Administratorul de fapt.

RASPUNDEREA SOLIDARA A ADMINISTRATORULUI DE FAPT SI A ADMINISTRATORULUI DE DREPT.
Administratorul social de fapt raspunde ca si administratorul de drept, în materie comerciala raspunderea acestora fiind una solidara, conform art. 71 alin. 3 din legea nr. 31/1990.
Sentinta nr. 109 din 22 februarie 2007

Prin actiunea formulata la data de 01.06.2006 administratorul judiciar B.E., desemnat sa administreze procedura reorganizarii judiciare si a falimentului debitoarei SC A. SA a solicitat antrenarea raspunderii persoanelor vinovate de ajungerea în stare de incapacitate de plata a debitoarei, P.C.G. – administrator social, P.M.O.R. – director comercial, P.L. – consilier tehnic si obligarea acestora la plata întregului pasiv al debitoarei.

În motivarea actiunii a aratat ca pârâtii se fac vinovati de folosirea creditelor acordate societatii în scop personal, în interes personal fiind folosita linia de credit acordata debitoarei de B. GSG Craiova, de continuarea unei activitati care ducea în mod vadit persoana juridica la încetare de plati prin mentinerea contractului de leasing, de plata cu prioritate a altor creditori.

A precizat ca pârâtii au folosit mijloace ruinatoare de procurare de resurse pentru persoana juridica, contractând împrumuturi si au ascuns o parte din activul societatii, cerând prelungirea licentei de transport international.

S-a aratat ca prin decizia nr.1720/20.06.2005 Curtea de Apel Craiova a dispus deschiderea procedurii prevazuta de Legea nr.64/1995 împotriva debitoarei SC A. SA, iar persoanele care aveau calitatea de reprezentant al acesteia si cele cu atributii de conducere au refuzat sa puna la dispozitia administratorului judiciar actele contabile prevazute de lege, situatie ce a determinat imposibilitatea cunoasterii tuturor creditorilor si stabilirea gradului de vinovatie al fiecarui pârât.
A invocat disp. art. 137 lit.a, c, e, f, g, din lege.

La data de 9.10.2006 pârâtii au formulat întâmpinare prin care s-a invocat lipsa calitatii procesuale pasive a pârâtilor P.L. si P.O., ca urmare a functiilor îndeplinite în cadrul societatii – de consilier tehnic, respectiv director comercial. Au aratat ca în aceste functii nu au fost avute în vedere de legiuitor la stabilirea raspunderii conform art.137, cererea fiind astfel inadmisibila.

Pe fond, au aratat ca actiunea este neîntemeiata si nedovedita, cererea lichidatorului nefiind sustinuta de nici o proba materiala, iar pârâtii fiind în imposibilitatea de a face proba contrara.

Au fost depuse la dosar copii contracte de munca, certificate de furnizare informatii emise de ORC, fisa de post pentru functia de consilier tehnic, de director comercial.
În cauza a fost luat interogatoriu pârâtilor si a fost atasat spre observare dosarul de faliment.
Judecatorul-sindic retine ca procedura prev. de Lg.nr.64/1995 împotriva debitoarei a fost deschisa prin dec.nr.1720/30.06.2005 a Curtii de Apel Craiova, prin încheierea nr.596/6.10.2005 a Tribunalului Dolj fiind desemnat administratorul judiciar si fiind stabilite termenele prevazute de lege.
În conformitate cu disp. art.39 din lege, în termen de 10 zile, debitoarea avea obligatia de a depune actele si informatiile prev. de art.33: bilantul si copii de pe registre, lista bunurilor, lista creditorilor, a platilor si transferurilor patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare formularii cererii introductive, contul de profit si pierderi pe anul anterior depunerii cererii.
Aceasta obligatie nu a fost îndeplinita de reprezentantul legal al societatii, pârâtul P.C., care îndeplinea functia de administrator social la data deschiderii procedurii, proba negativa neputându-se face în conditiile art. 1169 C.Civ. În speta, pârâtii trebuiau sa faca dovada îndeplinirii obligatiei, nu lichidatorul judiciar sa faca dovada neîndeplinirii acesteia.

Potrivit art. 137 din legea nr.64/1995, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului ajuns în insolventa sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere – administratori, directori, cenzori si de orice alta persoana – care au contribuit la ajungerea debitorului în aceasta situatie, prin una dintre urmatoarele fapte: au folosit bunurile sau creditele societatii în înteles propriu sau al unei alte persoane; au facut acte de comert în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; au dispus, în interes personal, continuarea unei activitati care ducea în mod vadit societatea la încetare de plati; au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea în conformitate cu legea; au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit, în mod fictiv, pasivul acesteia; au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetarii platilor; în luna precedenta încetarii platilor au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor, în dauna celorlalti creditori.

In ceea ce priveste raportul dintre societatea debitoare si administratorul social, sunt incidente disp. art.72 din legea nr.31/1990, potrivit carora obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si de cele special prevazute în lege: realitatea varsamintelor, existenta reala a dividendelor, existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere, exacta îndeplinire a hotarârilor adunarii generale, stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea si actul constitutiv le impun.

În exercitarea acestor atributii, administratorul social, ca reprezentant al societatii, avea obligatia de a depune actele si informatiile prev. de art.33 din legea nr.64. Nedepunerea acestora face imposibila identificarea bunurilor ce pot fi valorificate în cadrul prezentei proceduri, a eventualilor debitori ai societatii, a creditorilor ( fapt ce a generat nedeterminarea pasivului pâna la aceasta data si depunerea de declaratii de creanta dupa termenul stabilit), dar si a cauzelor reale ce au determinat insolventa.
În cursul solutionarii cererii au fost depuse o serie de acte, nerelevante însa din punctul de vedere al art.33 si art.56 ( procesul-verbal de control din 4120/30.09.2003, bilantul, contul de profit si pierdere, situatia activelor imobilizate din 31.12.2003 si din 31.12.2004, date informative la 31.12.2004, bilantul din 30.06.2003, contractul de leasing încheiat cu Afin Leasing AG, notificarea rezilierii, procese-verbale de predare-primire a autovehiculelor, certificate înmatriculare). Din aceste acte rezulta totusi ca debitoarea detine bunuri – imobilizari si stocuri – creante si disponibilitati banesti. Contrar actelor, pârâtii au declarat ca societatea nu detine active.

Instanta retine ca dupa deschiderea procedurii debitoarea a împrumutat sume de bani de la o alta societate al carei administrator social este pârâta P.O. motivat de faptul ca avea „datorii ce trebuiau achitate”, sume ce au fost distribuite unor furnizori neprecizati. (declaratia pârâtului P. C).

Toate aceste elemente atesta îndeplinirea conditiilor prev. de art.137 lit. a), c) si e) din lege în ceea ce-l priveste pe pârâtul P., neavând importanta ca acesta a acceptat ca administrarea societatii sa se faca în fapt de alte persoane. Mandatul este mentionat în registrul comertului si acceptat de pârât, iar obligatiile legale nu au fost îndeplinite.

Referitor la pârâta P.O., din probele cauzei rezulta ca aceasta a fost un administrator de fapt, ocupând un post de conducere (director comercial) si având putere de decizie în cadrul societatii. În acest sens, administratorul P. C., fratele pârâtei, a declarat ca societatea a fost administrata de catre pârâta si contabila, fiind o afacere de familie.

De asemenea, aceasta pârâta a stabilit modul de distribuire a sumei de bani obtinuta în urma împrumutului de la SC S.C.&T. SRL, a predat autovehiculele societatii de leasing si se afla în posesia tuturor actelor societatii (conform recunoasterii prin interogatoriu), nedepunerea acestora atestând un management defectuos.
Fiind un administrator de fapt, pârâta raspunde ca si un administrator de drept, în comercial raspunderea acestora fiind una solidara, conform art. 71 alin .3 din legea nr.31/1990. Cum art.137 din legea nr.64 se refera la toate persoanele care au contribuit la ajungerea debitorului în insolventa, pârâta P.O. are calitate procesuala pasiva.
Cererea formulata fata de pârâtul P.L. va fi respinsa, din probele administrate nerezultând ca acesta a avut vreo contributie la ajungerea debitoarei în încetare de plati.