Interpretarea literara. Vointa partilor, respectiv a actionarilor. Art.977 c.civ.SA.

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA COMERCIALĂ

DECIZIA NR. 114/ 2009

Pe rol, rezultatul dezbaterilor asupra apelului declarat de apelanta pârâtă SC D. DISTRIBUŢIE SA împotriva sentinţei nr. 2 din 21 ianuarie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j – Secţia Comercială, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata reclamantă SOCIETATEA COMERCIALĂ DE DISTRIBUŢIE ŞI FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE F. SA, având ca obiect acţiune în anulare a hotărârii AGA.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 6 mai 2009, fiind consemnate în încheierea redactată la acea dată cînd instanţa a amânat pronunţarea la data de 13 mai 2009 pentru ca apelanta pârâtă să depună concluzii scrise, respectiv la data de 20 mai 2009, având nevoie de timp pentru a delibera.

C U R T E A

Asupra apelului de faţă constată următoarele:

La data de 19.09.2008, reclamanta SOCIETATEA COMERCIALĂ DE DISTRIBUŢIE ŞI FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE F. SA B a chemat în judecată pe pârâta SC D. DISTRIBUŢIE SA C, solicitând instanţei ca pe baza hotărârii ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea parţială a hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor SC D. DISTRIBUŢIE SA din data de 28.05.2008, prin desfiinţarea art.2 al hotărârii atacate şi obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

T r i b u n a l u l D o l j – Secţia Comercială, prin sentinţa nr.2/21.01.2009 a admis acţiunea şi a dispus anularea art.2 al hotărârii adunării generale ordinare a acţionarilor SC D. DISTRIBUŢIE SA.

S-a reţinut de către instanţa de fond că, adunările generale ale acţionarilor unei societăţi constituie organele de deliberare, prin intermediul cărora se formează şi se exprimă voinţa juridică a societăţii, acestora fiindu-le aplicabile atât regulile stabilite prin actul constitutiv, dar şi cele prevăzute de Legea 31/1990R.

Condiţiile de cvorum şi majoritate prevăzute de art.112 din Legea 31/1990 sunt unele minimale, iar art.16 din actul constitutiv a stabilit, în plus, că pentru adoptarea hotărârilor este necesar votul majorităţii acţionarilor.

În cazul SC D. DISTRIBUŢIE SA, tribunalul a constatat că, potrivit procesului-verbal al AGA din 28.05.2008, existau un număr de 3 acţionari, iar în cazul punctului 2 aflat pe ordinea de zi, doi dintre acţionari au votat împotrivă, acesta fiind adoptat doar cu votul acţionarilor SC D..

S-a apreciat astfel că, hotărârea a fost luată cu nerespectarea actului constitutiv, ale cărui clauze sunt obligatorii, raportându-se şi la dispoziţiile art.132 alin.2 din Legea 31/1990.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta SC D. DISTRIBUŢIE SA, care a învederat că, instanţa de fond nu a ţinut cont de argumentele invocate de ea în întâmpinare şi concluziile scrise, precum şi de probele administrate în cauză.

Potrivit susţinerilor apelantei, printr-o interpretare literară a dispoziţiilor artr.16 alin.1 din Actul Constitutiv al societăţii, s-ar putea deduce că cerinţele de majoritate se referă la numărul de acţionari şi nu la capitalul social al societăţii însă, potrivit art.977 Cod civil, instanţa avea obligaţia să interpreteze aceste prevederi după intenţia comună a părţilor contractante, iar nu după sensul literar al termenilor.

Ca regulă generală, intenţia comună a părţilor se stabileşte prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, inclusiv a prezumţiilor şi prin aplicarea tuturor argumentelor de interpretare a actelor juridice.

Apelanta a arătat că, în fapt, din probele administrate în litigiu, reiese în mod evident că intenţia comună a D. şi a F. a fost în sensul că cerinţele de majoritate se referă la capitalul social.

B. argumente în acest sens, s-a evidenţiat că la data privatizării societăţii, existau 2 acţionari respectiv D. care deţinea un număr de 36.481.415 acţiuni, reprezentând 51,0062 % din capitalul social şi F. cu un număr de 35.042.054 acţiuni, reprezentând 48,9938 % din capitalul social.

Cerinţele de vot în cadrul adunărilor generale stabilite prin Actul Constitutiv, reprezintă o implementare a principiilor de vot agreate de F. şi D. prin contractul de privatizare (secţiunea B din contractul de privatizare al D. DISTRIBUŢIE).

Voinţa comună a părţilor în sensul că „majoritatea acţionarilor” echivalează cu majoritatea capitalului social rezultă din interpretarea sistematică a cerinţelor de vot din Actul Constitutiv şi din utilizarea argumentului de interpretare logică reducţio ad absurdum.

Astfel, după cum arată apelanta, cum la data finalizării privatizării societatea avea un număr de 2 acţionari şi în cazul interpretării sintagmei „majoritatea acţionarilor”, în sensul că echivalează cu majoritatea numărului de acţionari, s-ar înţelege că hotărârile puteau fi luate numai cu votul ambilor acţionari, astfel că, regula în luarea hotărârilor ar fi fost unanimitatea de voturi.

Ori, în situaţia în care voinţa reală a părţilor ar fi fost ca adunarea generală ordinară a acţionarilor să adopte hotărâri cu unanimitate de voturi, nu există nici-un impediment ca părţile să menţioneze expres regula unanimitate de voturi în Actul Constitutiv, în condiţiile în care noţiunea de „ majoritatea numărului de acţionari” nu este specifică societăţilor pe acţiuni.

Tot apelanta a susţinut că, din analiza contractului de privatizare rezultă indubitabil faptul că în stabilirea cerinţelor de vot, părţile nu au avut în vedere distincţia dintre majoritatea numărului de acţionari şi majoritatea capitalului social, folosind fie o noţiune, fie alta, avându-se astfel în vedere una şi aceeaşi noţiune, cea de majoritate a capitalului social.

Voinţa comună a părţilor în sensul că „majoritatea acţionarilor” echivalează cu majoritatea capitalului social, rezultă şi din interpretarea sistematică a cerinţelor de vot şi cvorum din Actul Constitutiv prezentându-se ca argument în acest sens de către apelantă, prevederile art.15 alin.1, conform căruia „adunarea generală ordinară sau a acţionarilor este legal constituită dacă este prezent sau reprezentat în mod valabil cel puţin 50% din capitalul social”.

În ipoteza în care hotărârea s-ar lua cu majoritatea numărului de acţionari, ar însemna că votul unui singur acţionar nu ar fi suficient pentru adoptarea hotărârilor.

S-a mai învederat că, în cadrul adunării generale în discuţie, F. nu a obiectat cu privire la valabilitatea adoptării hotărârii anulate de instanţa de fond, după cum, în trecut au mai existat hotărâri adoptate cu majoritatea capitalului social, dar nu şi cu majoritatea numărului de acţionari.

În acest sens, de la data privatizării societăţii şi până-n prezent, a mai existat o hotărâre adoptată cu majoritatea capitalului social, fără întrunirea majorităţii numărului de acţionari, hotărâre care nu a fost contestată de către F..

Deasemenea, hotărârea Adunării generale ordinare a acţionarilor de D. VÂNZARE (rezultate în urma unei divizări parţiale din SC D. DISTRIBUŢIE ), a fost adoptată cu majoritatea capitalului social, însă F. deşi nu a fost de acord cu punctul 1 din ordinea de zi, nu a formulat obiecţiuni şi nici nu a introdus acţiune pentru anularea acestei hotărâri.

În cazul societăţilor pe acţiuni, majoritatea se raportează la capitalul social şi nu la numărul de acţionari, doctrina fiind unanimă în a accepta faptul că, în cazul societăţilor pe acţiuni vorbind de o altă majoritate decât cea de persoane, esenţială fiind în aceste cazuri, deţinerea majorităţii capitalului social, chiar dacă o singură persoană realizează acest lucru.

Principiul majorităţii de capital aplicabil societăţilor pe acţiuni este confirmat de art.101 alin.1 din Legea 31/1990R şi art.11 alin.1 din Actul Constitutiv al societăţii.

În ceea ce priveşte abuzul de drept prevăzute de art.136 din Legea 31/1990 R, apelanta a arătat că, interesul personal al unui acţionar este distinct de interesul societăţii şi nu poate conduce la interpretarea că exercitarea dreptului de vot în scopul susţinerii interesului societăţii reprezintă un abuz de drept.

Apelanta a invocat în materia abuzului de drept jurisprudenţa franciză care a statuat că nu există abuz de drept în următoarele situaţii: când interesele tuturor acţionarilor sunt tratate în mod egalitar; când decizia nu este contrară interesului societăţii; când decizia nu este luată în unicul scop de a favoriza acţionarii majoritari în dauna celor minoritari.

Ori, prin hotărârea vizată nu a fost favorizat acţionarul D. în detrimentul acţionarului F..

S-au depus ca acte justificative: anexa 1 a Actului Adiţional la Statut; Actul Constitutiv al SC D. VÂNZARE SA, hotărârea AGA de la SC D. DISTRIBUŢIE SA şi FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE „ F. OLTENIA” SA din 07.09.2006, hotărârea AGA de la D. VÂNZARE SA din 28.05.2008,, speţe din jurisprudenţa franceză.

Intimata-reclamanta SOCIETATEA COMERCIALĂ DE DISTRIBUŢIE ŞI FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE F. SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, considerând că instanţa de fond în mod corect a pronunţat sentinţa nr.2/21.01.2009.

În opinia intimatei, dispoziţiile art.16 alin.1 din Actul Constitutiv sunt cât se poate de limpezi, în condiţiile în care interpretarea dispoziţiilor statuare, potrivit principiului voinţei reale a părţilor, nu este necesară în speţa de faţă, claritatea clauzelor contractuale fiind de natură a înlătura necesitatea unei operaţiuni de interpretare.

Dacă prevederile Actului Constitutiv nu erau în consens cu interesele acţionarului majoritar SC D., aceasta ar fi avut la îndemână posibilitatea de a propune modificarea actului constitutiv al societăţii, prin introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi a şedinţelor adunării generale, în temeiul art.1171 alin.2 din Legea 31/1990R.

Intimata consideră că, recurgerea la principii doctrinare de interpretare, în condiţiile în care în speţă există un text statutar, clar, expres, nesusceptibil de mai multe înţelesuri, este nejustificată.

Este prevăzut expres faptul că Adunarea Generală Ordinară a acţionarilor SC D. DISTRIBUŢIE, va adopta hotărâri cu votul majorităţii acţionarilor prezenţi sau reprezentaţi valabil în cadrul adunării.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate în cauză Curtea, apreciază apelul ca fiind fondat.

Principala problemă care s-a ivit în speţă este modul de interpretare a dispoziţiilor art.16 alin.1 din actul constitutiv referitor la exercitarea dreptului de vot în sensul dacă sintagma „ votul majorităţii acţionarilor prezenţi” echivalează cu o majoritate a capitalului social, sau presupune o majoritate a numărului acţionarilor prezenţi, ipoteză luată în calcul de către instanţa de fond.

În ceea ce priveşte cadrul normativ privind societăţile de acţiuni, denumite şi „societăţi anonime” datorită lipsei interesului cu privire la persoană şi calităţile asociaţilor, acestea reprezintă forma cea mai evoluată de societate comercială.

Ea poate fi definită ca fiind acea formă de societate comercială constituită de către asociaţi persoane fizice şi/sau persoane juridice care, în schimbul participării la formarea capitalului social, dobândesc titluri de valoare negociabile, denumite acţiuni, scopul asocierii fiind desfăşurarea unei activităţi comerciale în vederea maximizării profitului şi al împărţirii acestuia.

Art.101 din Legea 31/1990R, reglementează o chestiune esenţială care ţine de statutul legal şi cel convenţional al tuturor acţionarilor societăţilor comerciale şi anume, chestiunea drepturilor de vot pe care le conferă fiecărui acţionar numărul de acţiuni deţinute.

Astfel, la alin.1 se stabileşte regula de bază potrivit căreia fiecare acţiune plătită dă dreptul la un vot în adunările generale ale acţionarilor, regulă care nu este una imperativă, întrucât părţile contractante au libertatea ca prin actul constitutiv să deroge de la ea într-un fel sau altul.

În ceea ce priveşte cvorumul legal, alin.1 al art.112 din Legea 31/1990R statuează că pentru ca o B. să poată fi considerată a fi legal întrunită, este necesară, la prima convocare prezenţa fizică a acelor acţionari care deţin cel puţin o pătrime (25%) din totalul drepturilor de vot pe care le au acţionarii, pe care îi are societatea respectivă, în timp ce la a doua convocare este suficient orice număr de acţionari prezenţi.

Cât priveşte problema majorităţii necesare pentru a se lua hotărârile, art.112 alin.2 teza 1, stabileşte că aceste hotărâri se iau cu majoritatea voturilor deţinute de acţionarii prezenţi sau reprezentanţi.

Principiul votului majoritar este rezultatul unei necesităţi practice care impune societăţilor comerciale, în special celor pe acţiuni, să funcţioneze şi să ia măsurile care se impun pentru buna desfăşurare a activităţii statutare.

Principiul majoritar semnifică, în cazul societăţilor pe acţiuni preeminenţa voinţei deţinătorilor majorităţii capitalului social, exprimată în cadrul adunărilor, în faţa voinţei celorlalţi acţionari.

Prin urmare, în societăţile pe acţiuni avem de-a face cu o majoritate de capital şi nu una de persoane, deşi la nivel teoretic, voinţa socială este definită de suma voinţei lor individuale.

Analizând prevederile contractuale ale SC D. DISTRIBUŢIE SA, se constată că în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de vot în Adunarea Generală a Acţionarilor , părţile au convenit la art.16 alin.1 ca Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor să adopte hotărâri cu votul majorităţii acţionarilor prezenţi sau reprezentanţi valabil în cadrul adunării.

Trebuie evidenţiat că, în conformitate cu prevederile art.977 Cod Civil, instanţa trebuie să interpreteze contractele după intenţia comună a părţilor contractante, iar nu după sensul literal al termenilor.

Este adevărat că, literal, prevederile de mai sus pot fi interpretate în sensul că hotărârea B. de la SC D. DISTRIBUŢIE SA va fi adoptată cu votul majorităţii acţionarilor prezenţi şi nu cu votul majorităţii capitalului social.

Pe de altă parte, la art.15 alin.1 din Actul Constitutiv s-a stipulat că B. este legal constituită dacă este prezent sau reprezentat valabil puţin peste 50% din capitalul social.

S-a făcut trimitere de către apelantă şi la prevederile contractului de privatizare care la art.12.3 lit. (c) a stabilit într-o teză finală, că şedinţa va hotărî asupra oricăror aspecte incluse pe ordinea de zi prin votul favorabil al acţionarilor reprezentând 75% din capitalul social în legătură cu toate aspectele rezervate Adunării Generale, sau prin votul majorităţii capitalului social, în legătură cu celelalte aspecte.

Prin urmare, din interpretarea acestor dispoziţii contractuale rezultă că intenţia reală a părţilor, a fost ca hotărârile B. să fie adoptate cu majoritatea capitalului social, şi nu de majoritatea numărului acţionarilor.

Concluzia este că fiind vorba de o societate de capital, principiul ce guvernează şi această societate comercială pe acţiuni (SC D. DISTRIBUŢIE SA) este cel al majorităţii de capital şi nicidecum cel al majorităţii de persoane.

Pe de altă parte, intimata reclamantă a invocat prin acţiunea introductivă abuzul de drept manifestat de apelanta pârâtă prin încălcarea dreptului acţionarilor minoritari de a obţine dividende, prin încălcarea dreptului de proprietate al acţionarilor minoritari şi prin ştirbirea libertăţii economice.

Potrivit art.1361 din legea 31/1990R, acţionarii trebuie să îşi exercite drepturile cu bună credinţă, cu respectarea drepturilor şi a intereselor legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari.

Principiul enunţat reprezintă un important mijloc de protecţie care va servi atât pentru prevenirea şi reprimarea abuzurilor de majoritate care se pot înregistra în AGA al unor societăţi comerciale, cât şi pentru înlăturarea abuzului de minoritate de care se pot face vinovaţi unii acţionari care, deşi minoritari, se opun în mod neîntemeiat şi sistematic luării unor hotărâri necesare, dar care presupun o majoritate calificată care nu se pot realiza fără votul afirmativ al acestor acţionari.

Ori, în speţa de faţă, D. a acţionat în vederea susţinerii interesului societăţii, în condiţiile în care propunerea de nedistribuire a profitului a fost susţinută şi de către reprezentanţii F. în Consiliul de Administraţie (Hotărârea nr.9/26.05.2008).

Faţă de aceste considerente, Curtea, în raport de prevederile art.296 Cod pr. civilă, va admite apelul şi va schimba sentinţa în sensul că respinge acţiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelanta pârâtă SC D. DISTRIBUŢIE SA, cu sediul procesual ales la S.C.A. Ţ. E. & Asociaţíi, B, B-dul N.(...), nr.4-8, clădirea B. House, B. de Vest, etaj 8, sector 1 împotriva sentinţei nr. 2 din 21 ianuarie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j – Secţia Comercială, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata reclamantă SOCIETATEA COMERCIALĂ DE DISTRIBUŢIE ŞI FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE F. SA, cu sediul în B,(...), sector 1, schimbă sentinţa în sensul că respinge acţiunea.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa de la 20 Mai 2009.

PREŞEDINTE,

(...) (...) JUDECĂTOR,

(...) (...)

GREFIER,

(...) (...)

red. Jud. R.N./4ex.

jud. Fond I.P.

tehnoredactat M.P./26.05.2009

N.B. 20 Mai 2009