Înfiintarea popririi asupra partilor sociale detinute de debitor este inadmisibila.

Capitalul social al unei societati comerciale este expresia valorica a totalitatii aporturilor asociatilor care participa la constituirea societatii. În cadrul societatilor cu raspundere limitata acesta este divizat în anumite fractiuni denumite parti sociale. Asociatii dobândesc în schimbul aportului un numar de parti sociale corespunzatoare valorii aportului fiecaruia . In limita aportului, asociatul devine creditor al societatii , cu toate consecintele care decurg de aici.

Potrivit dispozitiilor art. 65 din Legea nr. 31/1990, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatricularii ei în registrul.

În conformitate cu dispozitiile art. 66 alin. 1 din aceiasi lege , pe durata societatii creditorii asociatului pot sa-si exercite drepturile lor numai asupra partii din beneficiile cuvenite asociatului dupa bilantul contabil , iar dupa dizolvarea societatii asupra partii ce i s-ar cuveni prin lichidare , iar alin. 2 prevede situatia în care creditorii pot totusi popri în timpul societatii , partile ce s-ar cuveni asociatilor prin lichidare sau pot sechestra si vinde actiunile debitorului lor.

Dispozitiile art. 66 din Legea nr. 31/1990 nu lasa loc de interpretare , fiind clare în legatura cu obiectul popririi .

Pe durata societatii , creditorii asociatului pot sa-si exercite drepturile lor numai asupra partii din beneficii cuvenite asociatului dupa bilantul contabil , iar dupa dizolvarea societatii , asupra partii ce s-ar cuveni dupa lichidare.

Deci, poprirea se poate înfiinta asupra partilor ce s-ar cuveni asociatilor prin lichidare si nu asupra partilor sociale pe care acestia le detin în societate.