Retragere asociat. Calculul drepturilor cuvenite. SRL.
Societăţi comerciale. Retragere asociat. Calculul drepturilor cuvenite. Lipsa cererii reconvenţionale prin care să se solicite suportarea pierderilor
Trimiterea la patrimoniul social, făcută de art. 224 din Legea nr. 31/1990, definit ca totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică aparţinând societăţii, precum şi bunurile acesteia (noţiune distinctă de capitalul social, acesta din urmă reprezentând expresia valorică a aporturilor asociaţilor), are consecinţe directe şi nemijlocite asupra stabilirii drepturilor asociatului retras, care, în virtutea contractului, participă atât la beneficii, cât şi la pierderi, cuvenindu-i-se pentru părţile sale sociale o sumă de bani echivalent al cotei sale de participare la capitalul social al societăţii raportat la valoarea activului net deţinut de societate, calculată după ultimul bilanţ aprobat.
Astfel, drepturile patrimoniale ale asociatului retras din societate se calculează în raport de valoarea reală a activelor de la data retragerii. Pentru aceasta, nu era nevoie de formularea unei cereri reconvenţionale în vederea suportării de către asociatul retras a cotei-părţi din datoriile şi pierderile societăţii, fiind de esenţa contractului de societate participarea atât la beneficii, cât şi la pierderi.
Secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 589 din 6 iunie 2007
Prin sentinţa nr. 110/C/05.02.2008, Tribunalul Comercial Argeş a admis acţiunea, dispunând retragerea reclamantului din societatea comercială pârâtă, obligarea acestuia la plata sumei de 6.924,50 lei datorie către societate, precum şi obligarea societăţii pârâte să-i plătească reclamantului ½ din valoarea activelor (respectiv contravaloarea utilajelor şi a mijloacelor fixe), plus 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, instanţa a reţinut că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părţile sale sociale fiind stabilite în conformitate cu dispoziţiile art. 226 alin. (3) din aceeaşi lege.
Împotriva sentinţei, în termen legal a formulat recurs reclamantul, care a criticat-o sub următorul aspect:
Prin acţiunea introductivă a solicitat instanţei de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună retragerea sa din societatea pârâtă SC S.G. SRL, cu stabilirea drepturilor ce i se cuvin pentru părţile sociale deţinute în cuantum de 50% şi obligarea pârâţilor la plata acestora.
Instanţa a admis acţiunea, dispunând retragerea reclamantului din societatea pârâtă şi obligând societatea pârâtă să-i plătească ½ din valoarea activelor, respectiv contravaloarea utilajelor şi a mijloacelor fixe.
Se impută instanţei de fond faptul că greşit l-a obligat la plata sumei de 6.924,50 lei datorie către societate, în condiţiile în care, în cauză pârâta nu a formulat cerere reconvenţională pentru obligarea sa în sensul celor dispuse prin sentinţă.
Procedând în sensul celor arătate, instanţa a încălcat grav principiul disponibilităţii, extinzând cadrul procesual şi dispunând asupra unui capăt de cerere dintr-o cerere ce nu a fost formulată.
Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate, ce se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi pct. 9 C.proc.civ., cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C.proc.civ., curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 226 din Legea nr. 31/1990, asociatul în societatea cu răspundere limitata se poate retrage din societate (...) pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului, supusă numai recursului, în termen de 15 zile de la comunicare.
Tot în cuprinsul acestui articol se stipulează că pentru situaţia prevăzută mai sus, instanţa judecătorească va dispune şi cu privire la structura participării la capitalul social al celorlalţi asociaţi, cât şi asupra drepturilor asociatului retras, cuvenite pentru părţile sociale.
Or, potrivit dispoziţiilor legii, efectele retragerii din societate sunt similare excluderii asociatului, pentru care, la art. 224 din Legea nr. 31/1990 s-a prevăzut că răspunde de pierderi şi are dreptul la beneficii până în ziua excluderii sale, însă nu va putea cere lichidarea lor până ce acestea nu sunt repartizate conform prevederilor actului constitutiv, fără a avea dreptul la o parte proporţională din patrimonial social, ci doar la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia.
Trimiterea la patrimonial social, definit ca totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică aparţinând societăţii, precum şi bunurile acesteia (noţiune distinctă de capitalul social, acesta din urmă reprezentând expresia valorică a aporturilor asociaţilor), are consecinţe directe şi nemijlocite asupra stabilirii drepturilor asociatului retras, care, în virtutea contractului, participă atât la beneficii, cât şi la pierderi, cuvenindu-i-se pentru părţile sale sociale o sumă de bani echivalent al cotei sale de participare la capitalul social al societăţii raportat la valoarea activului net deţinut de societate, calculată după ultimul bilanţ aprobat.
Astfel, drepturile patrimoniale ale asociatului retras din societate se calculează în raport de valoarea reală a activelor de la data retragerii. Pentru aceasta, nu era nevoie de formularea unei cereri reconvenţionale în vederea suportării de către asociatul retras a cotei-părţi din datoriile şi pierderile societăţii, fiind de esenţa contractului de societate participarea atât la beneficii, cât şi la pierderi.
Nu se poate vorbi despre depăşirea principiului disponibilităţii, în condiţiile în care reclamantul a solicitat să i se stabilească drepturile băneşti ce i se cuvin ca efect al retragerii din societate, legea fiind aceea care a statuat asupra întinderii acestora.
Dat fiind faptul că în stabilirea sumei de bani echivalent al părţii proporţionale din patrimoniul social au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul B.G., care a evidenţiat înregistrarea unui activ contabil net negativ în sumă de 13.849 lei, în mod legal şi temeinic a fost obligat reclamantul la suportarea sumei de 6.924,50 lei, proporţional cu cota parte pe care o deţine în societate.
Constatându-se că sentinţa s-a pronunţat cu respectarea dispoziţiilor art. 226 alin. (3) coroborate cu art. 224 din Legea nr. 31/1990, privind societăţile comerciale, curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat.
