Retragere din societate, neintelegeri grave intre asociati. Reconstituirea capitalului social. SRL.

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I SECŢIA A V-A COMERCIALĂ

Decizia comercială nr.106

Şedinţa publică de la 31.01.2008

Pe rol soluţionarea recursului formulat de recurenta reclamantă SC T. T. ROMÂNIA SRL împotriva sentinţei comerciale nr.3315/09.03.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VI-a Comercială în dosarul nr(...) în contradictoriu cu intimata reclamantă SC D. NAŢIONALĂ DE TRANSPORTURI AERIENE ROMÂNE – U. SA şi intimata pârâtă F. T. M..

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă recurenta pârâtă prin avocat G. E. cu împuternicire avocaţială depusă la fila 91 dosar şi intimata reclamantă prin avocat E. J. cu împuternicire avocaţială depusă la fila 17 dosar şi intimatul pârât prin avocat G. E. cu împuternicire avocaţială depusă la fila 92 dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispoziţiile art. 150 Cod procedură civilă şi acordă cuvântul pe recurs.

Recurenta pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii cererii de retragere asociat din societate. Susţine că există o anumită situaţie financiară a societăţii, există un bilanţ contabil rectificat aprobat prin hotărârea AGA, dar care nu a fost atacat în instanţă. Instanţa de fond a luat în considerare o situaţie anterioară a acestui bilanţ. Apreciază că pentru intimata reclamantă nu există posibilitatea formulării unei cereri de retragere din societate. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Intimata reclamantă, prin avocat, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, apreciind legală şi temeinică sentinţa atacată. Sub aspectul situaţiei financiare a recurentei reclamante, arată că motivul de retragere este generat de divergenţa de poziţii ale celor doi asociaţi cu privire la starea juridică a societăţii pârâte. Cât priveşte cesiunea către terţi a fost refuzată de către acţionarul majoritar, fiind ingrădită retragerea din societate.

Îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Instanţa constată închise dezbaterile şi reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului de faţă, a reţinut şi constatat că:

Prin sentinţa comercială nr. 3315/9.03.2007, T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VI a Comercială a admis acţiunea reclamantei SC D. NAŢIONALĂ DE TRANSPORTURI AERIENE ROMÂNE – U. SA în contradictoriu cu pârâta SC T. T. SRL şi F. SERVICII M. şi a încuviinţat cererea de retragere din SC T. T. SRL a reclamantei SC D. NAŢIONALĂ DE TRANSPORTURI AERIENE ROMÂNE – U. SA, obligând pârâtele la 107.745.575 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a se pronunţa astfel,tribunalul a reţinut că refuzul de către SC F. T. M. a ofertei de cesionare a părţilor sociale, făcută de reclamantă, reprezintă un abuz împotriva reclamantei, o restrângere a drepturilor acesteia ce constituie un temei suficient pentru o retragere judiciară.

A reţinut tribunalul şi că reclamanta a dovedit prin probele administrate motive temeinice ce au determinat-o să formuleze cererea, în raport de refuzul pârâtei de a aproba dizolvarea societăţii SC T. T. SRL, demonstrând că părţile asociate au poziţii diametral opuse privitor la aspecte majore ce vizează funcţionarea societăţii, dispută ce justifică suficient dreptul de retragere .

În aceste condiţii, tribunalul constatând că reclamanta nu doreşte să fie asociat al acestei societăţi şi văzând că pârâta a refuzat atât dizolvarea cât şi cesionarea acţiunilor de către reclamantă, a admis cererea reclamantei în baza articolului 221 din Legea nr.31/1990.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen, motivat şi legal timbrat SC T. T. SRL.

În esenţă, recurenta susţine că în mod greşit instanţa de fond după casare a apreciat că cererea formulată de reclamantă este întemeiată având în vedere situaţia financiară a pârâtei SC T. T. SRL, aşa cum este aceasta redată în cuprinsul Raportului de verificare şi de gestiune.

În acest sens, recurenta argumentează susţinerea din motivul de recurs raportându-se la definiţia capitalului social, la sintagma folosită de reclamantă în acţiunea formulată, respectiv pierderea capitalului social prin prisma Legii nr. 82/1991 şi Legii nr.31/1990, şi la dispoziţiile articolului 153 din Legea nr.31/1990, conchizând prin aceea că bilanţurile contabile de la 31.12.2001 şi 31.12.2002 care au reflectat pierderea unei jumătăţi din capitalul social nu au fost întocmite în conformitate cu situaţia reală a societăţii, motiv pentru care în AGA de la 5.05.2003 s-a hotărât angajarea unei societăţi de audit pentru verificarea lucrărilor de închidere a anului financiar 2002.

Opinia exprimată de auditor prin raportul de auditare din luna iunie 2003 a fost în sensul că rezultatele consemnate în situaţiile financiare aferente exerciţiului anului 2002, nu reflectă fidel situaţia patrimoniului societăţii şi în consecinţă AGA poate să hotărască corecţiile necesare în 2003.

Precizează recurenta că asociata U. a dovedit rea-credinţă în toată această perioadă, opunându-se în AGA la corectarea situaţiilor financiare greşit întocmite.

Urmare a hotărârii B. de la 3.09.2003 s-au efectuat modificările contabile aferente, întocmindu-se bilanţul de la 31.12.2003 care conţine situaţia reală a societăţii (aprobat în AGA de la 5.05.2004) şi care confirmă faptul că societatea nu are capital social pierdut.

Prin urmare, arată recurenta, pe parcursul soluţionării cererii reclamantei s-au luat măsuri în sensul reîntregirii capitalului social până la limitele impuse de lege, astfel că în prezent cererea de retragere a reclamantei care s-a întemeiat pe motive de dizolvare a rămas fără obiect, cauza retragerii fiind înlăturată fapt ce impunea respingerea ca atare.

Recurenta susţine reaua-credinţă manifestată de U. constând şi în aceea că în acea perioadă a decis unilateral stoparea activităţii desfăşurată de pârâta recurentă la bordul aeronavelor sale, efectuând demersuri pentru desfăşurarea acestei activităţi pe cont propriu în scopul de a-şi însuşi singură profilul rezultat din activitatea identică cu a societăţii al cărei asociat este, atitudine ce se încadrează în dispoziţiile ce reglementează concurenţa neloială.

În acest sens recurenta arată că rezultatele financiare negative la un moment dat se datorează în exclusivitate asociatului U. care la 25 noiembrie 2002 a oprit activitatea de duty-free a pârâtei recurente lipsind de profit consistent pe ambii asociaţi ai SC T. T. ROMANIA SRL.

E. înregistrate la nivelul anului 2001 au fost cauzate tot de reclamanta care nu a contribuit niciodată la activitatea de transport a pârâtei prin promovarea şi vinderea către pasagerii săi de vauchere pentru activitatea de taxi.

În fine, recurenta aduce ca argument al primului motiv de recurs şi încălcarea prevederilor articolelor 969 şi 970 Cod civil, susţinând că nu există vreo culpă a sa în executarea obligaţiilor contractului încheiat cu reclamanta, astfel încât aceasta să fie îndreptăţită să ceară rezilierea contractului de societate înainte de termen, prin retragerea din societate care are ca efect încetarea societăţii înainte de termenul pentru care a fost constituită.

În acest sens, recurenta invocă dispoziţiile articolelor 1491-1531 Cod civil coroborate cu Legea nr.31/1990.

C de-al doilea motiv de recurs vizează aprecierea instanţei care a reţinut ca motiv de retragere din societate refuzul asociatului majoritar de dizolvare a societăţii şi cumpărarea părţilor sociale ale reclamantei sau oferirea acestora spre cumpărare terţilor.

În acest sens, invocând dispoziţiile articolului 221 litera b din Legea nr.31/1990 (în redactarea actuală articolul 226 litera b din aceeaşi lege modificată şi republicată), recurenta susţine că reclamanta nu a solicitat niciodată în cadrul AGA retragerea din societate, ci numai dizolvarea societăţii, astfel că nu a fost îndeplinită condiţia prealabilă de a se convoca AGA pentru a discuta retragerea din societate, oricum lipsind motivele temeinice pentru retragere.

În acest context, recurenta susţine că la AGA din data de 12.02.2003, asociatul F. T. M. a refuzat oferta de cesionare a părţilor sociale deţinute de U. în SC T., pentru că interesul acesteia este de a continua activitatea societăţii T. împreună cu asociatul U. tocmai pentru a avea posibilitatea desfăşurării în continuare a obiectului de activitate în beneficiul ambilor asociaţi.

Susţine recurenta că nu rezultă - din actele cauzei că reclamanta a convocat AGA cu obiect pe ordinea de zi privind cesionarea părţilor sale sociale către terţi şi nu a formulat nici o ofertă serioasă şi cu un preţ serios faţă de nici un terţ şi prin urmare, susţinerea reclamantei din cererea de chemare în judecată privind obturarea posibilităţii de cesionare a părţilor sociale către terţi, este fără suport real.

Cu privire la netemeinicia motivelor de retragere din societate a reclamantei intimată, recurenta solicită a se avea în vedere că reclamanta nu a cerut anularea AGA din 25.03.2003, că la 2.06.2003 a început efectiv comercializarea pe cont propriu a produselor în sistem duty-free, că la 3.09.2003 este momentul începând cu care realitatea situaţiilor financiare ale societăţii s-au aflat în contradicţie cu argumentele reclamantei din acţiune, întrucât rezultatele negative ale societăţii nu există, fiind contrazise de bilanţul contabil de la 31.12.2003, astfel că cererea de chemare în judecată apare nemotivată.

Intimata a depus completare la întâmpinare solicitând respingerea recursului şi înscrisuri în combaterea acestuia (filele 23-89).

Examinând recursul în raport de actele, lucrările cauzei, motivele şi temeiurile de drept invocate de recurentă, Curtea a constatat că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate.

Curtea va proceda la gruparea argumentelor aduse în sprijinul motivelor de recurs, pentru a răspunde printr-un considerent comun.

Cu privire la motivul 1 de recurs (numerotarea aparţine recurentei), se impune precizarea că toată teoria recurentei cu privire la capitalul social este corectă, cu completarea că, rolul capitalului social este acela de a constitui gajul general al creditorilor societăţii cu răspundere limitată, întrucât limita urmăririi de către creditorii societăţii este dată de capitalul social cunoscut acestora prin publicitatea contractului de societate.

Aceasta este raţiunea pentru care activul net al societăţii, determinat ca diferenţă între totalul activelor şi totalul datoriilor acesteia, atunci când se diminuează la mai puţin de J din valoarea capitalului social, se pune în discuţia B. necesitatea dizolvării societăţii, reducerea capitalului social sau reconstituirea acestuia până la încheierea exerciţiului financiar.

În aceste condiţii, reţinându-se Raportul de gestiune la sfârşitul anului 2001 şi Raportul de verificare şi certificare a bilanţului contabil al SC T. T. ROMANIA SRL întocmit de SC E. EXPERT SRL la 27.02.2002 (filele 25-52 vol.I dosar fond nr. 5734/2003) din care rezultă la 31.12.2001 o pierdere neacoperită din capitaluri de 1.712.454 mii lei, care a crescut faţă de 31.12.2000 cu pierderea din anul 2001 de 1.050.874 mii lei, apare ca întemeiată cererea de chemare în judecată a reclamantei raportat la interesul oricărui asociat al unei societăţi de a obţine beneficii din activitatea societăţii.

Or, în cauza de faţă, raportat la momentul formulării cererii din 28.03.2003, în condiţia în care abia în 5.05.2003 (ulterior formulării acţiunii în justiţie) s-a supus votului B. angajarea societăţii de audit SC (...) D. SRL, raportul întocmindu-se în iunie 2003, suspiciunea reclamantei privind situaţia precară a societăţii întemeiată pe înscrisurile oficiale arătate în precedent, au impus solicitarea acesteia de la 14.01.2003 (fila 55 vol. I) privind convocarea B. pentru 12.02.2003 cu prim punct la ordinea de zi, dizolvarea SC T. T. SRL cu menţiunea că în situaţia neaprobării dizolvării înţelege să cesioneze întregul său pachet de 9.256 părţi sociale către asociatul F. M. conform dreptului de preemţiune al acestuia.

Prin urmare, argumentele recurentei aduse în sprijinul motivului de recurs şi întemeiate pe Raportul de auditare din luna iunie 2003 (care de altfel vizează audierea unor înregistrări contabile aferente exerciţiului financiar 2002) supus aprobării în B. din 3.09.2003 (fila 47 dosar recurs) cu consecinţa modificării bilanţului de la 31.12.2003 aprobat în AGA de la 5.05.2004, nu vor fi primite în raport de premisele avute în vedere de reclamantă pentru solicitarea dizolvării şi în cazul neaprobării acesteia, a cesionării tuturor părţilor sociale, evident cu consecinţa retragerii din societate.

Faptul că „la momentul actual” motivul avut în vedere de reclamantă în februarie 2003 şi care viza temeinicia cererii de retragere din societate, nu mai este de actualitate, în sensul că pe parcursul soluţionării cererii de chemare în judecată” s-au luat măsuri în sensul reîntregirii capitalului social până la limitele impuse de lege” nu este de natură a înlătura motivele temeinice avute în vedere de reclamantă la data formulării cererii, cu atât mai mult cu cât însăşi reclamanta nu a înţeles să renunţe la hotărârea sa.

De altfel, ori de câte ori se solicită retragerea dintr-o societate cu răspundere limitată a unui asociat, este necesar a se avea în vedere şi elementul esenţial al contractului de societate şi anume existenţa intenţiei asociaţilor de a colabora în desfăşurarea activităţii comerciale (affectio – societatis).

Or, în cauza de faţă, dincolo de măsurile luate de asociatul F. M. de a reîntregii capitalul social până la limita impusă de lege (acţiuni desfăşurate din februarie 2003 până în mai 2004), perioadă în care părţile asociate au avut păreri divergente materializate în toate hotărârile B. desfăşurate în acest răstimp, dar, affectio societatis presupune şi intenţia de colaborare voluntară a asociaţilor, de lucru în comun cu participare activă şi interesată la activitatea societăţii.

De altfel, recurenta a invocat permanent în toate ciclurile procesuale, reaua credinţă a asociatei U. constând şi în aceea că a făcut demersuri pentru desfăşurarea activităţii de duty-free pe cont propriu, că la 25.11.2002 a decis stoparea activităţii recurentei la bordul aeronavelor sale, invocându-se chiar încălcarea dispoziţiilor care reglementează concurenţa neloială şi nu în ultimul rând susţinându-se că rezultatele negative „la un moment dat” se datorează în exclusivitate U..

Aşa fiind, opoziţia pârâtei recurente la retragerea asociatului apreciat ca fiind de rea-credinţă, care a dus societatea „în exclusivitate” la rezultate negative încă de la 25.11.2002, este cel puţin contradictorie şi oricum în afara principiului care guvernează acest contract de societate – affectio societatis.

Aşadar, cum din întregul material probator (inclusiv hotărârile judecătoreşti care atestă multitudinea litigiilor dintre cei doi asociaţi ai societăţii recurente) rezultă că între asociaţi există neînţelegeri care privesc atât aprecierea activităţii din punct de vedere contabil cât mai ales neînţelegeri privind modul de desfăşurare a activităţii, hotărârea instanţei de fond se apreciază ca fiind temeinică raportat la situaţia de fapt şi dispoziţia prevăzută de articolul 226 litera c din Legea nr.31/1990 republicată.

In fine argumentele recurentei bazate pe dispoziţiile articolelor 969, 970, 1491-1531 Cod civil vor fi înlăturate în raport de dispoziţia specială prevăzută de Legea nr.31/1990 care reglementează condiţiile privind retragerea asociaţilor, aplicabile în cauza de faţă în raport de obiectul cererii de chemare în judecată.

Oricum, susţinerea recurentei în sensul că retragerea reclamantei din societate are ca efect încetarea societăţii înainte de termen, nu are suport legal în raport de posibilitatea pârâtei recurente a decide dacă doreşte să continue activitatea societăţii cu asociat unic.

Cât priveşte obiectul de activitate al societăţii, nu se poate reţine că prin retragerea U. nu s-ar mai putea desfăşura activitatea, în raport de conţinutul obiectului de activitate menţionat în contractul de societate cât şi de înscrisul de la fila 84 – contractul nr. 1159/16.12.2002 încheiat cu Compania Română de B. Romania R.A.

Cât priveşte cel de-al doilea motiv de recurs ce vizează lipsa motivelor temeinice pentru a se solicita retragerea din societate, Curtea îl apreciază ca nefondat atât pentru considerentele avute în vedere la primul motiv de recurs cât şi pentru următoarele considerente.

Toate alegaţiile recurentei privind:neconvocarea AGA de către reclamanta intimată pentru a se discuta retragerea U. din societate, existenţa interesului asociatului F. M. de a continua activitatea societăţii împreună cu asociatul U. şi prin urmare refuzul ofertei de cesionare, neconvocarea AGA de către U. cu ordinea de zi cuprinzând cesionarea părţilor sale sociale către terţi, neformularea unei oferte serioase şi cu preţ serios faţă de nici un terţ şi necontestarea în instanţă a hotărârii AGA de la 12.02.2003 care a devenit astfel obligatorie, sunt nefondate, în raport de conţinutul procesului verbal AGA de la 12.02.2003 punctul 2 (filele 26-27 dosar recurs) şi dispoziţiile Legii nr. 31/1990.

Astfel, având în vedere că nu s-a votat dizolvarea societăţii, CN U. SA a propus celuilalt asociat cu drept de preemţiune în raport cu terţii, cesionarea întregului pachet la valoarea nominală de 528.000 USD.

B. F. M. a refuzat oferta de cesionare.

S-a consemnat totodată refuzul asociatului F. T. M. de a-şi exprima acordul în vederea transmiterii părţilor sociale deţinute de U. SA către terţi, cu menţiunea expresă că, va ataca în instanţă orice act perfectat cu eventualii terţi prin nesocotirea dreptului asociatului F. M. de a autoriza acest transfer.

Prin urmare, dincolo de faptul că reclamanta a respectat dispoziţiile legale şi statutare privind acordarea dreptului de preemţiune asociatului său, dar obiectul dezbaterilor B. de la 12.02.2003 nu l-a format oferta de cesiune către terţi, astfel încât să se pună în discuţie aşa ceva, cu atât mai mult cu cât asociatul F. M. şi-a exprimat clar poziţia faţă de eventuala cesiune către terţi deşi a refuzat neîndoielnic oferta de cesiune pe care i-a făcut-o U. SA.

În plus, se reţine de C că, recurenta a precizat în recurs alte motive (interese) pentru care nu a acceptat oferta de cesiune (vezi alineat 3 paragraf 9 recurs), iar în realitate (nefiind vorba de un interes în „beneficiul ambilor asociaţi”) a justificat refuzul astfel: interesul asociatul F. T. M. fiind de a continua activitatea acestei societăţi împreună cu CN U. SA pentru că asta înseamnă posibilitatea de desfăşurare în continuare a activităţilor pe care şi le-a propus şi în ideea de a se îndeplini una din condiţiile necesare eliberării autorizaţiei de duty – free – (fila 26 recurs).

În aceste condiţii corect a reţinut instanţa de fond că refuzul ofertei de cesionare reprezintă un abuz al pârâtei asociate şi o restrângere a drepturilor asociatei reclamante, ceea e reprezintă un motiv suficient pentru retragerea judiciară.

Tot corect a constatat tribunalul şi că nerecunoaşterea dreptului de a se retrage în condiţia în care s-a probat că retragerea nu este abuzivă, şicanatorie sau nejustificată, reprezintă o încălcare a drepturilor asociatului prin forţarea acestuia să rămână în societate împotriva voinţei lui.

Susţinerile pârâtei privitoare la culpa reclamantei în nefuncţionarea societăţii au fost în mod întemeiat înlăturate, de instanţa de fond în raport de faptul că aceste aprecieri au fost cenzurate de instanţe judecătoreşti ce au soluţionat acţiunile judiciare între părţi, întemeiate şi pe aspectele invocate de pârâtă în susţinerea relei credinţe a reclamantei (ex. sentinţa comercială nr. 4688/7.04.2003, sentinţa comercială nr. 11057/22.09.2003; sentinţa comercială nr. 3617/12.03.2004; sentinţa comercială nr. 3022/2.03.2004, sentinţa comercială nr. 3396/9.03.2004; decizia comercială nr. 71/27.01.2005, sentinţa comercială nr. 2362/21.02.2003 şi decizia comercială nr.793/13.05.2003.

Cât priveşte argumentul recurentei în sensul că reclamanta nu a atacat hotărârile AGA SC T. T. ROMANIA SRL, şi prin urmare punctele de vedere susţinute de aceasta sunt contradictorii, Curtea apreciază că neatacarea hotărârilor AGA nu reprezintă un aspect relevant în soluţionarea cererii de retragere din societate , cu atât mai mult cu cât hotărârile AGA se atacă în condiţiile articolului 132 (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 rep.

Pentru aceste considerente Curtea constatând că nu subzistă motivul de modificare a sentinţei atacate prevăzut de articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă şi nici alt motiv care să atragă casarea sau modificarea hotărârii în temeiul articolului 3041 Cod procedură civilă, urmează să menţină sentinţa atacată privind încuviinţarea retragerii asociatului Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române U. SA din SC T. T. ROMANIA SRL şi în consecinţă să respingă recursul în temeiul articolului 312 (1) Cod procedură civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta reclamantă SC T. T. ROMANIA SRL împotriva sentinţei comerciale nr.3315/09.03.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VI-a Comercială în dosarul nr(...) în contradictoriu cu intimata reclamantă SC D. NATIONALĂ DE TRANSPORTURI AERIENE ROMANE - U. SA şi intimata pârâtă F. T. M..

Ia act că intimata CN U. SA îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31.01.2008.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

B. E. N. D. F. E.

GREFIER

J. E.

Red.Jud.A.B

Tehnored.A.A.

2 ex.

3.03.2008

T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VI a Comercială

Judecător fond: N. N. E.