hotararea adunarii asociatilor prin care a fost numit administratorul sau printr-o hotarare ulterioara. Justificarea acestei reglementari consta in caracterul personal al dreptului de reprezentare. Cu alte cuvinte, vointa sociala urmeaza sa fie exprimata numai de adminstratorul investit cu acest drept, in considerarea calitatilor sale, de catre adunarea asociatilor.
Cu privire la sanctiunea nerespectarii acestei interdictii, Legea societatilor comerciale stabileste ca societatea poate pretinde de la cel substituit beneficiile rezultate din transmiterea dreptului de reprezentare. Potrivit regulilor generale, societatii nu ii poate fi opus un act in care nu este parte. Fiind terta in raport cu actul prin care administratorul a delegat altei persoane dreptul de reprezentare, societatea nu poate fi angajata, in mod valabil, de catre cel substituit, care ramane strain de societate.
Aceasta sanctiune este cea mai potrivita, este mijlocul cel mai eficient de protectie a societatii impotriva incalcarii interdictiei de a transmite dreptul de reprezentare.
Ca o sanctiune directa impotriva administratorului care transmite dreptul de reprezentare ilegal, legea mai prevede, ca administratorul va raspunde solidar pentru eventualele pagube cauzate societatii cu persoana pe care si-o substituie.
Interdictia de a transmite dreptul de reprezentare se aplica atat pentru persoane din afara societatii cat si pentru persoane din cadrul societatii. Daca societatea are mai multi administratori si numai unii dintre ei au dreptul de reprezentare, ei nu vor putea transmite acest drept unui dintre ceilalti administratori, daca aceasta facultate nu le-a fost acordata in mod expres. Tot asa, dreptul de reprezentare nu va putea fi transmis catre unul dintre asociati, fara incuviintarea expresa adunarii generale.
Se admite totusi ca, daca dreptul general de reprezentare nu poate fi delegat, este totusi admisibila cedarea limitata a acestui drept dar, in acest caz, admnistratorul va raspunde de fapta delegatului ca de a sa proprie si nu poate acorda acestuia drepturi pe care el nu le are.
