Nerespectarea normelor privitoare la convocare atrage nulitatea absoluta a hotararii AGA.SA.

Număr în format vechi 2124/2007

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I-SECŢIA A V-A COMERCIALĂ

Decizia comercială nr.144 Şedinţa publică de la 31.03.2008

Pe rol pronunţarea asupra apelurilor formulate de apelanţii E. P. E. B. şi E. S., în contradictoriu cu intimata SC U. NOI SA, împotriva sentinţei comerciale nr.8104/14.06.2007, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VI-a Comercială, în dosarul nr(...).

Dezbaterile în cauză au avut loc în şedinţa publică de la data de 10.03.2008, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunţarea la 17.03.2008, apoi la 24.03.2008 şi apoi la 31.03.2008, când a decis următoarele:

C U R T E A ,

Deliberând asupra apelurilor de faţă:

Prin sentinţa comercială nr. 8104 din 14.06.2007 T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VI a Comercială a anulat capătul doi de cerere astfel cum a fost precizat,, a respins ca lipsită de interes cererea având ca obiect anularea procesului verbal şi a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii E. B. P. E. şi E. S. în contradictoriu cu pârâta SC U. NOI SA.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată la 11.10.2005 pe rolul T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i - Secţia a VI a Comercială reclamanţii au solicitat în contradictoriu cu pârâta anularea hotărârii AGA SC U. NOI SA din data de 22.09.2005, a Procesului verbal al acestei şedinţe şi a hotărârii redactate în baza procesului verbal şi anularea oricăror efecte deja produse până la soluţionarea cererii.

La termenul din 26.01.2006 reclamantul E. B. P. E. a precizat capătul 2 de cerere, solicitând anularea tuturor actelor juridice subsecvente hotărârii adunării generale a cărei anulare face obiectul capătului 1 de cerere în mod special acte care au ca obiect împrumuturi contractate de SC U. NOI SA, contract de vânzare – cumpărare sau dare în plată de active aparţinând societăţii sau orice acte de înstrăinare a unor bunuri ale societăţii, ulterior adunării generale.

Prin încheierea din 23.02.2006 instanţa de fond a respins excepţia tardivităţii formulării cererii precizatoare, iar prin încheierea din 6.04.2006 a fost respinsă excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant invocată de către pârâtă.

Prin aceeaşi încheiere, din 6.04.2006, instanţa de fond a admis excepţia nulităţii capătului 2 de cerere precizat, reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile revăzute de articolul 112 punctul 3 Cod procedură civilă, în sensul că obiectul cererii nu este suficient precizat, reclamanţii neindicând în mod precis actele juridice a căror anulare o solicită.

Prin încheierea din 10.05.2007 instanţa a admis excepţia lipsei de interes în ce priveşte susţinerea cererii având ca obiect anularea Procesului verbal al A.G.A , reţinând că faţă de conţinutul cererii de chemare în judecată şi motivele de nulitate a hotărârii A.G.A. invocate, susţinerea acestei cereri nu prezintă interes.

Prin încheierea din 6.04.2006 instanţa a dispus faţă de dispoziţiile articolului 4 din legea nr.554/2004 sesizarea instanţei de contencios administrativ – Curtea de A p e l B u c u r e ş t i – pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor articolelor 138-140 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 invocată de pârâtă prin întâmpinare,

Prin sentinţa civilă nr. 1496 din 21.06.2006 a Curţii de A p e l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII a Contencios administrativ şi Fiscal, pronunţată în dosarul nr(...), instanţa a respins excepţia de nelegalitate invocată în cauză.

Hotărârea a rămas irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr. 3094 din 27.09.2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal.

La termenul din 31.05.2007 pârâta a invocat excepţia abuzului de drept, instanţa de fond respingând-o faţă de faptul că pârâta nu a făcut dovada că reclamanţii şi-au exercitat dreptul de a solicita anularea AGA (consacrat expres de dispoziţiile articolului 132 din Legea nr.31/1990 şi, în mod generic, de dispăoziţiile articolului 21 din Constituţia României privind liberul acces la justiţie), în alte scopuri decît cele avute în vedere de legiuitor la consacrarea dreptului de atacare a hotărârii AGA prin articolul 132 L.S.C., împrejurarea că reclamanta E. B. P. E. a fost revocat din funcţiile deţinute în conducerea societăţii pârâte şi Asociaţia Salariaţilor „U. Noi” şi, că a formulat şi alte acţiuni în justiţie respinse de instanţă, nefiind relevantă.

Pe fondul cauzei, în ceea ce priveşte motivele de nulitate absolută a hotărârii AGA din 22.09.2005 invocate de reclamanţi, instanţa de fond a reţinut că:

1.a) Motivul privind întocmirea convocatorului AGA: -sintagma „reconfirmare a membrilor C.A.” folosită în cuprinsul convocatorului nu este în măsură să atragă nulitatea absolută a convocării, în speţă nepunându-se problema alegerii unui nou C.A. ca urmare a expirării mandatului C.A. anterior, ci o analiză a activităţii actualilor membrii ai C.A. deşi prin hotărârea AGAO din 15.06.2005, aflaţi în funcţie la momentul adoptării hotărârii.

b) Motivul de nulitate privind planul de restructurare şi studiul de piaţă supus votului adunării generale fără ca acestea să fie prezentate acţionarilor a fost apreciat ca neîntemeiată de către instanţa de fond, reclamanţii nefăcând dovada că au solicitat organelor societare să li se pună la dispoziţie aceste informaţii în exercitarea dreptului la informare conf. De Legea nr.31/1990 şi Legea nr.247/2004;

c)Împrejurarea că reprezentantul acţionarului majoritar nu a făcut dovada mandatului special de reprezentare pentru punctele înscrise pe ordinea de zi a fost considerată de către instanţa de fond ca fiind în măsură să atragă, cel mul nulitatea relativă şi nu nulitatea absolută a hotărârii AGA;

d) În aceeaşi măsură şi lipsa mandatului special acordat de T. MUNTENIA nu era de natură a atrage nulitatea absolută a hotărârii adoptate;

e) În ceea ce priveşte nerespectarea dispoziţiilor articolului 149 din regulamentul nr. 13/2004 al C.N.V.M. potrivit cu care convocatorul trebuie publicat cu cel puţin 25 de zile anterior datei de întrunire, instanţa de fond a apreciat că nici aceasta nu este în măsură să atragă nulitatea absolută a hotărârii adoptate.

Instanţa de fond a considerat că doar nerespectarea dispoziţiilor de principiu prevăzute de Legea nr.31/1990 privitor la convocare, inclusiv cele privitoare la termenul în care trebuia făcută convocarea sunt sancţionate de lege cu nulitatea absolută, apreciindu-se că aceste norme apără un interes public, referitor la adoptarea deciziilor în viaţa societară.

Faţă de acestea, dispoziţiile speciale conţinute în articolul 140 din regulamentul nr. 13/2005 nu sunt edictate de text sub sancţiunea nulităţii absolute, nerespectarea acestora nefiind sancţionată de textul invocat în nici un fel, situaţie care duce la concluzia că termenul de 15 de zile prevăzut de text este un termen de recomandare pentru nerespectarea căruia societatea poate să răspundă, cel mul, material pentru prejudiciile cauzate acţionarilor.

2) Motivul de nulitate prevăzut la punctul 2 din acţiune, analizat şi în cadrul motivului prevăzut la punctul 1 litera c instanţa a apreciat că lipsa unui mandat special de reprezentare în Hotărârea A.G.A. nu atrage nulitatea absolută a hotărârii adoptate, ci cel mult nulitatea relativă, care poate fi invocată doar de persoana direct interesată, în speţă de acţionarul majoritar Asociaţia Salariaţilor din SC U. NOI SA.

Din Procesul verbal al AGA din 22.09.2005 rezultă însă că acţionarul majoritar a fost reprezentat de J. N. împuternicit prin mandatul 05/22.p9.2005.

3) Motivul de nulitate privind nepunerea la dispoziţia acţionarilor a documentaţiei aferente, a reţinut instanţa de fond că nu a fost dovedit de reclamanţi, conform celor arătate şi la punctul 1 litera b din cerere, respectiv reclamanţii nu au făcut dovada împrejurării că au solicitat informarea cu privire al problemele supuse dezbaterii.

De asemenea, încălcarea dreptului la informare, nu este de natură să atragă nulitatea absolută a hotărârii aga întrucât norma legală care consacră dreptul la informare a acţionarilor apără un interes privat, personal şi nu unul obştesc.

4) Instanţa de fond a mai apreciat că nerespectarea prevederilor legale referitoare la registrul şedinţelor adunării generale a acţionarilor, în sensul redactării Procesului verbal al acestor şedinţe nu sunt în măsură a atrage nulitatea absolută a hotărârii adoptate, normele legale apărând un interes personal, nu un interes general.

5) În fine, în ceea ce priveşte punctul 4 din ordinea de zi, prin care s-a suspus dezbaterii analiza activităţii fostului director general al SC U. Noi SA, reclamantul E. B. P. E. şi aprobarea măsurilor ce se impun în vederea recuperării prejudiciilor rezultate ca urmare a managementului defectuos, instanţa de fond a reţinut că acest punct a fost votat cu vot deschis, în condiţiile în care articolul 130 alineat 2 din L.S.C. în forma în vigoare la momentul adoptării hotărârii prevedea obligativitatea votului secret „pentru luarea hotărârii referitoare la răspunderea administratorilor”.

Faţă de formularea textului de lege şi interesul ocrotit de norma legală, instanţa de fond a apreciat că sancţiunea nerespectării acestei norme legale este nulitatea absolută a hotărârii adoptate.

Deşi instanţa de fond a considerat că încălcarea normei legale menţionate atrage nulitatea absolută a hotărârii astfel adoptată, a apreciat că în speţă, după cum rezultă din Procesul verbal al hotărârii AGA, s-a pus în discuţie tragerea la răspundere a reclamantului E. B. P. E. pentru activitatea sa de manager al societăţii, acesta deţinând şi funcţia de director general, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de articolul 143 alineat 2 din Legea nr.31/1990, iar nu pentru activitatea sa desfăşurată în calitate de reprezentant al societăţii, aspect faţă de care acţiunea este neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri reclamanţii E. P. E. B. şi E. S., apelurile fiind înregistrate pe rolul Curţii de A p e l B u c u r e ş t i – Secţia a V a Comercială sub nr(...) din 5.09.2007.

Prin apelul său, reclamantul E. P. E. B. a criticat pentru nelegalitate şi netemeinicie atât sentinţa comercială nr. 8104/14.06.2007, cât şi încheierile din data de 6.04.2006 şi 10.05.2006.

Astfel, a susţinut apelantul reclamant, constatând nulitatea capătului 2 de cerere, astfel cum a fost precizat, instanţa de fond nu a dat curs principiului „quand nullum est nullum efectum producit”, conform căreia, totodată cu anularea hotărârii AGA, toate actele subsecvente ar fi fost nule de plin drept.

Instanţa de fond trebuia să oblige pe intimată să înfăţişeze înscrisurile solicitate a fi depuse la dosar, dar instanţa nu s-a pronunţat pe cererea de probe a reclamantului în acest sens.

De asemenea, prin încheierea din 10.05.2006, instanţa de fond a admis excepţia lipsei de interes în ce priveşte susţinerea având ca obiect anularea Procesului verbal al AGA, faţă de motivele de nulitate invocate pentru hotărârea AGA.

Ori, susţine apelantul, neanularea Procesului verbal dă posibilitatea C.A. ca, oricând să poată redacta o nouă hotărâre cu acelaşi conţinut dat în alţi termeni.

Pe fondul cauzei, apelantul reclamant a susţinut că în mod eronat instanţa de fond a susţinut că dispoziţiile speciale ale articolului 140 din regulamentul nr. 13/2004 al C.N.V.M. (în prezent înlocuit cu Regulamentul nr.1/2006, articolul 137 cu acelaşi conţinut) nu sunt edictate sub sancţiunea nulităţii absolute, nerespectarea acestora nefiind sancţionată în nici un fel de text, situaţie ce ar induce concluzia că termenul de 25 de zile ar fi un termen de recomandare, deoarece societăţile comerciale care sunt deschise şi cotate pe piaţa de capital se bucură de anumite drepturi suplimentare faţă de cele comune societăţii închise reglementate de Legea nr.31/1990, fiind impuse anumite rigori pentru a se realiza stabilitatea pieţii de capital, respectiv anumite obligaţii.

În speţă nu este vorba de prevalenţa legii faţă de regulamente, cum greşit a interpretat instanţa de fond, ci de o obligaţie determinată de regulamentul pieţii de capital reglementat, din care societăţile comerciale fac parte, obligaţia de transparenţă, arată apelantul, definită european, este cea care a determinat ca pentru societăţile din piaţa de capital, să se introducă obligaţia de publicitate a convocării adunării generale cu 25 de zile înainte deţinerea acestuia. Regulamentul nr. 13/2004, în vigoare la data adunării generale criticate şi Regulamentul nr.1/2006 ce menţine astăzi aceeaşi obligaţie aplică numai societăţilor din piaţa de capital şi nu încalcă prevederile legii nr.31/1990 în materia convocării AGA, ci doar le completează şi nu pentru toate societăţile comerciale, ci numai pentru cele din piaţa de capital.

Astfel este evident că aceeaşi sancţiune a nulităţii, ce se aplică societăţii pe acţiuni închise în cazul nerespectării termenului de 15 zile al publicării convocării AGA, se aplică şi pentru societăţile pe acţiuni deschise în cazul nerespectării termenului de 25 de zile prevăzut.

Apelantul reclamant a mai arătat că pe celelalte motive privind nulitatea absolută, îşi menţine în totalitate susţinerile din cererea de chemare în judecată, în baza cărora critică hotărârea atacată.

În drept au fost invocate dispoziţiile articolului 282 şi urm. Cod procedură civilă., articolul 132 din Legea nr.31/1990, articolul 140 din regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, Legea nr. 297/2004.

Apelantul reclamant a depus înscrisuri în susţinerea apelului.

Apelanta reclamantă E. S. nu a timbrat şi nu a motivat apelul deşi a fost citată cu menţiunea timbrării (filele 11,13,21), astfel încât în şedinţa publică de la 26.11.2007, prin încheierea pronunţată la acea dată, Curtea a anulat apelul declarat de aceasta ca netimbrat (fila 23).

Intimata pârâtă SC „U. NOI” SA nu a formulat întâmpinare, nu a solicitat probe noi în apel şi nu a depus concluzii scrise.

Apelantul reclamant E. P. E. B. a depus concluzii scrise.

Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Deşi legea bnr.31]/1990 este legea cadru, dreptul comun în materia societăţilor comerciale, în cazul societăţilor comerciale româneşti emitente de instrumente financiare admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată de C.N.V.M., se întâlnesc dispoziţiile legale derogatorii de la dreptul comun reprezentat de Legea nr.(...), acestea fiind reprezentate de Legea pieţei de capital nr. 297/2004 şi regulamentele C.N.V.M.

În acest sens reglementările C.N.V.M. prevăd condiţii stricte de convocare a adunărilor generale, reglementate în scopul asigurării unei transparenţe sporite şi a unei informări complete care să poată fi receptată în mod egal de acţionari înainte de data ţinerii adunării.

Atât practica judecătorească, cât şi literatura juridică au fost unanime în a aprecia că nerespectarea normelor legale privitoare la convocarea adunării generale este de natură a atrage nulitatea absolută a hotărârii AGA astfel adoptată.

Astfel, după cum a stabilit şi Curtea de A p e l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII a Contencios Administrativ şi Fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1496/21.06.2006, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de către Î n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, prin decizia nr. 3094/27.09.2006, Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare a fost emis de către C.N.V.M. în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital în conformitate cu dispoziţiile articolului 1 alineat 3 din acest act normativ, în care se stipulează faptul că: „C.N.V.M. este autoritatea competentă care aplică prevederile prezentei lei prin exercitarea prerogativelor stabilite în statutul său”.

Î n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie – prin decizia nr. 3094 din 27.09.2006 consideră că dispoziţiile articolului 117 alineat 2 din Legea nr.31/1990 republicată prevedeau la acea dată că termenul de întrunire nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocării, şi nu statua un termen unic de 15 zile.

Cum, în conformitate cu dispoziţiile articolului 2 din E. nr. 25/2002 privind aprobarea statutului C.N.V.M., aceasta are printre obiectivele sale fundamentale, asigurarea protecţiei operatorilor şi investitorilor împotriva practicienilor neloiale, abuzive şi frauduloase, a promovării, funcţionării corecte şi transparente a pieţelor reglementate şi a prevenirii afectării egalităţii de informare şi tratament al investitorilor sau al intereselor acestora, este abilitată şi obligată în calitatea sa de autoritate a pieţei de capital din România să întreprindă toate demersurile necesare în scopul stabilirii şi menţinerii cadrului necesar dezvoltării pieţei reglementate, a promovării încrederii în pieţele reglementate şi în investiţiile în instrumentele financiare.

Concluzia instanţei Supreme a fost în sensul că termenul de 25 de zile prevăzut între data fixată pentru desfăşurarea AGA şi data publicării convocatorului, a fost stabilit de C.N.V.M. prin articolul 140 din regulamentul nr. 13/2004, avându-se în vedere şi dispoziţiile Legii nr. 31/1990, - articolul 117 – care stabileşte că termenul de desfăşurare a A.G.A. nu poate fi mai mic de 15 zile, per a contrario acest termen putând fi şi mai mare de 15 zile.

Aşa fiind, în mod nelegal şi netemeinic instanţa de fond a apreciat că numai nerespectarea termenului minim de 15 zile de ţinere a adunării generale prevăzută de articolul 117 alineat 2 din Legea nr.31/1990 republicată, este sancţionată prin nulitatea hotărârii AGA astfel adoptată, iar nu şi nerespectarea normei speciale legale prevăzute de articolul 140 din regulamentul nr.13/2004 al C.N.V.M., respectiv publicarea convocatorului cu cel puţin 25 de zile anterior datei de întrunire pentru prima dată a adunării generale, deoarece articolul 140 s-a realizat în aplicarea prevederilor articolului 224 alineat 2 şi alineat 3 litera a din Legea nr.297/2004, în scopul menţinerii unei climat de transparenţă a activităţii societăţii emitente pentru toţi acţionarii şi in vestitorii săi.

De asemenea, de lege M., izvoare ale dreptului civil sunt numai actele normative, categorie în care se încadrează atât reglementările interne (legi, decrete, hotărâri, ordonanţe, ordine, instrucţiuni, regulamente, contracte-cadru, standarde, norme ş.a. acte normative cu denumiri specifice), cât şi regulamentele internaţionale acceptate de România (prin „aprobare”, „adrese” ori „ratificare”), cum ar fi şi cele invocate de către apelantul reclamant, respectiv Directiva UE nr. 2001/34/EC amendată prin Directiva 2004/109/EC, privind armonizarea cerinţelor de transparenţă în ceea ce priveşte informaţiile referitoare la emitenţii ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată.

Aşa fiind, şi din acest punct de vedere, instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale referitoare la puterea actelor normative, apreciind că termenul de minim 25 de zile de la publicarea convocării este doar un termen de recomandare, el a vând putere obligatorie a unei act normativ legal edictat pentru toţi subiecţii de drept ce intră în sfera sa de reglementare, de incidenţă.

Că este aşa, şi că respectarea şi asigurarea unei transparenţe în informarea atât a acţionarilor cât şi a potenţialilor investitori, este un deziderat la care obligă legislaţia U.E,.o reprezintă însuşi faptul că, în prezent, legea cadru, nr.31/1990, modificată prin Legea nr.441 din 27.11.2006 prevede în articolul 117 alineat 2 că „Termenul de întrunire (al adunării generale) nu poate fi mai mic de 30 de zile de la publicarea convocatorului în Monitorul oficial al României, Partea a IV a”.

Curtea constată astfel că intimata nu a respectat termenul de 25 de zile prevăzut de normele legale ale Regulamentului nr.13/2004 al C.N.V.M. articolul 140, pentru stabilirea ţinerii AGA de la data publicării convocării, fapt de altfel, recunoscut şi necontestat de către intimată care s-a apărat invocând excepţia de nelegalitate a textului legal menţionat, astfel încât hotărârea AGAO SC U. NOI SA din 22.09.2005 este lovită de nulitate absolută, sentinţa comercială atacată fiind nelegală şi netemeinică.

Deşi constatarea unui singur motiv de nulitate, suficient a atrage constatarea nulităţii hotărârii AGA astfel adoptată este suficient pentru a duce la anularea hotărârii AGA, făcând ca cercetarea celorlalte motive de nulitate a hotărârii AGA să devină cel puţin neoportună, totuşi pentru că aceste motive au fost analizate de către instanţa de fond şi alături de precedentul motiv reprezentat de nerespectarea termenului de convocare prevăzut de articolul 140 din regulamentul nr. 13/2004 al C.N.V.M au contribuit la respingerea ca neîntemeiată a acţiunii de către aceasta, Curtea va analiza şi motivele care au fost nelegal considerate a fi întemeiate.

Astfel, în ceea ce priveşte punctul 4 din ordinea de zi „Analiza activităţii fostului director general al SC U. NOI SA, DL. E. P. E. B. şi aprobarea măsurilor ce se impun în vederea recuperării prejudiciilor rezultate ca urmare a managementului defectuos” deşi instanţa de fond reţine corect dispoziţiile legale ale articolului 130 alineat 2 din legea nr.31/1990 republicată care obligau la folosirea votului secret în adoptarea respectivei hotărâri, nerespectarea acestor dispoziţii atrăgând nulitatea absolută a hotărârii astfel adoptate, concluzionează în mod nelegal că în speţă nu s-a pus în discuţie activitatea desfăşurată de reclamant în calitate de reprezentant al societăţii, ci cea de manager al societăţii.

Articolul 130 alineat 2 din L.S.C prevedea, la data respectivă, că indiferent de prevederile actului constitutiv, votul secret este obligatoriu pentru revocarea membrilor C.A., cenzorilor şi pentru luarea hotărârii referitoare la răspunderea administratorilor.

Or, având în vedere faptul că dl. E. P. E. B. a deţinut funcţia de director general şi pe cea de preşedinte al C.A., fiind revocat din această funcţie prin hotărârea AGA din 15.06.2005, dispoziţiile articolului 130 alineat 2 din Legea nr.31/1990 sunt incidente, atragerea răspunderii reclamantului apelant fiind urmărită pentru fapte de management defectuos în perioada mandatului acestuia (2001 – 2005).

Aşa fiind, şi din acest punct de vedere, sentinţa comercială atacată este netemeinică şi nelegală, instanţa de fond înlăturând în mod nejustificat dispoziţiile legale incidente a căror nerespectare este de natură să atragă nulitatea hotărârii astfel adoptată (a punctului de pe ordinea de zi pentru care votul secret era obligatoriu, deci o nulitate absolută, parţială al acestui punct de vedere a hotărârii AGA).

Motivele de nulitate ce vizează procedura convocării AGAO din 22.09.2005 au fost respinse ca neîntemeiate de către instanţa de fond, în mod nelegal, după cum urmează:

Instanţa de fond a interpretat similar dispoziţiile Legii speciale nr. 247/2004 cu cele ale articolului 117 din legea nr. 31/1990. Mai bine spus doar a amintit incidenţa Legii nr. 247/2004 fără a arăta însă care sunt dispoziţiile speciale ale acestei legi faţă de dreptul comun, mai ales că acestea sunt derogatorii de la dreptul comun şi nu similare.

Astfel, articolul 224 din legea nr.297/2004 stabileşte obligaţia de principiu a societăţii comerciale tranzacţionate pe o piaţă reglementată de a asigura toate condiţiile şi informaţiile necesare pentru a permite acţionarilor să-şi exercite drepturile, printre aceste drepturi fiind menţionate expres de către regulamentul C.N.V.M. dreptul acţionarilor de a participa la adunarea generală şi dreptul la informaţii suficiente privind problemele supuse dezbaterii adunării.

Regulamentul C.N.V.M. (atât 13/2004 cât şi 1/2006) prevăd obligarea arătării modalităţii de distribuire a documentelor şi informaţiilor referitoare la problemele incluse pe ordinea de zi, a modalităţii obţinerii formularului de procură specială pentru reprezentarea în adunarea generală şi a datei limită pentru depunerea/expedierea procurilor speciale la sediul societăţii.

Conform articolului 125 alineat 3 coroborat cu articolul 123 alineat 1 din Legea nr.31/1990, procurile trebuie depuse în original, cu cel puţin 5 zile înainte de adunare.

Reprezentarea acţionarilor în AGA se poate face pe bază de procură specială potrivit regulamentului C.N.V.M. (articolul 243 alineat 3 din Legea nr.297/2004).

Potrivit articolului 141 alineat 2 din regulamentul C.N.V.M. nr.13/2004, emitentul (societatea comercială intimată) este obligat să pună la dispoziţia acţionarilor pentru consultare cu minim 5 zile înainte de data adunării generale, la sediul societăţii, pe web site-ul ei, precum şi în alte locuri stabilite de societate şi precizate în convocare, a tuturor documentelor şi materialelor informative pregătite pentru A.G.A. aferente fiecărui punct înscris pe ordinea de zi, precum şi câte trei exemplare din formularul pentru procură specială care vor avea următoarele destinaţii: unul pentru acţionar, unul pentru reprezentant şi unul pentru emitent.

În conformitate cu prevederile articolului 142 alineat 1 punctul 5 din acest normativ (Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004) procurile trebuie să conţină precizarea clară a fiecărei probleme supusă votului acţionarilor.

Instanţa de fond a ignorat total dispoziţiile legale mai sus menţionate, apreciind în mod nelegal şi netemeinic faptul că sintagma”reconfirmarea membrilor C.A.” nu atrage nulitatea convocării, nepunându-se problema alegerii unui nou C.A., ci doar o analiză a activităţii membrilor CA existent, că documentele privind planul de restructurare şi studiul de piaţă supus votului AGA fără ca acestea să fie prezentate acţionarilor, de asemenea nu era obligatoriu a fi prezumate acţionarilor, aceştia fiind obligaţi să solicite organelor societare punerea la dispoziţie a informaţiilor respective, în exercitarea dreptului lor la infirmare şi că, împrejurarea că reprezentantul acţionarului majoritar nu a făcut dovada mandatului special poate atrage, cel mult, nulitatea relativă a Hotărârii AGA.

Concluziile instanţei de fond sunt nu numai eronate, ci şi nelegale, contravenind dispoziţiilor legale precitate care sunt de natură imperativă, protejând un interes de ordine publică, şi anume dreptul la protecţie al acţionarului unei societăţi deschise împotriva practicilor neloiale, fraudelor şi abuzurilor.

Astfel, folosirea sintagmei „reconfirmarea membrilor C.A.” reprezintă, cum însuşi intimata a menţionat, o „reconfirmare” pe post a membrilor C.A., practic o „realegere” a acestora, după A.G.A. din 15.06.2005 când au fost „menţinută” în funcţiile deţinute, fiind exclus doar Preşedintele C.A., dl. E. P. E. B., aşa încât „reconfirmarea” reprezenta, în fapt oi realegere a membrilor C.A., sau o „neconfirmare”, în sensul excluderii din C.A., ceea ce duce la concluzia că au fost încălcate dispoziţiile legale cu privire la modalitatea convocării şi cuprinsul convocatorului în cazul alegerii membrilor C.A., ceea ce este de natură să atragă nulitatea convocării şi, implicit, a hotărârii AGA adoptată.

Greşită şi nelegală este şi aprecierea instanţei de fond în sensul că reclamanţii erau obligaţi să solicite, contra cost, ca societatea să le pună la dispoziţie materialele informative şi documentele referitoare la problemele incluse pe ordinea de zi, societatea neavând această obligaţie.

Potrivit dispoziţiilor legale menţionate (articolul 141 alineat 2 din Regulamentul C.N.V.M. nr.13/2004) au văzut că această obligaţie revenea societăţii emitente cu minim 5 zile înainte de data adunării generale în modalităţile precizate anterior iar, contra cost, acţionarii interesaţi aveau dreptul să obţină de la societate documentele şi materialele respective.

În fine, aceeaşi concluzie nefondată a unei nulităţi, cel mult relative, a lipsei mandatelor speciale, a tras instanţa de fond, dispoziţiile legale precitate contrazicând cele afirmate de către aceasta.

Toate aceste aspecte reprezintă încălcări ale dispoziţiilor legale în vigoare la data convocării şi ţinerii adunării generale a acţionarilor SC U. NOI SA, 22.09.2005, de natură să atragă nulitatea hotărârii A.G.O.A. astfel adoptată.

În ceea ce priveşte însă încheierile interlocutorii din 6.04.2006 şi 10.05.2007, Curtea constată temeinicia şi legalitatea hotărârii adoptate în ceea ce priveşte admiterea excepţiei nulităţii capătului 2 de cerere precizat, anterior formulării probatoriilor, reclamantului revenindu-i obligaţia de a preciza clar, concis, potrivit dispoziţiilor articolului 112 punctul 3 Cod procedură civilă, obiectul cererii cu arătarea dovezilor pe care se sprijină (punctul.5 articolului 112 Cod procedură civilă).

Prin faptul că una din cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească obiectul cererii de chemare în judecată, anume să fie determinat sau determinabil se înţelege că în faţa instanţei se rezolvă o neînţelegere concretă, iar nu o problemă de principiu (ex. toate actele eventual încheiate în virtutea principiului „quand nullum est nullum efectum producit).

Pe lângă faptul că fixează limitele judecăţii, obiectul cererii trebuie şi evaluat de către reclamant, această prezentând interes pentru stabilirea taxelor de timbru, admisibilitatea probelor etc.

Cum reclamantul nu şi-a precizat obiectul cererii potrivit dispoziţiilor legale incidente, în mod corect instanţa de fond a constatat nulitatea capătului de cerere aşa cum a fost precizat.

În fine, lipsa interesului în anularea Procesului verbal aş A.G.A. a fost corect reţinută de către instanţa de fond deoarece ceea ce creează efecte juridice este hotărârea A.G.A. şi nu Procesul verbal care consemnează doar desfăşurarea acesteia.

Este neîntemeiată susţinerea apelantului în sensul că pe baza acestui Proces verbal conducerea societăţii ar putea redacta o altă hotărâre în alţi termeni, atâta timp cât atât convocarea, cât şi ţinerea adunării generale, precum şi hotărârea adoptată au fost constatate nule de către instanţa de judecată.

Pentru aceste considerente, Curtea, faţă de dispoziţiile articolelor 294-296 Cod procedură civilă, văzând şi dispoziţiile articolului 9 din OG nr. 32/1995 şi art. 20 alin.3 din Legea nr.146/1997, anulează apelul declarat de E. S., ca netimbrat.

Admite apelul declarat de reclamantul E. P. E. B.. Schimbă în parte sentinţa comercială nr. 8104/14.06.2007 a T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i - Secţia a VI a Comercială, în sensul că admite acţiunea şi dispune anularea hotărârii A.G.A.O SC „U. NOI” SA din data de 22.09.2005.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei comerciale atacate.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează, ca netimbrat, apelul declarat de E. S., domiciliată în B,(...), . 5., . 8 sector 4, şi ales în B, la T. D. ŞI ASOCIAŢII din D. 13 T., nr. 85, .77, .C, . 72, sector 5în contradictoriu cu intimata SC U. NOI SA, împotriva sentinţei comerciale nr.8104/14.06.2007, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VI-a Comercială, în dosarul nr(...).

Admite apelul declarat de E. P. E. B., domiciliat în B,(...), (...) . B, . 2, Judeţ I şi ales în B, la T. D. ŞI ASOCIAŢII din D. 13 T., nr. 85, .77, .C, . 72, sector 5, împotriva sentinţei comerciale nr.8104/14.06.2007, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VI-a Comercială, în dosarul nr(...).

Schimbă în parte sentinţa comercială atacată în sensul că admite în parte acţiunea şi dispune anularea hotărârii A.G.A. SC U. NOI SA, cu sediul în B, T. V., nr. 165 sector 3, din data de 22.09.2005.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei comerciale atacate.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică azi 31.03.2008.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR

N. T. D. F. S.

GREFIER

D. S.

Red.Jud.M.S.C.

Tehnored.A.A.

7 ex.

T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VI a Comercială

Judecător fond:H. N. E.