Puterile administratorilor de a semna acte in numele societatii. Art.70-71 din legea societatilor comerciale. SRL

CURTEA DE A P E L O R A D E A

- SECŢIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ŞI FISCAL -

Dosar nr.(...)

DECIZIA NR.106/C/2009 - A

Şedinţa publică din 8 decembrie 2009

Pe rol fiind soluţionarea apelului c o m e r c i a l d eclarat de apelantul reclamant pârât reconvenţional M. E. cu domiciliul în O,(...)/M, Judeţ B, Cod poştal (...), în contradictoriu cu intimaţii pârâţi reclamanţi reconvenţionali SC F. J. SRL, J(...), CUI RO (...) cu sediul în B,(...), Judeţ B, Cod poştal (...), G. D. domiciliat în B,(...), Judeţ B, Cod poştal (...), E. G. domiciliat în B,(...), Judeţ B, Cod poştal (...) şi SC F. J. SRL, J(...), CUI RO (...) cu sediul în B,(...), Judeţ B, Cod poştal (...), împotriva sentinţei nr.606 din 23 iunie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B i h o r în dosar nr(...), având ca obiect constatare nulitate act.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta apelantului reclamant pârât reconvenţional M. E. - lipsă, avocat N. T. în baza împuternicirii avocaţiale nr.139 din 29.09.2004 emisă de Uniunea Naţională a Barourilor din România - B a r o u l B i h o r - Cabinet Individual şi reprezentanta intimaţilor pârâţi reclamanţi reconvenţionali G. D. şi E. G. - ambii lipsă, avocat E. D. E. în baza împuternicirii avocaţiale nr.44 din 29.09.2009 emisă de Uniunea Naţională a Barourilor din România - B a r o u l B i h o r - Cabinet Individual şi SC F. J. SRL prin E. N. D. în baza delegaţiei din 21.11.2009 emisă de intimată, lipsă fiind intimata pârâtă reclamantă reconvenţională SC F. J. SRL.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanţei că apelul este legal timbrat cu suma de 6 lei achitată prin chitanţa nr.(...) din 24.11.2009 plus timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, după care:

Reprezentanta apelantului reclamant pârât reconvenţional, avocat N. T., nu are alte excepţii, probleme prealabile, cereri de formulat sau probe de propus.

Reprezentanta intimaţilor pârâţi reclamanţi reconvenţionali, avocat E. D. E., de asemenea nu are alte excepţii, probleme prealabile, cereri de formulat sau probe de propus.

Reprezentantul intimatei pârâte reclamante reconvenţionale SC F. J. SRL, E. N. D., nu are alte excepţii, probleme prealabile, cereri de formulat sau probe de propus.

Instanţa, nefiind alte excepţii, probleme prealabile, cereri de formulat sau probe de propus, consideră cauza lămurită şi acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentanta apelantului reclamant pârât reconvenţional, avocat N. T., solicită admiterea apelului aşa cum a fost motivat, schimbarea în parte a hotărârii atacate, admiterea cererii principale de chemare în judecată şi menţinerea dispozitivului cu privire la respingerea cererii reconvenţionale. A criticat hotărârea pronunţată de T r i b u n a l u l B i h o r deoarece a soluţionat cererea de chemare în judecată prin instituţia de administrare a societăţilor comerciale cu răspundere limitată şi nu prin ce a fost investită. S-a solicitat constatarea nulităţii actelor adiţionale a contractului. Actele adiţionale au fost semnate de G. D. în calitate de reprezentant al societăţii F. J.. Acesta are dublă calitate, atât de asociat, cât şi de administrator al firmei. Administratorul asociat îşi exprimă atât voinţa sa de asociat cât şi cea de administrator. Hotărârea s-a luat doar cu voinţa a doi asociaţi, adunarea generală nefiind convocată. Problema hotărârii adunării generale este cea asupra căreia ar trebui să ne aplecăm atenţia. Prin încălcarea art.132 s-a urmărit şi s-a paralizat dreptul apelantului de a ataca hotărârea. La SC F. J. sunt asociaţi doar cei doi soţi, însă în F. J. sunt toţi trei asociaţi. Nu s-a convocat adunarea generală, nu s-a consemnat aceasta. Instanţa ar fi cenzurat hotărârea dată în această manieră. Depune la dosar speţă similară. Conform art.79 nu avea calitate procesuală apelantul, aceste fiind şi motivul pentru care nu a fost invocat acest articol. Societatea are un singur imobil. Imobilul este averea celor 3 asociaţi. În 2001 se încheie un contract de închiriere. În 2005, profitând de divergenţele societăţilor, se semnează un act adiţional fără ştiinţa noastră, actul adiţional micşorând chiria. G. D. nu a semnat în calitate de administrator, dar s-a manifestat în calitate de asociat. Solicită admiterea acţiunii şi stabilirea situaţiei anterioare, cu cheltuieli de judecată.

Reprezentanta intimaţilor pârâţi reclamanţi reconvenţionali, avocat E. D. E., susţine precizările din întâmpinare. Solicită respingerea apelului ca nefondat, menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei atacate, cu cheltuieli de judecată. S-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale. La momentul semnării contractului au semnat toţi trei asociaţii. Nu există obligativitatea adoptării unei hotărâri privind închirierea în cadrul adunării generale a asociaţilor. Instanţa a avut în vedere strict cererea formulată.

Reprezentantul intimatei pârâte reclamante reconvenţionale SC F. J. SRL, E. N. D., solicită respingerea apelului. F. J. prestează servicii. Asociaţii din cadrul societăţii cu cumpărat imobilul pentru a nu mai plăti chirie. Chiria a fost de 1.500 $, făcând investiţii de 230 - 240.000 Euro. Art.12 alin.2 se referă la societăţile pe acţiuni. Societăţile cu răspundere limitată sunt reglementate de art.70 şi următoarele din Legea comercială. Soluţia ce se impune este evidentă de respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentanta apelantului reclamant pârât reconvenţional, avocat N. T., având cuvântul în replică, precizează că societatea F. J., cu ocazia semnării actului adiţional îşi deduce cheltuielile însă şi facturează investiţia.

Reprezentanta intimaţilor pârâţi reclamanţi reconvenţionali, avocat E. D. E., precizează că această susţinere a petentului este nedovedită. În urma recepţiei a facturat întreaga investiţie şi a dedus din chirie.

CURTEA DE APEL,

D E L I B E R Â N D :

Asupra apelului c o m e r c i a l d e faţă, curtea constată următoarele :

Prin sentinţa nr.606 din 23 iunie 2009 pronunţată în dosar nr(...), T r i b u n a l u l B i h o r a respins acţiunea formulată de reclamant M. E., în contradictoriu cu pârâţii SC F. J. SRL, G. D., E. G., SC F. J. SRL, având ca obiect nulitate act juridic.

A respins cererile reconvenţionale formulate de pârâţii reclamanţi reconvenţionali SC F. J. SRL, G. D., E. G., şi SC F. J. SRL, în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvenţional M. E..

A compensat cheltuielile de judecată efectuate de părţi.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele :

La data de 01.12.2001, între pârâta SC F. J. SRL, cu sediul în B, reprezentată de reclamantul M. E., cu funcţia de administrator – în calitate de locator, pe de o parte, şi pârâta SC F. J. SRL, cu sediul în B, reprezentată de pârâtul G. D., cu funcţia de administrator – în calitate de locatar, pe de altă parte, s-a încheiat un contract de închiriere, prin care locatorul a închiriat locatarului spaţiul din B, str. A.(...) nr.45, jud. B, pe o perioadă de 5 ani, cu o chirie calculată la 1.500 Euro plus TVA, la cursul zilei, plătită lunar. Bunurile ce constituie respectivul contract constând într-o hală de producţie, birouri, grupuri sanitare şi anexe (filele 6-7 dosar). Ulterior, părţile contractante au încheiat actul adiţional nr.37 din 30.10.2003, prin care, de comun acord, au stabilit majorarea chiriei, începând cu data de 01.10.2003, de la 1.500 Euro plus TVA la suma de 7.500 Euro plus TVA, restul clauzelor rămânând neschimbate (fila 8 dosar).

La data de 30.09.2005, între pârâta SC F. J. SRL, reprezentată legal de către pârâtul G. D., administrator, în calitate de locator, şi SC F. J. SRL, reprezentată de către pârâta E. G., în baza procurii autentificate sub nr.2060/2005, în calitate de chiriaş, s-a încheiat un act adiţional la contractul de locaţiune din 01.12.2001, prin care părţile au convenit modificarea chiriei lunare, respectiv au stabilit ca chiria lunară să fie în sumă de 1.500 Euro plus TVA. De asemenea, au stabilit ca investiţiile efectuate de chiriaş în imobil să fie facturate locatorului, urmând ca acesta să deducă din chiria lunară contravaloarea acestor investiţii.

Totodată, între aceleaşi părţi, s-a încheiat la data de 12.05.2006 actul adiţional nr.3 la contractul de locaţiune din 01.12.2001, de data aceasta, pârâta SC F. J. SRL fiind reprezentată de pârâta E. G., în calitate de administrator, iar pârâta SC F. J. SRL fiind reprezentată de către pârâtul G. D., act adiţional prin care părţile au stabilit că la imobilul închiriat mai este necesară efectuarea unor investiţii, întrucât acesta nu corespunde normelor legale pentru prevenirea şi stingerea incendiilor şi, de asemenea, pentru finalizarea acoperişului la acest imobil, stabilind totodată ca plata investiţiilor să se facă prin compensare cu plata chiriei lunare (fila 5 dosar).

Conform informaţiilor furnizate de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă T r i b u n a l u l B i h o r, reclamantul şi pârâţii persoane fizice au calitatea de asociaţi, reclamantul şi pârâtul G. D. fiind şi administratori în SC F. J. SRL. În SC F. J. SRL, doar pârâţii persoane fizice au calitatea de asociaţi şi administratori (fila 72 dosar).

Atât cererea de chemare în judecată formulată de reclamant cât şi cererile reconvenţionale formulate în cauză sunt nefondate, având în vedere următoarele:

Potrivit art.70 din L 31/1990 actualizată,, (1) Administratorii pot face toate operaţiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societăţii, afara de restricţiile arătate în actul constitutiv,,.

Conform art.71 din acelaşi act normativ,, (1) Administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu îl pot transmite decât daca aceasta facultate li s-a acordat în mod expres.

(2) In cazul încălcării prevederilor alin. (1), societatea poate pretinde de la cel substituit beneficiile rezultate din operaţiune.

(3) Administratorul care, fără drept, îşi substituie alta persoana răspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube produse societăţii,,.

În speţă, în calitate de administratori, reclamantul şi pârâţii persoane fizice au acţionat în scopul reprezentării intereselor celor două societăţi, încheind astfel contractul de închiriere şi actele adiţionale menţionate mai sus, fără însă să se fi stabilit prin actul constitutiv sau statutul societăţii ca aceste operaţiuni să se facă doar în temeiul unei hotărâri AGA.

Pentru încheierea actului adiţional nr.2 pârâta a fost împuternicită prin procură specială să reprezinte pârâta SC F. J. SRL, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art.71 alin. 1 din L.31/1990.

Contractul de închiriere şi actele adiţionale, fiind contracte comerciale trebuie să îndeplinească toate condiţiile prevăzute de lege pentru valabilitatea lui, respectiv cele prev de art. 948 C.civ: capacitatea de a contracta; consimţământul valabil al părţii ce se obligă;un obiect determinat şi o cauză licită.

Faptul că era sau nu împuternicit administratorul G. D. pentru pârâta SC F. J. SRL să încheie actele adiţionale cu nr.2 şi 3 la contractul de închiriere, nu are relevanţă în cauză , acesta fiind ţinut să răspundă faţă de societatea care l-a mandatat, pentru eventuala depăşire a atribuţiilor încredinţate şi respectiv pentru eventualele pagube produse .

Susţinerile reclamantului că în cauză sunt incidente dispoziţiile art.111 alin.2 lit. f şi 150 din L.31/1990 sunt nefondate, având în vedere că dispoziţiile menţionate se referă la situaţii juridice diferite faţă de litigiul de dus judecăţii,respectiv în cauză nu era necesar să existe o hotărâre AGA de închiriere a spaţiilor şi nu s-a depus vreo dovadă că actul constitutiv al societăţii SC F. J. SRL prevede vreo restricţie în acest sens.

Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă a declarat apel în termen, legal timbrat, apelantul M. E. solicitând instanţei admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate cu consecinţa admiterii cererii principale de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată că cererea de chemare în judecată s-a respins în temeiul prev.art. 70-71 din Legea 31/1990 actualizată, reţinându-se că reclamantul şi pârâţii persoane fizice în calitate de administratori au acţionat în scopul reprezentării intereselor celor două societăţi, încheind contractul de închiriere şi actele adiţionale, fără a se fi stabilit prin actul constitutiv al societăţii sau statuat că aceste operaţiuni să se facă doar în temeiul unei hotărâri AGA. Arată că a investit instanţa de fond cu constatarea nulităţii absolute a două acte adiţionale la contractul de închiriere din perspectiva inexistenţei unei convocări a adunării generale a asociaţilor şi a inexistenţei unei hotărâri a adunării generale a asociaţilor, însă judecătorul fondului a înţeles să soluţioneze cauza prin prisma prev.art.70-71 din Legea 31/1990. Consideră că instanţa de fond a săvârşit o denegare de dreptate refuzând să judece cauza cu care a fost investită. Din modul în care sunt redactate considerentele rezultă că de fapt prima instanţă nu a înţeles cu ce anume a fost investită să judece, nici sub aspectul stării de fapt nici al temeiurilor de drept. În speţă s-a solicitat a se stabili dacă şi în ce măsură cei doi pârâţi persoane fizice, soţ şi soţie, ambii asociaţi ai societăţilor pârâte, componenţi ai adunării generale, fără convocarea şi decizia valabilă a adunării generale erau în drept de a modifica prin două acte adiţionale succesive contractul de închiriere din litigiu, în sensul de a reduce chiria şi a stabili noi clauze pentru locator, în condiţiile în care reclamantul asociat al societăţii SC F. J. nu a fost încunoştinţat. Consideră că este evidentă intenţia de a favoriza pe ascuns interesele societăţii SC F. J. SRL în detrimentul SC F. J. SRL şi implicit ale sale. Prin neconvocarea adunării generale, prin inexistenţa unei hotărâri a adunării generale nu a avut posibilitatea de a uza de procedura instituită la art.132 din lege. Ca atare în situaţia în care s-ar aprecia că ar exista o hotărâre a adunării generale luată în persoana celor doi asociaţi, soţ şi soţie înţelege să se prevaleze de disp.art.132 din Legea 31/1990. În mod corect judecătorul fondului a făcut referire la art.948 Cod civil incident în cauză privitor la consimţământ şi cauză ilicită însă nu i-a făcut aplicaţiunea. Apreciază că în mod greşit s-a reţinut că în cazul contractului de închiriere nu era necesar a exista o hotărâre AGA pentru a fi valabil consimţământul părţii ce se obligă şi că nu se aplică disp.art.111 alin.2 lit.f şi 150 din Legea 31/1990.

Consideră că aceste prevederi sunt clare şi prevăd necesitatea existenţei unei hotărâri a adunării generale pentru închirierea imobilelor, administratorul neputând să înstrăineze bunuri ale societăţii numai după obţinerea aprobării adunării generale a asociaţilor în condiţiile prevăzute la art.115. D. unei societăţi comerciale cu răspundere limitată nu i se aplică prev.art.137-158 din Legea 31/1990 şi prev.art.75, 76, 77 şi 79 din lege, având în vedere normele imperative privind obligativitatea convocării adunării atunci când se decide închirierea unei unităţi a societăţii, prin analogie indiferent de forma de organizare a societăţii, sancţiunea nu poate fi decât nulitate4a. Referitor la art.111 alin.2 lit.f din lege arată că aceste dispoziţii referitoare la reglementarea adunării generale a acţionarilor se aplică drept lege generală pentru toate societăţile. Drept urmare apreciază că trebuia convocată adunarea generală înainte de a se decide în legătură cu închirierea imobilului. Judecătorul fondului nu a realizat că imobilul din litigiu reprezintă cea mai valoroasă avere a societăţii ce se încadrează din punct de vedere valoric în categoria bunurilor avute în vedere la art.150 din Legea 31/1990.

Perfectarea actelor din litigiu a avut o cauză ilicită şi imorală fiind aplicabile în cauză şi disp.prev.art.79 din Legea 31/1990 privitoare la conflictul de interese. Încălcarea acestor dispoziţii nu pot atrage însă invalidarea hotărârii generale ci răspunderea pentru daune a asociatului culpabil. Judecătorul fondului a făcut o confuzie regretabilă între acţiunea în nulitate motivată pe inexistenţa convocării şi inexistenţa hotărârii obligatorii pe care a înţeles să o promoveze. Cauza ilicită şi imorală este evidentă câtă vreme manoperele incorecte şi viclene cei doi soţi pârâţi asociaţi în ambele societăţi au încălcat atât dispoziţiile legii speciale cât şi dreptul comun cu unicul scop de a obţine avantaje personale în cadrul SC F. J. unde sunt doar ei asociaţi şi prejudiciind cealaltă societate unde este asociat şi reclamantul. Cu încălcarea dispoziţiilor legale, fără a fi convocate adunările generale şi fără acceptul reclamantului asociat al SC F. J. SRL se perfectează cele două acte adiţionale din litigiu prin care se reduce chiria la 1.500 Euro + TVA şi este grevată societatea de clauze inadmisibil de acceptat. Reclamantul mai arată că contractul de închiriere cât şi primul act adiţional al acestuia au fost semnate de el în calitate de reprezentant al locatorului, între asociaţi existând un deplin acord, doar următoarele acte adiţionale la contract fiind încheiate fără acordul său şi prin nerespectarea prevederilor legale. Pârâta SC F. J. a beneficiat de reducere considerabilă a impozitului în condiţiile în care a înregistrat pe cheltuieli investiţia efectuată la imobil, investiţie care finalmente este suportată şi achitată de SC F. J. care deduce investiţiile din chirie prin metoda compensării. Justificarea reducerii chiriei începând cu 1.10.2005 are alte conotaţii decât recuperarea investiţiei deoarece cei doi soţi pârâţi profitând de faptul că reclamantul s-a retras din societatea F. J. au avut un interes major de a reduce cuantumul chiriei şi a mări perioada de amortizare a investiţiei. După semnarea ultimelor două acte adiţionale a scăzut la J profitul realizat de SC F. J.. Consideră că prin semnarea ultimelor două acte adiţionale la contract s-a urmărit fraudarea intereselor sale prin diminuarea profitului societăţii în care este asociat.

În drept au fost invocate prev.art.282 şi urm. Cod procedură civilă.

Intimata SC F. J. SRL B prin întâmpinarea depusă la filele 30-32 a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, motivele de apel invocate fiind nefondate. Arată că administratorii societăţii sunt cei însărcinaţi să conducă societatea în această calitate se bucură de plenitudine de competenţă putând face toate operaţiunile necesare pentru realizarea obiectului de activitate dacă actul constitutiv nu prevede altfel. În speţă nu a existat nici un impediment legal pentru încheierea contractului iniţial şi a actelor adiţionale, iar în virtutea principiului simetriei dacă la încheierea locaţiunii nu s-a întrunit adunarea generală, nici la adoptarea actului adiţional nu era necesară a fi convocată vreo adunare generală. Dacă la încheierea contractului s-ar fi adoptat o hotărâre AGA ar fi fost necesară existenţa unor asemenea hotărâri AGA şi pentru modificarea lui, dar în speţă nu este cazul. Susţinerile din motivele de apel ale apelantului privind lipsa convocării unei adunări generale care nici măcar nu era necesară, au drept scop încercarea de a argumenta necesitatea existenţei unei hotărâri AGA, care nu era necesar a fi adoptată.

Intimaţii G. D. şi E. G. prin întâmpinarea depusă la filele 33-36 au solicitat respingerea ca nefondat a apelului, menţinerea în totalitate a sentinţei atacate cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

Se arată că se încearcă a se prezenta starea de fapt ce a generat conflictul într-o manieră complicată, speţa este una simplă având în vedere prev.art.55 din Legea 31/1990. Administratorii societăţii sunt cei însărcinaţi să conducă societatea, puterile lor putând fi limitate potrivit art.75, 90 şi 197 din Legea 31/1990. Celor două societăţi cu răspundere limitată ce au încheiat contractul de închiriere pe care ulterior l-au modificat le erau aplicabile prev.art.194 din lege, neexistând vreun impediment legal pentru încheierea contractelor. Actele constitutive ale societăţilor nu prevăd expres obligativitatea adoptării unei hotărâri AGA privind închirierea, iar disp.art.111 lit.f invocate nu au incidenţă în cauză câtă vreme se referă la închirierea unor unităţi ale societăţii nu a unor imobile.

Instanţa de apel analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu reţine că este nefondat urmând ca în baza prev.art.295-296 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare şi menţinerea în totalitate a sentinţei atacate, pentru următoarele considerente:

Între cele două societăţi pârâte intimate în cauză s-a încheiat la data de 1.12.2001 un contract de închiriere privind imobilul situat în B, str. A.(...) nr.45 pe o perioadă de 5 ani pentru o chirie lunară de 1.500 Euro plus T.V.A. Societatea locatoare SC F. J. SRL a fost reprezentată de administratorul ei reclamantul M. E., iar chiriaşa locatară T. J. SRL de către administratorul ei G. D.. Ulterior prin actul adiţional nr.37/30.10.2003 chiria s-a majorat la 7.500 Euro plus TVA lunar începând cu data de 1.10.2003.

Contractul de închiriere a fost modificat din nou prin actele adiţionale nr.2/30.09.2005 şi 3/12.05.2006, prin care chiria s-a redus la suma iniţială de 1.500 Euro plus TVA lunar, introducându-se şi clauze noi potrivit cărora investiţiile efectuate de chiriaş la imobil să fie deduse din chiria lunară datorată, precum şi faptul că la imobil este necesară efectuarea de alte investiţii pentru corespunderea la normele privind prevenirea şi stingerea incendiilor şi pentru repararea acoperişului unităţii ce urmau a fi compensate din chiria lunară datorată.

Ultimele două acte adiţionale la contractul de închiriere au fost contestate de reclamantul apelant M. E. actualmente asociat în societatea SC F. J. SRL şi fost asociat al societăţii T. J. SRL împreună cu cei doi pârâţi persoane fizice din cauză. Acesta a invocat că cele două acte adiţionale sunt lovite de nulitate absolută deoarece s-au încheiat fără existenţa unui consimţământ valabil exprimat al părţii ce se obligă în sensul că nu a existat o hotărâre AGA valabilă pentru modificarea contractului şi că, cauza acestor contracte este una ilicită.

Sub acest aspect se reţine că în mod corect şi legal prima instanţă a reţinut că acţiunea formulată este neîntemeiată, motivele de apel invocate fiind nefondate.

Din considerentele sentinţei apelate rezultă că instanţa de fond a reţinut corect starea de fapt dedusă judecăţii, stare de fapt căreia i-a aplicat prevederile legale incidente. D. de către prima instanţă ca neîntemeiate a susţinerilor invocate de reclamantul apelant a motivelor invocate de acesta şi a interpretării date de acesta prevederilor legale nu echivalează cu o denegare de dreptate.

Prima instanţă a analizat acţiunea formulată prin prisma principalului motiv invocat de reclamant respectiv lipsa unei hotărâri AGA pentru valabila încheiere a celor două acte adiţionale la contract reţinând că potrivit dispoziţiilor legale incidente art.70-71 din Legea 31/1990 republicată administratorii societăţii puteau în mod valabil să încheie cele două acte adiţionale fără a mai fi necesară existenţa în prealabil a unor hotărâri AGA prin care să se hotărască modificarea contractului şi să fie împuterniciţi administratorii societăţii pentru încheierea celor două acte adiţionale.

Cele două societăţi comerciale contractante ale contractului de închiriere sunt înfiinţate şi funcţionează ca societăţi cu răspund ere limitată fiindu-le aplicabile prevederile legale prevăzute în Legea 31/1990 privitoare la aceste societăţi şi pe cale de excepţie şi dispoziţiile prevăzute expres ca fiind aplicabile şi de la alte forme de societăţi, respectiv în nume colectiv ori pe acţiuni.

În privinţa atribuţiilor şi competenţelor adunărilor generale ale societăţilor ori acţionarilor legiuitorul a prevăzut expres pentru societăţile cu răspundere limitată şi a celor pe acţiuni care sunt problemele şi chestiunile pentru care este necesară adoptarea unei hotărâri AGA. Atribuţiile unei adunări generale ale societăţii cu răspundere limitată sunt distincte şi separate de atribuţiile unei adunări generale a societăţii pe acţiuni, ele fiind distinct şi separat prevăzute de legiuitor la prev.art.194 din lege, respectiv 111 din acelaşi act normativ. Aceste atribuţii nu se pot aplica prin analogie de la una la cealaltă formă de societate.

Legiuitorul în cuprinsul prev.art.194 din lege nu a prevăzut necesitatea adoptării unei hotărâri AGA pentru închirierea bunurilor societăţii cu răspundere limitată.

Dispoziţiile art.111 alin.2 lit.f din Legea 31/1990 se referă la competenţele şi atribuţiile unei adunări generale a unei societăţi pe acţiuni şi nu a uneia cu răspundere limitată, iar aceste prevederi nu pot fi aplicare prin analogie şi societăţilor cu răspundere limitată câtă vreme legiuitorul a reglementat distinct şi separat atribuţiile şi competenţele unei adunări generale la o asemenea societate.

Aceste dispoziţii invocate de reclamantul apelant nu au incidenţă în cauză după cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă.

Prin urmare se reţine că pentru valabila încheiere a celor două acte adiţionale nu era necesară adoptarea în prealabil a unei hotărâri AGA prin care asociaţii să hotărască în privinţa modificării contractului, câtă vreme nici legiuitorul şi nici actele constitutive ale societăţilor nu prevăd necesitatea adoptării unei asemenea hotărâri.

În virtutea prerogativelor conferite de actele constitutive şi de prev.art.70 – 71 din Legea 31/1990 republicată, administratorii celor două societăţi erau îndreptăţiţi ca în numele şi pentru societăţile pe care le reprezintă şi le administrează să semneze cele două acte adiţionale, consimţământul exprimat în numele societăţilor nefiind viciat prin motivul invocat de apelant.

În consecinţă, reţinându-se în cauză că nu era necesară adoptarea unei hotărâri AGA în senul invocat, motivele de apel privitoare la necesitatea existenţei unei asemenea hotărâri, a neconvocării unei adunări generale în scopul adoptării hotărârii ori a nelegării adoptării ei sunt nefondate.

De asemenea, se reţine că nici dispoziţiile art.150 din Legea 31/1990 republicată nu au incidenţă în cauză deoarece ele vizează altă situaţie juridică după cum a reţinut corect şi prima instanţă. Aceste dispoziţii referitoare tot la societăţile pe acţiuni şi nu la cele cu răspundere limitată vizează situaţia înstrăinării sau dobândirii de bunuri de către societate şi nu se referă la închirierea bunurilor. Astfel aceste dispoziţii nu sunt aplicabile cauzei, inclusiv sub aspectul condiţiilor şi situaţiilor pe care la reglementează.

Cât priveşte incidenţa în cauză a prev.art.75, 76, 77 şi 79 din Legea 31/1990 republicată se reţine că aceste dispoziţii sunt aplicabile şi societăţilor cu răspundere limitată, dar ele reglementează administratorii societăţii, puterile şi limitele mandatului acestora. Conflictul de interese prevăzut la art.79 din Legea 31/1990 vizează situaţia în care un administrator participă nelegal la deliberările şi votul în adunarea generală, şi sancţiunea ce poate interveni în caz de încălcare a interdicţiei (răspundere în daune faţă de societate). Depăşirea limitelor mandatului ori încălcarea de către administrator a puterilor ce i-au fost conferite dau dreptul societăţii respective de a-i antrena răspunderea dacă apreciază necesar acest fapt.

Drept urmare, în situaţia în care se constată încălcarea acestor dispoziţii, dreptul de a solicita despăgubirile cauzate aparţine societăţii mandante şi nu altor persoane fizice ori juridice.

Aceste dispoziţii nu pot fi interpretate în sensul dorit de apelant, respectiv că prin exprimarea consimţământului de către administrator în numele şi pentru societatea pe care o reprezintă, acesta ar fi exprimat şi propriul consimţământ ca şi asociat şi drept urmare, acest fapt ar reprezenta o hotărâre a asociaţilor, câtă vreme dispoziţiile legale nu se referă la adunările asociaţilor, iar în cauză nici nu era necesară adoptarea vreunei asemenea hotărâri.

În privinţa existenţei unei clauze ilicite la încheierea actelor adiţionale ca urmare a încălcării dispoziţiilor art.111, 150 din Legea 31/1990 şi a celorlalte dispoziţii invocate de apelant se reţine că motivele de apel sunt nefondate câtă vreme aceste dispoziţii legale nu sunt incidente cauzei, fapt ce rezultă din considerentele mai sus exprimate.

Sub aspectul încălcării ordinii publice ori a bunelor moravuri tot prin prisma cauzei ilicite invocate, se reţine că din actele dosarului nu rezultă că acestea ar fi fost încălcate, acordarea posibilităţii chiriaşului de a-şi recupera investiţiile făcute la imobil prin deducerea lor din contravaloarea chiriei lunare datorate nu poate fi considerată ca fiind o încălcare a ordinii publice, ori a bunelor moravuri. Posibilitatea acordată chiriaşului de către legiuitor de a-şi deduce cheltuielile efectuate din profitul obţinut, concomitent cu posibilitatea acordată de proprietar de compensare a acestor cheltuieli cu investiţiile din chiria datorată nu poate fi considerată ca fiind contrară bunelor moravuri ori ordinii publice. Nici instituirea în contractul părţilor a unor penalităţi de întârziere pentru nerespectarea obligaţiilor asumate nu poate fi considerată ca fiind ilicită, câtă vreme potrivit prevederilor legale şi libertăţii contractuale părţile au posibilitatea de a stabili anticipat daunele interese pe care şi le datorează în caz de nerespectare a clauzelor contractuale.

Drept urmare, instanţa de apel reţine că motivele de apel invocate în cauză sunt nefondate, motiv pentru care apelul declarat va fi respins ca nefondat, cu consecinţa menţinerii în totalitate a sentinţei atacate ca legală şi temeinică.

În conformitate cu prev.art.274 Cod procedură civilă, instanţa de apel va dispune obligarea apelantului la plata către intimaţii G. D. şi E. G. a sumei de 1250 lei pentru fiecare intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E :

RESPINGE ca nefondat apelul c o m e r c i a l d eclarat de apelantul reclamant pârât reconvenţional M. E. cu domiciliul în O,(...)/M, Judeţ B, Cod poştal (...), în contradictoriu cu intimaţii pârâţi reclamanţi reconvenţionali SC F. J. SRL, J(...), CUI RO (...) cu sediul în B,(...), Judeţ B, Cod poştal (...), G. D. domiciliat în B,(...), Judeţ B, Cod poştal (...), E. G. domiciliat în B,(...), Judeţ B, Cod poştal (...) şi SC F. J. SRL, J(...), CUI RO (...) cu sediul în B,(...), Judeţ B, Cod poştal (...), împotriva sentinţei nr.606/COM din 23 iunie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B i h o r, pe care o menţine în totalitate.

Obligă partea apelantă să plătească părţilor intimate E. G. şi G. D. suma de 1250 lei pentru fiecare cheltuieli de judecată în apel.

D E F I N I T I V Ă .

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi 8.12.2009.

PREŞEDINTE : JUDECĂTOR : GREFIER :

(...) (...) (...) (...) (...) (...) (...) U.

 

Red.dec.jud.I.D.T. în concept: 10 decembrie 2009

Jud.fond N. C.

Dact.D.E.T.

7 exemplare/ 16 decembrie 2009

- 5 comunicări efectuate şi predate la expediţie în data de : 16 decembrie 2009 .

- M. E. - O,(...)/M, Judeţ B

- SC F. J. SRL, J(...), CUI RO (...) - B,(...),

Judeţ B

- G. D. - B,(...), Judeţ B

- E. G. - B,(...), Judeţ B

- SC F. J. SRL, J(...), CUI RO (...) - B,(...), Judeţ B