Prescriptia dreptului de a solicita atragerea ras[underii organelor de conducere.

TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A VII A COMERCIALA SENTINTA COMERCIALA nr. 2124 Sedinta publica de la 09.03.2010 TRIBUNALUL COMPUS DIN: PRESEDINTE - Judecator sindic: CIUCULESCU CONSTANTIN GREFIER: MOROSAN MARIA S-a luat în examinare cererea formulata de debitorul RGRES Bucuresti, cu sediul în Bucuresti, întemeiata pe dispozitiile Legii nr. 85/2006. La apelul nominal facut în sedinta publica au raspuns creditorul AFP, prin consilier si pârâtul BCT, personal si asistat de avocat IM, cu împuternicire avocatiala la dosar, lipsa fiind lichidatorul si celelalte parti. Procedura legal îndeplinita. S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care: Judecatorul sindic pune în discutie exceptia prescriptiei dreptului de a solicita atragerea raspunderii personale a pârâtului BCT, exceptie invocata de catre acesta, cererea întemeiata pe dispozitiile art. 138 din lege si închiderea procedurii, conform disp. art. 131 din lege. Pârâtul BCT, prin avocat, solicita admiterea exceptiei invocate; conform disp. art. 139 din lege actiunea de atragere a raspunderii se prescrie în termen de 3 ani de la data când a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat starea de insolventa, dar nu mai devreme de 2 ani calculati de la data hotarârii de deschidere a procedurii; deschiderea procedurii a fost dispusa prin încheierea de la 10.01.2006, pronuntata de judecatorul sindic, astfel ca, în speta, momentul de la care încep sa curga ambele termene, atât cel de 3 ani, cât si cel de 2 ani, este marcat de data de 10.01.2006; la aceasta data la dosar se gaseau toate înscrisurile doveditoare ale starii de insolventa, întrucât chiar debitorul, în baza hotarârii adunarii generale a asociatilor a solicitat deschiderea procedurii; potrivit art. 139 din lege, cererea de atragere a raspunderii putea fi promovata oricând în intervalul de timp 10.01.2006-10.01.2009, întrucât ambele termene au început sa curga succesiv de la 10.01.2006; or, creditorul a depus cererea la data de 13.03.2009, dupa împlinirea termenului de prescriptie; pe fond, cererea este neîntemeiata, întrucât din rapoartele nr. 1 si 2 ale lichidatorului rezulta ca principala cauza a insolventei debitorului este blocarea, în mai 2005, a conturilor de catre AFP, care a dispus încetarea esalonarii platilor la bugetul de stat, esalonare ce fusese stabilita de comun acord pe perioada 2003-2008; nici dupa schimbarea lichidatorului si numirea altuia nu rezulta din rapoartele acestuia culpa fostului administrator; cu privire la închiderea procedurii, arata ca este de acord. Creditorul AFP, prin consilier juridic, solicita respingerea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune si, pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulata si obligarea pârâtului la suportarea pasivului debitorului; lasa la aprecierea instantei cu privire la închiderea procedurii. JUDECATORUL-SINDIC Prin cererea, legal timbrata, înregistrata la 30.09.2005 sub nr. 7244/3/2005(1068/2005) pe rolul acestei instante debitoarea RGRES a solicitat, în baza art. 31 alin 1 si art 32 alin 2 din Legea nr. 64/1995, republicata si modificata, deschiderea procedurii falimentului si numirea în calitate de lichidator judiciar a dl SL. În motivare, în fapt, a aratat ca la data de 22.04.2005 a avut loc adunarea generala a asociatilor în care a fost analizata situatia financiar contabila a societatii. Constatând ca debitorul este în stare de insolventa s-a hotarât declansarea procedurii. Prin încheierea de sedinta din 10.01.2006, Tribunalul Bucuresti-Sectia a VII- a Comerciala, prin judecatorul sindic, a admis cererea; în baza art 38 alin 1 din Legea nr. 64/1995, republicata si modificata, a deschis procedura falimentului împotriva debitorului RGRES; în baza art 106 alin 2 a ridicat dreptul de administrare al debitorului si a dispus dizolvarea societatii debitoare; a numit lichidator judiciar pe dl. SL cu atributiile prevazute de art. 29 din lege si conducerea în tot a activitatii debitorului si cu o remuneratie de 1.500 lei din averea debitoarei si si 8 % din valoarea bunurilor lichidate. A pus în vedere lichidatorului judiciar sa întocmeasca un raport de activitate amanuntit, în sensul art 29 alin 1 lit a) din lege si sa-l depuna la dosarul cauzei pâna la urmatorul termen de judecata-07.02.2006.. La data de 20 iulie 2006 a intrat în vigoare Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, care a abrogat Legea nr. 64/1995, republicata si modificata. Prin încheierea de sedinta din Camera de Consiliu din 03.10.2006, Tribunalul Bucuresti-Sectia a VII- a Comerciala, prin judecatorul sindic, a înlocuit lichidatorul judiciar SL cu AAC. La 12.06.2007, debitorul SC RGRES Bucuresti, prin lichidatorul judiciar AAC, a depus la dosar, prin serviciul registratura, cerere întemeiata pe dispozitiile art 22 alin 4, corob. cu art 24 alin 1 din Legea nr. 85/2006, împotriva pârâtului SL, în calitate de fost lichidator judiciar, solicitând obligarea acestuia la acoperirea prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea atributiilor legale prevazute în sarcina sa, în cuantum de 71.104,57 lei,(f.274 vol. 1) Constatând întrunite elementele constitutive ale raspunderii civile delictuale, prin încheierea de sedinta din 27.11.2007, judecatorul sindic a admis cererea; în temeiul disp. art. 24 alin 1 rap. la art. 22 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 a obligat pârâtul SEBE LIVIU, în calitate de fost lichidator judiciar, la plata catre debitorul RGRES a sumei de 71.104,57 lei, reprezentând prejudiciul produs acestuia; Ulterior, prin încheierea de sedinta din camera de consiliu de la 17.12.2008, pronuntata în dosarul nr. 5657/3/2008, un alt judecator sindic a admis cererea de reexaminare formulata de catre pârâtul lichidator si a dispus anularea masurii luata prin încheierea de sedinta din 27.11.2007. Prin încheierea de sedinta din 07.10.2008, judecatorul sindic a dispus conexarea cauzei ce formeaza obiectul dosarului nr. 30131/3/2008, iar la 06.11.2008 lichidatorul a depus la dosar proces verbal de afisare si tabel suplimentar al obligatiilor debitorului, în care a înscris creanta creditorului din dosarul conexat, CNADNR; ulterior a depus si tabelul definitiv consolidat în care sunt înscrisi doi creditori.

La termenul din 10.02.2009(f.133 vol. 2), creditorul AFP a solicitat prorogarea punerii în discutie a închiderii procedurii si a formulat oral cerere de autorizare în vederea introducerii actiunii prevazuta la art. 138 din lege;

prin încheierea de sedinta de la acel termen, judecatorul sindic a pus în vederea creditorului sa formuleze în scris cererea de autorizare; aceasta, împreuna cu cererea de atragere a raspunderii patrimoniale a pârâtului BCS, au fost depuse la dosar la data de 16.03.2009(f.134, 138 vol. 2)

Prin încheierea de sedinta din 24.03.2009, judecatorul sindic a autorizat creditorul AFP în vederea introducerii actiunii prevazuta la art. 138 din lege(f.140 vol. 2) si a dispus citarea pârâtului cu copie cerere

În motivare, în fapt, creditorul a aratat ca pârâtul a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, a facut sa dispara unele documente contabile si nu a tinut contabilitatea în conformitate cu legea;

Ddebitorul a recuperat în cursul anului 2006 creante în valoare de 120.839 lei, însa nu si-a onorat obligatiile fata de creditori; din bilantul pe anul 2005 rezulta ca debitorul figura cu active circulante si cu active imobilizate, iar o parte din mijloacele fixe au fost vândute ori casate în anul 2005, an în care debitorul a introdus cererea de deschidere a procedurii; societatea a depus declaratii si deconturi de TVA si dupa deschiderea procedurii, continuându-si activitatea., iar conform raportului nr. 2 de activitate lichidatorul a concluzionat ca au fost încalcate dispozitiile art. 6 alin. 1 din legea contabilitatii.

Legal citat, pârâtul s-a prezentat în instanta si a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiata; de asemenea, a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune. Analizând cererea de atragere a raspunderii cu prioritate prin prisma exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, exceptie invocata de pârât, retine urmatoarele: Potrivit art. 139 din Legea nr. 85/2006, care nu reia nicio dispozitie din legea veche: "Actiunea prevazuta la art. 138 se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotarârii de deschidere a procedurii". Conform dispozitiilor alin. 1 al art. 137 din Legea nr. 64/1995, republicata în 17.11.2004, cu modificarile si completarile ulterioare, lege sub imperiul careia a fost deschisa procedura împotriva debitorului: Judecatorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoana juridica, ajunsa în stare de insolventa, sa fie suportat de catre membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori si de orice alta persoana - care au contribuit la ajungerea persoanei juridice în aceasta situatie prin una dintre faptele enumerate la lit. a-g din acelasi alineat. Potrivit art 138 alin 1 din Legea nr. 85/2006 "La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre faptele prevazute la lit a)-g)"

 

Actiunea reglementata de dispozitiile art. 138 din legea noua(art 137 din legea veche) este diferita de extinderea executarii silite împotriva asociatilor cu raspundere nelimitata sau împotriva asociatului unic, reglementate de dispozitiile Legii nr. 31/1990.

În aceste cazuri, raspunderea pentru plata obligatiilor sociale izvoraste direct din calitatea de asociat al societatii în nume colectiv sau de asociat comanditat ori de asociat unic, procedându-se direct la executarea silita împotriva acestor categorii de asociati, fara a fi obligat sa constate culpa asociatilor si sa se pronunte obligarea lor la plata datoriilor sociale.

În situatiile reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu se extinde procedura reorganizarii si lichidarii judiciare fata de membrii organelor de conducere ci se initiaza o procedura diferita, de stabilire a raspunderii patrimoniale personale a membrilor organelor de conducere si de obligare a acestor persoane la plata unei parti din pasivul societatii.

Aceasta procedura este aplicabila numai în cazul debitorului, astfel cum este definit în art 1 din lege, ajuns în stare de insolventa si contra persoanelor care au savârsit una dintre faptele comisive sau omisive enumerate limitativ de art. 138 lit. a) - g).

Determinarea naturii juridice a raspunderii persoanelor vizate de art. 138 este consecinta calificarii raporturilor juridice dintre administratori, directori si cenzori si orice alte persoane din conducere, pe de o parte si debitorul, persoana juridica, pe de alta parte, în situatia reglementata de alin. 1 al art. 138, indiferent de sursa obligatiei, raspunderea fiind delictuala.

 

Textul art. 137 din Legea nr. 64/1995 se referea la membrii organelor de conducere: administratori, directori, cenzori si orice alta persoana, iar textul art 138 din legea nr. 85/2006 se refera la membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului.

Textul nu distinge între conducatorii în functie la data deschiderii procedurii si conducatorii anteriori, lasând la suverana ratiune a judecatorului-sindic sa stabileasca daca atât unii cât si ceilalti au contribuit la ajungerea societatii în aceasta situatie, în calitatea de autori ai unora dintre faptele enumerate.

Împrejurarea ca persoana fata de care se cere stabilirea raspunderii nu avea calitatea de administrator la data nasterii creantei, este irelevanta fata de dispozitiile art. 138, care nu conditioneaza raspunderea de prezenta acestei calitati la data nasterii creantei, ci numai de savârsirea în timpul mandatului, a unor fapte enumerate în textul alin. 1 al art. 138.

Pentru aplicarea dispozitiilor art. 138, nu este necesar ca investirea în functia de conducere sa fi fost efectuata cu respectarea tuturor formelor prescrise de lege, daca în fapt s-au exercitat atributiile acelei functii.

 

Pentru angajarea raspunderii potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 din lege în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ conditiile generale (existenta unui prejudiciu; o fapta ilicita a unei persoane; existenta raportului de cauzalitate între fapta ilicita a persoanei si prejudiciu; fapta ilicita sa fi fost comisa cu una din formele de vinovatie). Pe lânga conditiile generale, art. 138 prevede si conditii speciale pentru angajarea acestei forme de raspundere: persoanele care au savârsit faptele ilicite trebuie sa faca parte din organele de conducere ale unui debitor, persoana juridica - administratori, directori, cenzori si orice alte persoane.

În cazul creditorilor, prejudiciul consta în diminuarea valorii reale a creantelor pe care acesta le au fata de debitoare. Faptele ilicite savârsite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevazute la lit. a-g ale art. 138 din lege. Din formularea textului alin. 1 rezulta ca sunt raspunzatori pecuniar, în temeiul dispozitiilor art. 138, membrii organelor de conducere "care au cauzat" starea de insolventa prin una dintre faptele enumerate în continuare.

 

Expresia sugereaza existenta raportului de cauzalitate între fapta personala si prejudiciul suferit de averea debitorului si, consecutiv, de creditori.

 

Premisele actiunii reglementate de art. 138 se afla în raportul administratorului sau lichidatorului asupra cauzelor si împrejurarilor care au dus la încetarea de plati, raport care contine si informatii privind eventuala raspundere a oricarui administrator, director, cenzor, asociat, salariat sau a altei persoane.

Conform dispozitiilor art. 126 (în redactarea anterioara modificarii Legii nr. 64/1995 prin OG nr. 38/2002 si ulterior prin Legea nr. 149/2004), pe baza acestui raport sau pe baza altor informatii si documente din dosarul cauzei, tribunalul, prin judecatorul-sindic, se putea sesiza din oficiu sau putea fi sesizat de oricare dintre creditori sau de camera de comert si industrie teritoriala pentru a dispune în sensul aplicarii prevederilor alin. 1 al art. 124, cu citarea persoanelor responsabile. Dupa modificarea art. 124 (care a devenit art. 137) prin Legea nr. 149/2004 si prin Legea nr. 249/2005 judecatorul sindic putea dispune, din oficiu,(sau la sesizarea facuta de catre administrator/lichidator, de catre creditori, membrii sau, dupa caz, asociati/actionari) doar luarea unor masuri asiguratorii în vederea luarii masurilor prevazute de art 137.

 

În redactarea actuala, cererile întemeiate pe dispozitiile art 138 din lege sunt introduse de catre administrator/lichidator si, în subsidiar de catre comitetul creditorilor.

 

Chiar daca nu se prevedea expres în legea veche, termenul de prescriptie extinctiva a dreptului la actiune în raspundere patrimoniala a organelor de conducere ale debitorului este cel general, de 3 ani, care începe sa curga din momentul în care persoana interesata (creditorul înscris la masa credala, respectiv administratorul/lichidatorul judiciar si comitetul creditorilor) ia cunostinta de fapta cauzatoare de prejudicii si de persoana care a cauzat prejudiciul, prin depunerea de catre administrator/lichidator a raportului asupra cauzelor sau împrejurarilor care au dus la aparitia insolventei debitorului, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila, ori din alte informatii si documente aflate sau nu la dosarul cauzei.

 

Cererea fiind introdusa de creditorul AFP termenul de prescriptie de 3 ani începe sa curga de la data la care lichidatorul a depus sau trebuia sa depuna raportul prevazut de art. 29 lit a) rap. la art. 56 alin. 1, în vigoare la data deschiderii procedurii, raport asupra cauzelor sau împrejurarilor care au dus la aparitia insolventei debitorului, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila, acela fiind momentul la care trebuia sa cunoasca fapta cauzatoare de prejudicii si persoana care a cauzat insolventa debitorului.

Potrivit art. 1 din Decretul 167/1958, republicat, (1) Dreptul la actiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.(2) Odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii. Pentru aceste considerente va admite exceptia prescriptiei dreptului de a solicita atragerea raspunderii personale a pârâtului BCS, exceptie invocata de catre acesta; pe cale de consecinta, va respinge, ca prescrisa, cererea creditorului AFP împotriva pârâtului BCS, fiind astfel de prisos analiza temeiniciei cererii.

 

Raportul final si bilantul general trebuie întocmite de lichidatorul judiciar, comunicate si afisate, conform art 129 alin 1 din lege, doar în situatia în care bunurile din averea debitorului au fost lichidate, în acest caz procedura fiind închisa potrivit art 132 alin 2 din lege.

Fata de lipsa disponibilitatilor din averea debitorului, va dispune plata catre lichidatorul judiciar, din fondul prevazut la art 4 alin 4 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, a sumei de 2.000 lei, din care 1.500 lei reprezinta remuneratie, iar 500 lei cheltuieli de procedura, apreciate ca atare din suma totala solicitata. PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE Respinge, ca prescrisa, cererea creditorului AFP cu sediul în Bucuresti, împotriva pârâtului BCS, cu domiciliul în Bucuresti. În baza art. 135 din lege sentinta de închidere a procedurii va fi notificata DIRECTIEI GENERALE A FINANTELOR PUBLICE Bucuresti si OFICIULUI REGISTRULUI COMERTULUI Bucuresti de pe lânga Tribunalul Bucuresti, pentru efectuarea mentiunii. Dispune plata catre administratorul judiciar AAC a sumei de 2.000 lei, reprezentând remuneratie/cheltuieli de procedura, din fondul prevazut la art 4 alin 4 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei. Definitiva si executorie. Cu recurs în 10 zile de la comunicare. Pronuntata în sedinta publica, azi, 09.03.2010