Simpla omisiune de a prezenta documentaţia contabilă nu justifică obligarea administratorului la răspundere, în condiţiile în care lipseşte raportul de cauzalitate care caracterizează răspunderea civilă delictuală, în sensul art.998-999 Cod civil.

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VI-A COMERCIALĂ DECIZIE Nr. 839 R

Şedinţa publică de la 27 Mai 2009

Pe rol fiind soluţionarea cererii de recurs formulată de recurenta DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE I împotriva sentinţei comerciale nr. 382 din data de 23.01.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VII-a Comercială în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimaţii J. G. D., J. O., (...) N & C D. U. SRL - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR E.(...) T. şi (...) E. SRL.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu au răspuns părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei că procedura de citare cu intimata (...) E. SRL este neîndeplinită.

Curtea în ce priveşte procedura de citare cu intimata (...) E. SRL, face aplicarea dispoziţiilor art. 98 C.p.c. şi apreciază procedura legal îndeplinită.

Curtea constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 C.p.c. şi apreciind cauza în stare de judecată, o reţine spre soluţionare.

C U R T E A

Asupra recursului de faţă:

Prin sentinţa comercială nr.382/23.01.2009 a T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i - Secţia a VII-a Comercială, s-a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulate de creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice I în contradictoriu cu pârâţii J. G. D. şi J. O. ca neîntemeiată.

În baza art.131 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei (...) N & C D. U. SRL.

În motivare s-a reţinut că răspunderea reglementată de Legea nr.85/2006 se circumscrie răspunderii civile delictuale şi ca atare, invocarea dispoziţiilor referitoare la răspunderea contractuală din Legea nr.31/1990 şi teoria mandatului nu-şi găsesc aplicabilitate în speţă, fiind aplicabile în cauzele ce privesc răspunderea administratorilor faţă de asociaţi.

Susţinerea creditoarei că pârâtul a dispus continuarea activităţii debitoarei deşi ducea în mod vădit la insolvenţă, nu poate fi primită în condiţiile în care nu s-a dovedit, ca o condiţie esenţială a angajării răspunderii, „interesul personal”.

Simplele susţineri nu sunt suficiente pentru admiterea cererii, instanţa fiind ţinută să respecte principiul nemijlocirii şi de a-şi baza sentinţa doar pe probele din dosar.

Referitor la lit.d) a art.138, faptele arătate de creditoare nu pot conduce la admiterea cererii, în condiţiile în care între faptele invocate ca fiind săvârşite de pârâţi şi starea de insolvenţă a societăţii, nu s-a dovedit existenţa raportului de cauzalitate.

Astfel, nedepunerea completă a documentelor contabile poate conduce cel mult la tergiversarea procedurii şi nicidecum la realizarea prezumţiei de neţinere a contabilităţii în conformitate cu legea, de dispariţie a documentelor contabile sau de ţinere a unei contabilităţi fictive.

Simpla omisiune a pârâţilor de a prezenta documentaţia contabilă nu justifică obligarea acestora la răspundere, în condiţiile în care lipseşte raportul de cauzalitate care caracterizează răspunderea civilă delictuală, în sensul art.998-999 Cod civil.

Vinovăţia trebuie să îmbrace forma intenţiei, nu poate fi prezumată, ci este necesar a fi dovedită.

În plus, dezinteresul pârâţilor, starea lor de pasivitate, lipsa de preocupare, managementul defectuos, neîndeplinirea unei activităţi ori neluarea unei măsuri când această activitate era necesară, potrivit legii, nu sunt fapte sancţionate de art.138 din legea insolvenţei, a cărei enumerare este limitativă şi deci, nu se poate extinde.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice I, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei şi admiterea acţiunii de obligare a pârâţilor J. G. D. şi J. O. la plata pasivului neacoperit al (...) N & C D. U. SRL.

În mod greşit instanţa de fond nu a ţinut cont că, deşi debitoarea a înregistrat pierderi, pârâţii nu au depus cerere de deschidere a procedurii, ci au continuat activitatea având în vedere interesul personal.

Administratorii sociali aveau obligaţia de a efectua o infuzie de capital pentru redresare economică, ori de a cere declararea insolvenţei.

Pasivitatea administratorilor a dus în final la creşterea pasivului social, fapt ce a prejudiciat creditorii.

Din actele dosarului rezultă că administratorii debitoarei nu au depus bilanţurile contabile, nerespectând Legea nr.31/1990, Legea nr.82/1999 şi Legea nr.85/2006.

Din rapoartele de activitate ale lichidatorului judiciar şi din cererea de angajare a răspunderii rezultă legătura de cauzalitate între dezinteresul pârâţilor în ce priveşte funcţionarea normală a societăţii şi prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata datoriilor.

Sunt îndeplinite condiţiile răspunderii sub aspectul prejudiciului suferit, faptei ilicite, vinovăţiei şi raportului de cauzalitate.

Pârâţii nu au urmărit datoriile societăţii, ceea ce a dus la insuficienţa disponibilităţilor pentru plata creanţelor.

Nu s-a ţinut o contabilitate în conformitate cu legea şi lipseşte o evidenţă contabilă a bunurilor care prin vânzare ar fi putut acoperi plata pasivului.

Sub aspectul vinovăţiei, aceasta se prezumă, întrucât în materie comercială, culpa se prezumă, Legea nr.85/2006 completându-se potrivit art.149 cu dispoziţiile din C o d u l c o m e r c i a l, Codul civil şi C o d u l d e procedură civilă.

Starea de insolvenţă este rezultatul managementului defectuos al pârâţilor, fapta delictuală este materializată sub forma omisiunii, iar dovada legăturii de cauzalitate rezultă din prejudiciul cauzat pentru neplata datoriei.

Nu au fost depuse nici întâmpinare, nici alte cereri ori probe noi în recurs.

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art.3041 Cod procedură civilă, Curtea constată şi reţine următoarele:

Invocarea dispoziţiilor art.138 din Legea nr.85/2006, nu atrage automat răspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a înţeles să instituie o prezumţie legală de vinovăţie şi de răspundere în sarcina acestuia pentru eventualul management defectuos, prevăzând doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea de dovezi în acest sens.

Natura juridică a răspunderii administratorului societăţii debitoare aflată în insolvenţă faţă de creditorii acesteia nu este una contractuală, întemeiată pe mandat, care ar fi aplicabilă doar în raport cu societatea însăşi al cărei mandatar este administratorul, nu şi în raport cu creditorii sociali, terţi faţă de contractul de mandat, faţă de aceştia din urmă răspunderea găsindu-şi temeiul în dispoziţiile de drept comun privind răspunderea civilă delictuală, ale cărei elemente nu sunt, de altfel, întrunite în speţă.

Instanţa de fond a apreciat corect probele administrate în dosar şi a reţinut că nu erau incidente dispoziţiile privind răspunderea patrimonială a administratorilor societăţii debitoare pentru pasivul acesteia.

Din probele dosarului nu rezultă cauzarea stării de insolvenţă şi nici săvârşirea uneia din faptele enumerate limitativ şi imperativ în dispoziţiile art.138 din Legea nr.85/2006, nefăcându-se dovada „interesului personal” prevăzut de lit.c.

În absenţa altor elemente probate de recurentă, simpla nedepunere a bilanţurilor contabile şi a raportărilor financiare semestriale de către pârâţii-intimaţi nu este de ajuns pentru a se reţine în sarcina acestora răspunderea civilă întemeiată pe litera d) a art.138 privind neţinerea contabilităţii în conformitate cu legea, atâta timp cât nu s-a dovedit cauzarea stării de insolvenţă a societăţii debitoare.

În conformitate cu dispoziţiile art.312 Cod procedură civilă, pentru aceste motive, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE I, împotriva sentinţei comerciale nr.382 din data de 23.01.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VII-a Comercială în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimaţii J. G. D., J. O., (...) N & C D. U. SRL prin lichidator judiciar E.(...) T. şi (...) E. SRL.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 27.05.2009.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

Grefier,

(...) (...)

Red.Jud.D.M.

Tehnored.F.L.

Nr.ex.: 2

Fond: T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VII-a Comercială

Preşedinte: N. E.