Preavizul administratorului societatii comerciale in cazul renuntarii acestuia la mandat.SA

Dosar nr(...) (Număr în format vechi 1493/2009)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A V-A COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 128

Şedinţa din Camera de Consiliu de la 25 Februarie 2010

Pe rol soluţionarea apelului formulat de apelanta reclamantă E. J. M. împotriva sentinţei comerciale nr.4215/16.03.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VI-a Comercială în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata pârâtă SC N. SA.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns apelanta reclamantă prin avocat G D. cu împuternicire avocaţială depusă la dosar fila 3 şi intimata pârâtă prin consilier juridic D. J. T. cu împuternicire avocaţială depusă la dosar fila 16.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispoziţiile art. 150 Cod procedură civilă şi acordă cuvântul pe apel.

Apelanta reclamantă, prin apărător, solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinţei apelate şi pe fond anularea B. din 15.12.2007, cu cheltuieli de judecată pe cale separată. Astfel, în ce priveşte constituirea adunării generale, instanţa de fond a calificat pe dos situaţia datei de referinţă. Dispoziţiile art.123 alin.2 din Legea nr.31/1990 sunt incidente în cauză iar încălcarea lor atrage constituirea nelegală a adunării generale cu consecinţa anulării acesteia. În ce priveşte termenul de convocare de 15 zile încalcă dispoziţiile art.117 alin.2 şi 4 din Legea nr.31/1990 care impune un termen minim de 30 de zile. Interpretarea instanţei de fond în favoarea unei erori materiale nu are susţinere normativă. Actul constitutiv nu poate fi modificat, în mod pozitiv, decât de adunarea generală, iar în mod negativ, pe calea cenzurii actelor modificatoare, de către instanţa de judecată. Cu privire la regimul legal aplicabil, arată că societatea a fost pe piaţa de capital şi a fost retrasă prin act administrativ care a fost anulat. Arată că instanţa de fond a anulat actul administrativ şi a urmat adunarea generală iar după aceea s-a judecat recursul. Chiar dacă hotărârea nu era executorie, trebuia verificat actul administrativ. Efectele actului administrativ trebuie cenzurate de instanţa comercială. Efectele sunt contrare legii active, respectiv legii pieţei de capital. Faţă de dreptul de preemţiune legea nu face distincţie între gradul I şi gradul II iar locaţia, directivele europene produc efecte şi în România. Legislaţia europeană leagă naţionalitatea de sediul de administrare şi deliberare, de locul de deliberare.

Intimata pârâtă, prin consilier juridic, solicită respingerea apelului, menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei apelate. Instanţa de fond a decis că toate modificările actului constitutiv nu încalcă prevederile Legii nr.31/1990. Arată că a fost anulată retragerea acţiunilor de pe piaţă iar societatea nu a revenit pe piaţă nici în prezent. Faţă de aceste aspecte, solicită respingerea apelului faţă de motivele arătate în întâmpinare.

Curtea constată dezbaterile închise şi reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A

Deliberând asupra apelului de faţă, a reţinut şi constatat că:

Prin sentinţa comercială nr. 4215/16.03.2009 T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VI a Comercială a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta E. J. M. în contradictoriu cu pârâta SC N. SA.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a solicitat anularea hotărârii B. SC N. SA din data de 15.12.2007 şi în consecinţă şi prevederile actului constitutiv reactualizat, pentru următoarele motive:

1.Adunarea generală a acţionarilor ar  fi fost nelegal constituită faţă de încălcarea dispoziţiilor privind data de referinţă;

2.Hotărârea B. şi modificările aduse actului constitutiv încalcă prevederile imperative privind funcţionarea societăţilor comerciale cu privire la:

-termenul pentru exercitarea dreptului de preferintă prevăzut de art. 216 din Legea societăţilor comerciale, delegarea către consiliul de administraţie a atribuţiilor privind majorarea de capital în mod general, fără a observa limitările impuse de lege (art. 220 ind. 1 din Legea nr. 31/1990);

-termenul minim înainte de data ţinerii adunării în care acţionarul înregistrat în Registrul acţionarilor trebuie să fie încunoştinţat (art. 117 din Legea nr. 31/1990);

-funcţionarea persoanelor juridice romane prin aceea că stabileşte faptul ca adunarea generala se întruneşte .... " în România sau, în mod excepţional, în străinătate";

-regimul legal al mandatului administratorilor prin aceea că impune administratorilor renunţarea la mandat doar "pentru motive serioase şi cu un preaviz de minimum 30 de zile" .

3.hotărârea B. şi modificările aduse actului constitutiv încalcă normele speciale aplicabile societăţilor ale căror acţiuni sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată.

Cu privire la prima critică tribunalul a reţinut că potrivit art.9 cap. III din actul constitutiv al SC N. SA, forma în vigoare la data de 04.01.2008, al cărui conţinut nu a fost modificat prin hotărâre a atacată, capitalul social este reprezentat numai de acţiuni nominative iar nu şi de acţiuni la purtător.

În aceste condiţii se apreciază de instanţă că dispoziţiile art.l23 din legea societăţilor comerciale nr.31/1990 republicată nu sunt incidente, motivul de nulitate invocat fiind neîntemeiat.

Cu privire la încălcarea termenului pentru exercitarea dreptului de preferinţă prevăzut de articolul 216 din Legea nr.31/1990, instanţa a reţinut că, prin punctul 7 din hotărârea atacata, art.l2 alin.5 rândul 3 teza a II-a din actul constitutiv se modifică în sensul "Dacă în termen de o lună de la deschiderea subscripţiei nu sunt subscrise de fiecare asociat toate acţiunile corespunzătoare cotei sale de participare la capital, acţiunile rămase pot fi subscrise de ceilalţi asociaţi proporţional cu cota lor de participare la capitalul social în termen de 10 zile începând să curgă de la expirarea termenului de o lună."

Potrivit dispoziţiilor art.216 alin.2 din legea nr.31/1990 republicată ,,Exercitarea dreptului de preferinţă se va putea realiza numai în interiorul termenului hotărât de adunarea generală sau de consiliul de administraţie, respectiv directorat, în condiţiile art. 220/1 alin. (4), dacă actul constitutiv nu prevede alt termen. În toate situaţiile, termenul acordat pentru exercitarea drepturilor de preferinţă nu poate fi mai mic de o lună de la data publicării hotărârii adunării generale (...)."

Instanţa a apreciat că prin modificarea menţionată nu se aduce atingere termenului minim imperativ stabilit de legiuitor pentru exercitarea dreptului de preferinţă de către acţionari, modificarea respectivă stabilind un drept special de preferinţă acordat celorlalţi acţionari interesaţi să subscrie care poate fi exercitat numai după curgerea termenului legal în care acţionarii îndreptăţiţi nu au subscris acţiunile, ipoteză care nu este avută în vedere de norma legală anterior enunţată. A reţinut tribunalul şi că nu pot fi primite apărările reclamantei în sensul că norma este una generală care nu distinge între un drept de preferinţă de gradul I sau gradul II, faţă de conţinutul/redactarea art.216 din legea nr.31 /1990 care are în vedere un singur termen pentru exercitarea dreptului de preferinţă, respectiv, minim o lună de la data publicării hotărârii adunării generale după expirarea căruia "acţiunile vor putea fi oferite spre subscriere a publicului.

Referitor la critica privind delegarea către consiliul de administraţie a atribuţiilor privind majorarea de capital în mod general, fără a observa limitările impuse de lege, în articolul 2201, s-a apreciat de către instanţă că nu sunt încălcate prevederile legale, hotărârea atacată limitându-se a relua dispoziţia legală referitoare la dreptul adunării generale a acţionarilor de a delega Consiliului de Administraţie atribuţia privind majorarea capitalului social. Nu se stabileşte în concret o astfel de delegare, astfel că nici nu se impune a se analiza dacă termenul stabilit de lege a fost sau nu respectat.

În ce priveşte termenul minim în care acţionarii înregistraţi în Registrul acţionarilor trebuie să fie încunoştinţaţi (articolul 117(4) din Legea nr.31/1990), instanţa de fond a constatat că în formă reactualizată, Actul constitutiv stabileşte „Convocarea se publică în Monitorul Oficial partea a IV a şi într-un ziar cu difuzare regulată în localitatea unde se află sediul social. Convocarea poate fi făcută şi prin scrisoare simplă expediată la adresa fiecărui acţionar cu minimum 15 zile înainte de data ţinerii Adunării Generale”.

Faţă de cele constatate şi de critica reclamantei, instanţa a apreciat că este vorba de o eroare materială, având în vedere că termenul de 30 de zile este-menţionat în alineatul 7 al art.34 în forma cuprinsă la punctul 7 din hotărârea atacată care reglementează procedura convocării în cazul în care ordinea de zi a fost completată şi faptul că în actul constitutiv forma în vigoare la 04.01.2008 acest termen este de 30 zile iar nu 15.

Referitor la susţinerea reclamantei privind încălcarea prevederilor legale privind funcţionarea persoanelor juridice române prin aceea că s-a stabilit că adunarea generală se întruneşte „în Romania sau în mod excepţional, în străinătate”, instanţa de fond a apreciat că faţă de caracterul dispozitiv al articolului 110(2) din Legea nr.31/1990, întrunirea adunării generale în străinătate nu încalcă normele şi garanţiile oferite acţionarilor de legea română, pentru motivul că ar putea împiedica participarea acţionarilor la aceste adunări.

Hotărârea B. stabileşte că numai în mod excepţional locul pentru desfăşurarea adunării se va stabili în străinătate, astfel că acţionarul care va fi convocat în vederea participării la adunare cu 30 de zile înainte de desfăşurarea acesteia va lua cunoştinţă de motivele deosebite (excepţionale) care au determinat fixarea locului ţinerii adunării în străinătate putând să le supună eventual cenzurii instanţei de judecată sub aspectul legalităţii acestora.

Critica reclamantei privind impunerea condiţiei ca administratorii să poată renunţa la mandat doar „pentru motive serioase şi cu un preaviz de minimum 30 de zile a fost înlăturată.

Tribunalul a apreciat că prin condiţionarea renunţării la mandat nu sunt lezate drepturile acţionarilor şi nici nu este încălcată vreo dispoziţie legală imperativă.

În ceea ce priveşte încălcarea normelor speciale aplicabile societăţilor ale căror acţiuni sunt tranzacţionale pe o piaţa reglementata, tribunalul a constatat că la data adoptării Hotărârii B. criticate, societatea pârâtă nu era cotată pe piaţa de capital, aşa încât, avea obligaţia de a respecta exclusiv dispoziţiile Legii nr. 31/1990, republicată şi modificată.

Împrejurarea că Decizia D. nr. 2234 din 23.08.2006, prin care SC N. SA a fost delistată, a fost anulată prin sentinţa din 02.05.2007 a Curţii de A p e l B u c u r e ş t i, Secţia a VII-a Contencios administrativ, irevocabilă prin respingerea recursului de către Î n a l t a C u r t e de Casaţie si Justiţie prin Decizia nr. 489/8.02.2008 pronunţata in dosarul nr(...), nu este de natură a schimba starea de fapt şi drept reţinută, respectiv că la 15.12.2007, data la care a avut loc B. care a adoptat hotărârea atacată, se impuneau a fi respectate doar prevederile legii nr.31/1990 republicată cu modificările şi completările ulterioare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen, motivat şi legal timbrat E. J. M., criticile vizând netemeinicia hotărârii atacate.

În esenţă, apelanta a susţinut că instanţa a aplicat în mod nelegal dispoziţiile privind data de referinţă a adunării generale a acţionarilor, prevăzute de articolul 123 alineat 2 din Legea nr.31/1990, considerând că întreg articolul 123 din lege nu este aplicabil, deşi numai alineatul 1 priveşte acţiunile la purtător.

Cu privire la dreptul de preferinţă al acţionarilor stabilit prin articolul 216 din Legea nr.31/1990, instanţa a reţinut ca legal termenul de 10 zile de exercitare a dreptului de preferinţă (pentru etapa a II a), deşi norma respectivă este una generală şi nu distinge după cum este o preferinţă de grad I sau de grad II.

Referitor la încălcarea articolului 117 alineat 2 şi alineat 4 din Legea nr. 31/1990, apelanta susţine că interpretarea instanţei în favoarea unei „erori materiale” nu are susţinere normativă. Instanţa nu poate să califice o dispoziţie a actului constitutiv drept eroare materială când eroarea nu emană de la ea. S. să anuleze dispoziţia din actul constitutiv aceasta continuă să producă efecte juridice chiar dacă instanţa constată caracterul ei nelegal.

Instanţa de fond a apreciat în mod eronat că delegările din actul constitutiv (articolul 2201 din Legea nr.31/1990) nu sunt concrete şi nu încalcă legea.

În realitate, textul legal recunoaşte două modalităţi de realizare a delegării: prin actul constitutiv sau prin modificarea actului constitutiv, iar nu prin hotărârea adunării generale extraordinare, cum nelegal s-a prevăzut în actul constitutiv modificat prin hotărârea B. de la 15.12.2007.

Motivarea instanţei de fond, în privinţa „caracterului excepţional” al întrunirii în străinătate a adunării generale este neîntemeiată, întrucât posibilitatea derogării prin actul constitutiv de la locul firesc al ţinerii adunării generale (sediul social) nu înseamnă recunoaşterea ţinerii lor dincolo de limitele de aplicare a legii române.

În acest context, apelanta arată că legislaţia europeană - leagă naţionalitatea de sediul de administrare şi deliberare, de locul de deliberare. În acest sens, sediul „de facto” recunoscut societăţii ar fi schimbat în străinătate, astfel că o modificare de facto a sediului social cu încălcarea normelor din acest domeniu apare ca o fraudă la lege.

Cu privire la condiţionarea administratorilor referitor la renunţarea la mandat, apelanta susţine că motivarea instanţei în sensul lipsei lezării drepturilor acţionarilor nu este compatibilă cu acţiunea în anulare formulată în temeiul articolului 132 din Legea nr.31/1990.

Împiedicarea denunţării unilaterale ca şi preavizul, nu sunt comptabile cu natura juridică a raportului juridic dintre administratori şi societate.

În fine, apelanta susţine că refuzul aplicării normelor speciale prevăzute de Legea nr.297/2004, în condiţia în care actele administrative de retragere a societăţii pârâte de la tranzacţionare au fost anulate irevocabil, înseamnă ignorarea de către instanţa de fond a hotărârii irevocabile, anularea actelor administrative determinând îndepărtarea efectelor actelor încheiate subsecvent acestor acte administrative.

Intimata a depus întâmpinare în combaterea apelului, solicitând respingerea apelului.

Referitor la primul motiv de apel, privind nerespectarea datei de referinţă, intimata susţine că a fost publicată convocarea prima dată la 8.11.2007, şi urmare a solicitării unui acţionar privind completarea ordinei de zi, la 3.12.2007 a fost publicată ordinea de zi completată.

Conform articolului 1171 alineat 3 din Legea nr.31/1990, ordinea de zi completată trebuie publicată cu cel puţin 10 zile înainte, astfel că faţă de data publicării şi data adunării generale, criticile apelantei sunt neîntemeiate.

Cu privire la dreptul de preferinţă, intimata apreciază corectă constatarea, instanţei de fond, având în vedere că modificarea adusă actului constitutiv nu aduce atingere termenului minim stabilit de legiuitor, ci stabileşte un drept special de preferinţă care poate fi exercitat după curgerea termenului legal.

În ce priveşte termenul de convocare prevăzut de articolul 117 din Legea nr.31/1990, intimata susţine existenţa erorii materiale, termenul de 30 de zile fiind de fapt menţionat în noul act constitutiv.

Referitor la delegarea de competenţe, intimata precizează că prin hotărârea de la 15.12.2007 nu s-a mandat expres Consiliul de Administraţie să exercite atribuţiile prevăzute de articolul 30 literele a,b,c, ci s-a prevăzut că în viitor, B. va putea delega acele atribuţii consiliului de administraţie.

Cu privire la întrunirea AGA în străinătate, intimata susţine caracterul dispozitiv de articolul 110(2) din Legea nr.31/1990, dincolo de faptul că legea prevede stabilirea unui alt loc pentru desfăşurarea AGA cu condiţia că aceasta să fie prevăzută în actul constitutiv.

Referitor la renunţarea de către administratorii la mandat, intimata apreciază corectă motivarea instanţei, în sensul că prin această prevedere nu sunt lezate drepturile acţionarilor şi nici nu se încalcă o normă legală imperativă.

Susţine intimata că apelul este neîntemeiat şi faţă de faptul că prima instanţă a considerat în mod legal că la data adoptării B. (15.12.2007) SC N. SA nu era cotată pe piaţa de capital, prin urmare nu există obligaţia aplicării Legii nr. 297/2004, ci a Legii nr.31/1990.

Examinând apelul potrivit articolului 295 Cod procedură civilă în raport de criticile formulate, apărările invocate şi dispoziţiile legale în materie, Curtea a constatat că este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi arătate.

Cu privire la primul motiv de apel referitor la nerespectarea dispoziţiilor articolului 123(2) din Legea nr.31/1990, Curtea constată că prin convocatorul de la 8.11.2007 (fila 9 dosar fond) s-a stabilit la data de referinţă la 20.11.2007.

La data de 3.12.2007 (fila 10) s-a publicat în Monitorul Oficial convocatorul cu completarea ordinei de zi pentru şedinţa B. de la 15.12.2007.

În aceste condiţii, se reţine că faţă de data publicării celui de-al doilea convocator (3.12.2007) dată de referinţă stabilită la 20.11.2007, nu întruneşte condiţia imperativă prevăzută de articolul 132(2) din lege, respectiv, aceea ca data de referinţă să fie ulterioară publicării convocatorului.

În aceste context, Curtea reţine şi că instanţa de fond a reţinut greşit că dispoziţiile articolului 123 în integralitatea lor se aplică doar în cazul când capitalul social este alcătuit din acţiuni la purtător şi nu şi în cazul acţiunilor nominative.

În aceeaşi ordine de idei, apărarea intimatei, bazată pe respectarea termenului de 10 zile prevăzut de articolul 1171(3) din Legea nr.31/1990, va fi înlăturată deoarece vizează o altă problemă decât cea în raport de care s-au adus critici.

Este întemeiată şi susţinerea apelantei referitoare la nelegala aplicare a dispoziţiilor articolului 216 din Legea nr.31/1990, faţă de faptul că dreptul de preferinţă este reglementat printr-o normă generală care nu distinge după cum s-au subscris sau nu toate acţiunile în termen de o lună.

În acest sens, Curtea reţine (articolul 216 alineat 2 teza a doua din Legea nr.31/1990) sintagma „toate situaţiile” care lasă de înţeles că ori de câte ori rămân acţiuni nesubscrise, se acordă o lună, deoarece şi textul precizează că termenul „nu poate fi mai mic de o lună”.

Aşa fiind, stabilirea unui termen de 10 zile (după termenul de o lună stabilit iniţial), reprezintă, în opinia instanţei, o încălcare a dispoziţiei legale, ceea ce atrage anularea hotărârii.

Cu privire la respectarea dispoziţiilor articolului 117 alineat 2 şi alineat 4 din Legea nr.31/1990, Curtea reţine că atât în procesul verbal al B. de la 15.12.2007 (fila 53 dosar fond), în hotărârea publicată în Monitorul Oficial nr. 3136/6.06.2008 – cu privire la articolul 34 din Actul constitutiv – fila 17 dosar fond) cât şi în Actul constitutiv (articolul 32 alineat 5 .- fila 76 dosar fond) este menţionat termenul de 15 zile posterior datei convocării publicată în Monitorul Oficial, ceea ce încalcă dispoziţia imperativă din articolul 117 alineatele 2 şi 4 din Legea nr.31/1990.

În aceste condiţii, opinia instanţei de fond referitoare la existenţa unei erori materiale nu poate fi primită, de vreme ce hotărârea B. şi respectiv modificările aduse Actului Constitutiv produc efecte juridice şi prin urmare, orice dispoziţie neconformă cu norma imperativă este nulă.

În ce priveşte susţinerea apelantei referitoare la nelegalitatea modalităţii stabilită pentru delegarea de competenţă în privinţa majorării de capital social, Curtea reţine că potrivit articolului 114(1) din Legea nr.31/1990, „exerciţiul atribuţiei privind majorarea de capital (articolul 113 litera f din Lege anr.31/1990) va putea fi delegat. Consiliului de administraţie, respectiv directoratului, prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale extraordinare a acţionarilor, dispoziţiile articolului 2201 din lege aplicându-se deciziilor Consiliului de administraţie/directoratului în cazul în care acestea au fost mandatate.

Prin urmare, textul de lege recunoaşte două modalităţi de realizare a acestei delegări: prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale extraordinare de modificare a actului constitutiv (articolul 2201).

Aşa fiind, reţinând că în Hotărârea B. punctul 15 (fila 17 dosar fond), astfel cum a fost publicată în Monitorul Oficial şi articolului 31 din Actul constitutiv (fila 76 dosar fond) s-a stabilit că B. va putea delega Consiliului de Administraţie exerciţiul atribuţiilor prevăzute de articolul 31 literele a,b,c (filele 75.76), Curtea apreciază că nu s-a atribuit Consiliului de administraţie un mandat pentru a dispune asupra majorării de capital, ci s-a stabilit numai că va putea delega Consiliului de administraţie exerciţiul unor atribuţii.

În opinia Curţii, o astfel de clauză este lipsită de efect, de vreme ce legea stabileşte condiţiile clare în care se delegă atribuţiile (articolul 114 şi articolul 2201 – cu privire la majorarea de capital care stabileşte în alineatele 1 şi 2 inclusiv perioada şi condiţiile pentru care poate fi acordată o astfel de autorizare).

Referitor la motivul ce vizează posibilitatea întrunirii adunării generale inclusiv în străinătate, Curtea reţine că, deşi articolul 110(2) din Legea nr.31/1990 este o dispoziţie permisivă, hotărârea privind posibilitatea întrunirii adunării generale şi în străinătate (chiar cu titlu excepţional) nu asigură posibilitatea egală a acţionarilor de a lua parte la şedinţa convocată, creând astfel premisele încălcării dreptului acestora de a participa la exprimarea legală a votului.

Curtea apreciază şi că, prin ţinerea adunării generale în străinătate, controlul legalităţii asupra hotărârii luate este sustras jurisdicţiei române (prin raportare la locul ţinerii adunării generale) întrucât legislaţia europeană leagă naţionalitatea şi de locul de deliberare nu numai de sediul de administrare.

În fine, este nulă şi hotărârea B., respectiv clauza din Actul constitutiv care impune administratorilor renunţarea la mandat cu un preaviz de minimum 30 de zile în raport de articolul 72 din Legea nr.31/1990 coroborat cu articolul 1556 Cod civil.

Nu trebuie confundată (demisia ca act de drept al muncii) cu renunţarea administratorului la funcţia încredinţată (când se aplică regulile mandatului – articolul 1556 Cod civil) această renunţare fiind în principiu, discreţionară.

Împiedicarea denunţării unilaterale şi obligativitatea preavizului sunt incompatibile cu natura raportului juridic dintre societate şi administrator.

Prin urmare, aprecierea instanţei de fond în sensul că prin această prevedere nu sunt lezate drepturile acţionarilor şi nici nu se încalcă vreo normă imperativă, nu are suport faţă de dispoziţiile articolului 1556 Cod civil.

Pentru aceleaşi considerente vor fi respinse şi apărările intimatei, care confundă obligaţia de anunţare a preavizului cu notificarea mandatului, iar stabilirea motivelor serioase de renunţare le justifică pentru sprijinirea mandatarului „pentru a nu fi chemat în despăgubiri conform articolului 1556 alineat 2 Cod civil”.

Cu privire la motivul de apel ce vizează încălcarea regimului legal aplicabil societăţii intimate, respectiv acela al societăţilor tranzacţionate pe piaţa reglementată conform Legii nr. 297/2004, Curtea reţine următoarele:

Acţiunile SC N. SA au fost retrase de la tranzacţionare de pe piaţa S. prin Decizia D. nr.2234/28.08.2006, decizie dată ca urmare a unei hotărâri B. de la SC N. SA ce a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 724 din 10.02.2005 rămasă irevocabilă.

Decizia D. nr.2234/28.08.2006 a fost anulată de Curtea de A p e l B u c u r e ş t i prin sentinţa civilă nr. 1150 din 2.05.2007, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului la 8.02.2008.

În acest context, Curtea reţine că la data la care s-a convocat B., ce face obiectul prezentei cauze, respectiv la data de 8.11.2007 şi respectiv la 3.12.2007, Decizia D. nr.2234/28.08.2006, de retragere de la tranzacţionare a acţiunilor emise de SC N. SA, era anulată, numai că recursul declarat la 12.07.2007 suspendă executarea potrivit articolului 20(2) din Legea nr.554/2004.

În aceste condiţii, câtă vreme prin declararea recursului s-a suspendat executarea sentinţei civile nr. 11501/2.05.2007, în mod corect s-a apreciat că se impuneau a fi respectate dispoziţiile din Legea nr.31/1990 şi nu cele din Legea nr.297/2004.

Prin urmare, acest motiv de apel este neîntemeiat, fiind primite apărările intimatei.

Faţă de toate considerentele arătate, reţinând că prin Hotărârea B. de la 15.12.2007 care a modificat actul constitutiv al SC N. SA, s-au încălcat prevederile Legii nr. 31/1990, aşa cum s-a arătat în precedent , Curtea va admite apelul, va schimba în tot hotărârea atacată cu consecinţa admiterii în parte a cererii reclamantei în sensul anulării Hotărârii B. din data de 15.12.2007 şi a modificărilor actului constitutiv al SC N. SA dispuse prin această hotărâre.

Capătul de cerere privind menţionarea şi publicarea hotărârii în registrul comerţului, respectiv în Monitorul Oficial Partea a IV a, va fi respins ca neîntemeiat, în raport de dispoziţiile articolului 132 alineat 10 din Legea nr.31/1990 care vizează hotărârile irevocabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelanta reclamantă E. J. M., cu sediul în B, B-E. (...) de D. nr.3-5, P. D., F. 1, U. 1, sector 2, împotriva sentinţei comerciale nr.4215/16.03.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VI-a Comercială în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata pârâtă SC N. SA, cu sediul în B,(...) sector 3.

Schimbă în tot hotărârea atacată în sensul că admite în parte cererea reclamantei.

Anulează hotărârea B. a SC N. SA din 15.12.2007 şi modificările actului constitutiv al SC N. SA dispuse prin această hotărâre B..

Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei privind menţionarea şi publicarea hotărârii de anulare în registrul comerţului, respectiv Monitorul Oficial al României.

Ia act că apelanta şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separat.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25.02.2010.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

GREFIER

(...) (...) N.

Red.Jud.A.B

Tehnored.A.A.

4 ex.

24.03.2010