Fraudarea societatii prin vanzarea bunurilor sale la preturi inacceptabile. Consecinte - Excludere. SRL

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA COMERCIALĂ ŞI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DOSAR NR(...) DECIZIE NR. 40/A-C

Şedinţa publică din 22 Aprilie 2009

S-au luat în examinare, pentru soluţionare, apelurile declarate de pârâţii O. D., domiciliat în T, D. B nr. 211, judeţul A şi de S.C. F. U. E. S.R.L. – prin administrator O. F., cu sediul în comuna M., D. B, judeţul A, împotriva sentinţei comerciale nr. 807/C din 08 octombrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l C o m e r c i a l A r g e ş, intimaţi fiind reclamanta B. D. E., domiciliată în T, D. B, (...) . A, . 9, judeţul A şi pârâta S.C. U. F. S.R.L., cu sediul în T, D. B, (...) . D, parter, judeţul A.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, au răspuns avocat U. U. pentru pârâtul O. D. şi avocat G. N. pentru intimata-reclamantă B. D. E., lipsă fiind celelalte părţi.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul pârâtului O. D. este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 226 lei, achitată conform chitanţei nr. (...)/04.02.2009, emisă de Trezoreria Piteşti – fila 202.

Apelul pârâtei S.C. F. U. E. S.R.L. este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 226 lei, achitată conform chitanţei nr. (...)/04.02.2009, emisă de Trezoreria Piteşti – fila 203.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Apărătorul apelantului-pârât U. U. depune la dosar un borderou cu şase înscrisuri.

Apărătoarea intimatei-reclamante B. D. E. depune borderou cu patru acte, copii ale acestora comunicându-se apărătorului apelantului.

Părţile prezente, având pe rând cuvântul, învederează instanţei că nu mai au cereri de formulat şi solicită cuvântul asupra apelurilor.

În raport de această împrejurare, instanţa constată apelurile în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra acestora.

Apărătorul apelantului-pârât O. D. solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinţei instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii. Precizează că fapta pârâtului nu este de natură a atrage excluderea sa din societate şi că soluţia instanţei de excludere a pârâtului este contradictorie motivării respingerii petitului 8 al acţiunii, prin care s-a reţinut că veniturile obţinute din activitatea de transport erau foarte mici şi nu pot constitui bază de calcul pentru profitul de care societatea a fost lipsită. Depune la dosar concluzii scrise. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Apărătoarea intimatei-reclamante B. D. E. solicită respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca temeinică şi legală. Arată că pârâtul a urmărit fraudarea intereselor societăţii, nerespectând dispoziţiile legale imperative ale Legii contabilităţii şi ale Codului fiscal, prin înstrăinarea întregului patrimoniu al societăţii la preţuri derizorii, sub valoarea pieţei, iar banii obţinuţi din vânzarea mijloacelor de transport au fost înregistraţi în contul contabil „asociaţi – conturi curente”, însă au fost retraşi în aceeaşi zi de pârât. Nu solicită cheltuieli de judecată.

 

C U R T E A

 

Asupra apelurilor de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i C o m e r c i a l A r g e ş la data de 05.07.2007, reclamanta B. D. E., a chemat în judecată pe pârâţii O. D., , S.C.U. F..R.L., cu sediul în T, S.C. F. U. E. S.R.L., cu sediul în com.M., jud.A,precum şi pe T. E. şi T. G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1. excluderea asociatului O. D. din societatea comercială U. F. S.R.L.;

2. preluarea de către reclamantă a părţilor sociale în număr de 1033 aparţinând asociatului exclus O. D. la valoarea lor nominală;

3. continuarea activităţii societăţii cu asociat unic;

4. obligarea pârâtului O. D. la predarea tuturor actelor contabile deţinute în prezent, cu daune cominatorii de 500 lei RON pe zi de întârziere;

5.constatarea nulităţii absolute a convenţiilor de vânzare-cumpărare materializate în facturile fiscale nr.(...)/16.01.2007, nr.(...)/04.04.2007, nr.(...)/29.08.2006, nr.(...)/08.09.2006 şi nr.(...)/15.01.2007;

6. obligarea pârâţilor la restituirea în natură a bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare din facturile fiscale enumerate mai sus, după cum urmează: autoutilitara Mercedes 609D-32 U.-E.(...)P(...), microbuz MB Sprinter 84 U., microbuz Mercedes Benz 61 U., G. Tempora 31 U., auto G. G. Ag 14 U.;

7. în subsidiar, raportat la punctul 5, în cazul în care bunurile enumerate nu se mai găsesc sau au fost aduse în stare de neîntrebuinţare, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor O. D., S.C.F. U. E. S.R.L., T. E. şi T. G. la plata contravalorii bunurilor stabilită prin raport de expertiză şi

8. obligarea pârâtului O. D. la plata sumei de 5.000 lei RON reprezentând daune cauzate societăţii prin lipsa de folosinţă asupra mijloacelor de transport, sumă ce se urmează să se stabilească prin expertiză contabilă.

Reclamanta a mai solicitat şi cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, în esenţă, reclamanta a arătat că s-a asociat cu pârâtul O. D. în cadrul S.C.U. F. S.R.L., fiecare din asociaţi deţinând un număr de 1033 părţi sociale reprezentând câte 50% din capitalul social al societăţii.

Începând cu anul 2005, între asociaţi au intervenit divergenţe legate de modalitate de administrare a societăţii, iar reclamanta nu a mai fost consultată în adoptarea hotărârilor ce ţineau de funcţionarea societăţii, pârâtul O. D. comiţând fraude în dauna acesteia şi punând-o în imposibilitate de a-şi mai desfăşura obiectul de activitate. Astfel, fără acordul reclamantei, pârâtul O. D. a procedat la vânzarea tuturor activelor societăţii, în sensul că a încheiat facturi de vânzare a autovehiculelor care serveau la desfăşurarea obiectului de activitate, la preţuri derizorii faţă de valoarea reală a bunurilor. Sub acest aspect, reclamanta a mai arătat că vânzarea acestor bunuri nu se putea face de către pârât decât cu aprobarea adunării generale extraordinare a asociaţilor, materializată sub forma unei hotărâri B., care însă nu există, pentru că pârâtul nu a convocat niciodată vreo adunare generală extraordinară.

În plus, o parte din bunuri a fost înstrăinată de pârât către S.C. F. U. E. S.R.L., societate în care soţia lui este asociat unic şi administrator. Astfel au fost încălcate şi dispoziţiile art.149 alin.1şi 2 din Legea 31/1990, care prevăd interdicţia administratorului asociat de a vota cu privire la o operaţiune ştiind că în acea operaţiune sunt interesate soţia, rudele sau afinii săi până la gradul 4, inclusiv.

Cu privire la capătul de cerere care priveşte constatarea nulităţii absolute a facturilor de vânzare-cumpărare, reclamanta a reiterat faptul că vânzarea bunurilor aflate în patrimoniul societăţii, a căror valoare depăşeşte J din valoarea contabilă a activelor societăţii la data încheierii actului juridic, se putea face numai cu aprobarea adunării generale extraordinare a acţionarilor, invocând în acest sens prevederile art.153/22 din Legea 31/1990, or pârâtul a înstrăinat întreg patrimoniul societăţii comerciale fără acordul reclamantei dat în calitate de asociat, ceea ce constituie un motiv de nulitate absolută a actelor de vânzare şi un temei al dispunerii de către instanţă a restituirii acestor bunuri.

Dacă însă bunurile enumerate nu se mai găsesc sau au fost aduse în stare de neîntrebuinţare, reclamanta a arătat că solicită ca pârâtul O. D., împreună cu S.C. F. U. E. S.R.L., T. E. şi T. G. să fie obligaţi la plata contravalorii lor ce va fi stabilită prin expertiză.

În fine, cu privire la petitul cu nr.8, reclamanta l-a motivat arătând că administratorul O. D. a avut interese proprii în aceste operaţiuni întrucât a cunoscut împrejurarea că societatea comercială cu care a încheiat operaţiunile juridice de vânzare are drept asociat şi administrator pe soţia sa, O. F., astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art.144/3 alin.4 din Legea 31/1990, cu modificările ulterioare, iar pârâtul trebuie să răspundă prin plata de daune pentru prejudiciul cauzat societăţii prin lipsa de folosinţă a mijloacelor de transport, ţinând seama de faptul că în prezent nu se mai poate realiza obiectul de activitate al societăţii.

În drept, reclamanta a arătat că-şi întemeiază cererea pe dispoziţiile Legii nr.31/1990.

În dovedirea cererii s-au depus la dosar copii de pe înscrisuri: certificate constatatoare eliberate de Oficiul Registrului Comerţului pentru S.C. U. F. S.R.L. (f.5-7) şi pentru S.C.F. U. E. S.R.L. (f.8-9), facturi fiscale (f.10-13 şi 15) şi carte de identitate vehicul (f.14).

Legal citaţi, pârâţii T. G. şi T. E. au formulat întâmpinări (f.27-30) având conţinut identic, prin care s-au apărat invocând faptul că au achiziţionat de la S.C.U. F. S.R.L. câte o autoutilitară Mercedes Benz în baza facturii AG E. nr.(...) (cumpărător fiind T. G.) şi a facturii nr.AG E. nr.(...) (cumpărător fiind T. E.), ambele având grave probleme tehnice constatate prin proces-verbal, achiziţionate cu câte 10.000 lei RON fiecare.

Amândoi pârâţii au arătat că solicită respingerea capătului de cerere care priveşte anularea convenţiilor de vânzare, cu motivarea că au fost cumpărători de bună credinţă, au plătit preţul real al bunurilor, iar la momentul tranzacţiei au avut reprezentarea faptului cumpărării de la adevăratul proprietar.

Fiecare a solicitat ca vânzarea autoutiliarei să fie privită separat de o eventuală întreagă operaţiune de vânzare a patrimoniului societăţii, a cărei valoare este net inferioară jumătăţii valorii totale a patrimoniului societăţii, cu atât mai mult cu cât nici unul dintre pârâţi nu mai are bunul cumpărat în proprietatea sa în momentul de faţă, ceea ce face imposibilă restituirea.

Însă, în situaţia în care s-ar admite cererea reclamantei, pârâţii T. G. şi T. E. au arătat că înţeleg să ceară la rândul lor obligarea reclamantei la plata contravalorii reparaţiilor şi modificărilor ce au adus celor două autovehicule pentru a putea fi omologate ca microbuze, precum şi la plata sumei plătite cu titlu de preţ.

Legal citaţi, pârâţii O. D., S.C. U. F. S.R.L. şi S.C. F. U. E. S.R.L. nu au formulat întâmpinare, nu au depus acte în apărare şi nici nu s-au prezentat la termenele de judecată pentru care au fost citaţi.

La data de 17.10.2007 reclamanta a formulat cerere de renunţare la acţiune faţă de pârâţii T. E. şi T. G., sens în care a arătat că renunţă la capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute numai pentru convenţiile de vânzare-cumpărare, respectiv facturile fiscale nr.(...)/29.08.2006 (cumpărător T. E.) şi nr.(...)/08.09.2006 (cumpărător T. G.), precum şi la capătul de cerere nr.6 privind obligarea acestor doi pârâţi la obligarea restituirii în natură a bunurilor obiect al facturilor fiscale susmenţionate.

La aceeaşi dată de 17.10.2007 şi prin acelaşi înscris (f.34), reclamanta a modificat punctul 7 din acţiune, solicitând: obligarea pârâtului O. D. la plata valorii de piaţă a bunurilor înstrăinate către numiţii T. E. şi T. G., iar în subsidiar, raportat la pct.6 din acţiune, în cazul în care bunurile înstrăinate către S.C.F. U. E. S.R.L. nu se mai găsesc sau au fost aduse în stare de neîntrebuinţare, să fie obligat pârâtul O. D. la plata valorii de piaţă a bunurilor înstrăinate prin fraudarea intereselor societăţii.

Prin încheierea de şedinţă din 17.10.2008 (f.37), instanţa a luat act de renunţarea la judecată a reclamantei împotriva pârâţilor T. G. şi T. E..

La data de 10.09.2008 reclamanta B. E. D. a precizat acţiunea (fila 161) arătând că solicită obligarea pârâtului O. D. la plata sumei de 120.528 lei, reprezentând ½ din suma de 66.960 Euro, valoare rămasă neamortizată pentru vehiculele vândute, aşa cum a rezultat din conţinutul raportului de expertiză, sumă pentru care a şi completat timbrajul cererii introductive.

În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri, martori şi s-a efectuat raportul de expertiză contabilă de către expert N. D. (f.99-104), raport ce a fost completat prin răspunsul la obiecţiunile formulate de reclamantă (f.141-143).

Cât priveşte obiecţiunile la raportul de expertiză formulate de pârâtul O. D. (f.130), acestea au fost respinse de instanţă prin încheierea de şedinţă din 14.05.2008

Prin sentinţa comercială nr. 807/C din 08 octombrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l C o m e r c i a l A r g e ş, s-a admis în parte cererea precizată formulată de reclamanta B. D. E., împotriva pârâţilor O. D., S.C. U. F. S.R.L, şi S.C F. U. E. S.R.L,.

S-a dispus excluderea asociatului O. D. din societatea comercială SC U. F. SRL şi continuarea societăţii cu unic asociat în persoana reclamantei B. D. E., care va deţine un număr de 2.066 părţi sociale, reprezentând 100 % capital social.

A fost obligat pârâtul O. D. la predarea tuturor registrelor şi evidenţelor societăţii pe care le deţine sub sancţiunea plăţii amenzii civile către stat în sumă de 20 lei pe zi de întârziere.

De asemenea, a fost obligat pârâtul O. D. la plata sumei de 120.528 lei cu titlu de c/val prejudiciu produs SC U. F. S.R.L, precum şi la plata sumei de 4.810 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.

S-a respins cererea privind constatarea nulităţii absolute a facturilor fiscale nr.(...)/16.01.2007, nr.(...)/04.04.2007, şi nr.(...)/15.01.2007, precum şi cererea privind obligarea pârâţilor O. D., S.C. F. U. E. S.R.L. la restituirea în natură a bunurilor care au făcut obiectul acestor facturi.

S-a respins cererea privind obligarea pârâtului O. D. la plata de daune pentru lipsa de folosinţă a mijloacelor de transport.

Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, instanţa a reţinut că aşa cum rezultă din conţinutul actului său constitutiv (filele 169-174), S.C.U. F. S.R.L. a fost înmatriculată în registrul comerţului în luna octombrie 2000, având iniţial ca asociaţi persoane fizice şi ca administratori pe pârâtul O. D. şi pe N. B. E., fiecare deţinător a câte 1033 de părţi sociale, reprezentând câte 50% din cota de participare la beneficii şi la pierderi. Obiectul de activitate al firmei era transportul rutier de mărfuri.

La data de 10.12.2004 s-a încheiat actul adiţional (fila 176) prin care a fost cooptat ca asociat reclamanta B. E. D., prin cesionarea de către N. B. E. a tuturor părţilor sociale pe care le deţinea, acesta din urmă rămânând însă administrator al societăţii, potrivit certificatului constatator nr.35148/22.05.2007 eliberat de O.R.C. de pe lângă T r i b u n a l u l A r g e ş (filele 123 – 124).

Potrivit prevederilor actului constitutiv al societăţii (filele 172-173), în situaţia existenţei mai multor administratori, aceştia formează consiliul de administraţie şi sunt învestiţi cu puteri de pline de administrare, iar potrivit dispoziţiilor art.72 din Legea 31/1990 R, obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi de cele speciale prevăzute în lege.

Pârâtul însă, fără consultarea nici a celuilalt asociat şi nici a celuilalt administrator, în perioada august 2006 – martie 2007 a procedat la vânzarea tuturor autovehiculelor existente în patrimoniul S.C. U. F. S.R.L., deşi obiectul de activitate al acesteia era transportul rutier de mărfuri.

Preţul la care fiecare din microbuze a fost vândut, aşa cum a fost el înscris în facturile fiscale aflate la filele 106, 109, 112,115, 118 şi 121 din dosar a fost de 10.000 lei, valoare minimală – apreciat raportul de expertiză – în raport de valoarea lor de achiziţie şi de valoarea rămasă neamortizată calculată potrivit Legii contabilităţii.

Banii rezultaţi din vânzare s-au încasat de către pârât în numerar, au fost înregistraţi în contul contabil al societăţii comerciale 455 „Asociaţi – conturi curente” şi au fost retraşi în aceeaşi zi de către asociatul-administrator O. D. (fila 103).

Alte trei autovehicule (G. U., G. G. şi Autoutilitara Mercedes - fila 142-145) au fost vândute de către pârâtul O. D. către S.C. F. U. E. S.R.L., societate comercială al cărei unic asociat şi administrator este O. F., soţia pârâtului (fila 8), la preţuri modice de 1.000 lei, 1.500 lei, respectiv 5.000 lei.

În prezent, autovehiculele nu se mai află în posesia celor cărora le-au fost vândute, care la rândul lor le-au înstrăinat (filele 28 şi 30).

Acesta a fost, de altfel, motivul pentru care instanţa a şi respins obiecţiunile formulate de pârâtul O. D. (fila 136) la raportul de expertiză, obiecţiuni care vizau expertizarea tehnică a unor autovehicule înstrăinate cu mai bine de un an în urmă şi asupra cărora noii proprietari au pretins că au efectuat îmbunătăţiri.

În fine, în raport de situaţia prezentată, reclamanta a înţeles şi ea să-şi modifice acţiunea, astfel cum anterior s-a arătat.

În drept, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art.222 din Legea 31/1990 R, care reglementează printre cazurile în care se poate cere excluderea unui asociat din cadrul societăţilor comerciale cu răspundere limitată, şi acela prin care se dovedeşte că asociatul administrator a comis fraudă în dauna societăţii sau s-a servit de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.

În speţă, cât priveşte petiturile 1 – 4 din cererea introductivă care se referă la cererea privind excluderea pârâtului, cu toate implicaţiile ce derivă din aceasta, instanţa a apreciat că sunt întrunite toate elementele care să conducă la stabilirea faptului că pârâtul O. D., prin vânzarea autovehiculelor de transport enumerate şi însuşirea sumelor de bani rezultate din vânzare, a acţionat cu bună ştiinţă şi cu intenţie în frauda intereselor societăţii comerciale al cărei administrator şi asociat este, urmare a acesteia fiind dispusă excluderea asociatului O. D. din societatea comercială U. F. S.R.L. şi continuarea societăţii cu unic asociat în persoana reclamantei B. D. E., care va deţine un număr de 2.066 părţi sociale, reprezentând 100% capital social.

Ca o consecinţă a excluderii asociatului O. D., acesta a fost obligat şi la predarea tuturor registrelor şi evidenţelor societăţii care se mai află în posesia sa, reţinând că parte din aceste registre se găsesc la Poliţia T, aşa cum se arată în conţinutul raportului de expertiză (fila 142).

Cum aceasta constituie o obligaţie de a face ce nu poate fi adusă la îndeplinire decât de către pârât, pentru a preîntâmpina opoziţia acestuia – opoziţie manifestată constant, aşa cum rezultă din declaraţia de martor (fila 41) şi din dovezile aflate la filele 50 şi 53 din dosar, instanţa a dispus obligarea pârâtului la plata unei amenzi civile către stat în sumă de 20 lei pe zi de întârziere, conform dispoziţiilor art.5803 alin.1 Cod procedură civilă.

Cât priveşte capetele de cerere 5 – 7, prin care reclamanta solicită să se constate nulitatea absolută a convenţiilor de vânzare-cumpărare prin care pârâtul a înstrăinat autovehiculele la care anterior ne-am referit, cu consecinţa restituirii în natură a bunurilor sau, în subsidiar, cu consecinţa obligării pârâţilor la plata contravalorii lor, instanţa a reţinut că pe parcursul soluţionării cauzei, reclamanta a formulat cerere de renunţare la acţiune faţă de pârâţii T. E. şi T. G., precum şi la capătul de cerere nr.6 privind obligarea acestor doi pârâţi la obligarea restituirii în natură a bunurilor obiect al facturilor fiscale susmenţionate.

Tot astfel, reclamanta a modificat şi punctul 7 din acţiune, solicitând obligarea pârâtului O. D. la plata valorii de piaţă a bunurilor înstrăinate către numiţii T. E. şi T. G., iar în subsidiar, raportat la pct.6 din acţiune, în cazul în care bunurile înstrăinate către S.C.F. U. E. S.R.L. nu se mai găsesc sau au fost aduse în stare de neîntrebuinţare, să fie obligat pârâtul O. D. la plata valorii de piaţă a bunurilor înstrăinate prin fraudarea intereselor societăţii.

Instanţa a respins cererea privind constatarea nulităţii absolute a celorlalte facturi fiscale (altele decât cele pentru care s-a formulat cererea de renunţare), respectiv a facturilor fiscale nr.(...)/16.01.2007, nr.(...)/04.04.2007 şi nr.(...)/15.01.2007 ), precum şi cererea privind obligarea pârâţilor O. D. şi S.C. F. U. E. S.R.L. la restituirea în natură a bunurilor care au făcut obiectul acestor facturi, cu motivarea că din ansamblul probatoriului administrat cauzei nu a rezultat că actele arătate ar fi fost întocmite cu nerespectarea condiţiilor de fond şi de formă necesare pentru încheierea lor valabilă, nici nu s-a dovedit că ele s-ar mai afla în prezent, în natură, în posesia pârâţilor arătaţi.

Astfel, în calitatea de administrator pe care a deţinut-o în perioada analizată, pârâtul putea să încheie din punct de vedere legal în mod valabil astfel de acte, căci era mandatat de societate cu săvârşirea actelor de administrare care să conducă la bunul mers al acesteia.

Faptul că pârâtul a abuzat de prerogativele sale şi a acţionat în nume propriu şi pentru sine şi nu în numele societăţii al cărei administrator era nu constituie, în sine, o cauză care să atragă nulitatea absolută a vânzărilor efectuate, cu atât mai mult cu cât autovehiculele fiind intrate în posesia unor terţi de bună credinţă, aceştia ar fi prejudiciaţi, la rândul lor, şi s-ar ajunge la periclitarea circuitului civil al acestor bunuri.

Intenţia de fraudă în dauna societăţii manifestată de pârât se poate însă sancţiona cu obligarea acestuia din urmă la plata către societatea comercială a contravalorii prejudiciului produs, constând în valoarea rămasă neamortizată pentru fiecare autovehicul vândut, valoare cu care, în realitate, trebuiau să se vândă autovehiculele în cauză.

Ţinând seama şi de precizarea făcută de reclamantă prin concluziile scrise depuse la filelele 160 – 161 din dosar, dar şi de conţinutul raportului de expertiză, instanţa a dispus obligarea pârâtului O. D. la plata sumei de 120.528 lei cu titlu de contravaloare prejudiciu produs S.C. U. F. S.R.L.

În fine, petitul nr.8 privind obligarea pârâtului la plata daunelor cauzate societăţii prin lipsa de folosinţă a mijloacelor de transport a fost respins, cu motivarea că din conţinutul raportului de expertiză contabilă a rezultat că veniturile obţinute de societatea comercială din activitatea de transport au fost foarte mici, astfel că nu se pot constitui într-o bază de calcul pentru profitul de care societatea a fost lipsită ci, în mod paradoxal, obţinerea de venituri atât de mici este de natură să justifice însăşi acţiunea de vânzare a parcului auto al societăţii.

Că aceste venituri reduse se datorează unor situaţii obiective sau defectuoasei administraţii prestate de pârât, se poate stabili numai în măsura în care împotriva acestuia s-ar porni o acţiune în răspundere, în condiţiile prevăzute de art.72 – 73 din Legea 31/1990 R.

În baza dispoziţiilor art.274 Cod proc.civilă, pârâtul căzut în pretenţii a fost obligat şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea cererii de faţă, conform dovezilor de plată depuse la dosar, în sumă totală de 4.810 lei.

Împotriva sentinţei, în termen legal a formulat apel pârâtul O. D., cât şi SC F. U. E. SRL M., fiind motivat în fapt şi în drept doar primul apel.

În dezvoltarea acestuia, s-a arătat că hotărârea conţine elemente şi motive contradictorii, deoarece decizia pârâtului de a înstrăina parcul auto nu trebuie analizată strict sub aspectul momentului la care a fost luată şi pusă în executare, ci raportat la starea în care se afla societatea în acel moment, care practic nu îşi mai desfăşura activitatea. Trebuia dovedit elementul subiectiv al intenţiei autorului faptei delictuale pentru a se verifica dacă sunt îndeplinite toate elementele care să conducă la stabilirea faptului că pârâtul, prin vânzarea parcului auto, a acţionat cu bună ştiinţă şi intenţie în frauda intereselor societăţii comerciale al cărui administrator şi asociat este. Concluzia instanţei vine în contradicţie cu motivarea respingerii petitului 8 prin care s-a reţinut că veniturile din activitatea de transport erau foarte mici.

S-a mai susţinut că valoarea de 120.528 RON la care a fost obligat cu titlu de J din valoarea rămasă neamortizată pentru vehiculele vândute nu este una reală, raportat la gradul de uzură şi valoarea de amortizare calculată iniţial.

Intimata – reclamantă B. D. E. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, fiind dovedită intenţia administratorului asociat O. de a frauda societatea, banii încasaţi fiind retraşi în aceeaşi zi de către acesta, prejudiciul cauzat fiind cel stabilit de către prima instanţă.

La data de 22.07.2009, s-au depus concluzii scrise din partea apelantului O. D., care a solicitat admiterea apelului aşa cum a fost formulat, cu consecinţa respingerii acţiunii.

Examinând apelurile , prin prisma probatoriului administrat în cauză, Curtea constată următoarele:

În ceea ce priveşte apelul declarat de SC F. U. E. SRL, nemotivat, se observă că prin dispozitivul sentinţei nr.807/C/8 octombrie 2008 a T r i b u n a l u l u i C o m e r c i a l A r g e ş a fost respinsă acţiunea formulată în contradictoriu cu aceasta, astfel că nu justifica interes în promovarea prezentei căi de atac, motiv pentru care va fi respins, urmând a fi examinat în continuare doar apelul pârâtului O. D..

Prin apelul său, apelantul a susţinut în esenţă că nu a intenţionat să fraudeze societatea comercială, în condiţiile în care parcul auto nu a mai fost folosit de mult timp, iar societatea pierduse traseele pe care aceste autovehicule prestau activităţi de transport, şi că astfel nu se justifică măsura excluderii sale din societatea comercială.

Argumentele sale nu pot fi reţinute, în condiţiile în care înscrisurile depuse la dosar şi mai ales expertiza contabilă efectuată în cauză au subliniat faptul că bunurile societăţii au fost înstrăinate la o valoare modică în raport de valoarea de achiziţie şi de valoarea rămasă neamortizată, fără să existe o hotărâre a asociaţilor în acest sens, banii fiind încasaţi în numerar şi retraşi în aceeaşi zi de către asociatul administrator O. D..

Mai mult pârâtul a vândut parte din bunuri unei societăţi al cărei asociat şi administrator era chiar soţia sa, deşi art.149 alin.1 şi 2 din Legea nr.31/1990 stipulează interdicţia administratorului de a vota cu privire la operaţiuni ştiind că în privinţa acestora sunt interesaţi soţia, rudele şi afinii până la gr.IV inclusiv.

Se constată aşadar că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art.222 din Legea nr.31/1990, măsura excluderii asociatului din societatea comercială fiind legală şi temeinică.

Nu poate fi reţinută apărarea sa în sensul că vânzarea a fost justificată de pierderea traseelor, cât timp valoarea de înstrăinare a fost cu mult mai mică decât valoarea rămasă neamortizată, în aceasta constând fraudarea intereselor societăţii comerciale.

Expertiza contabilă efectuată în cauză a stabilit în mod expres că microbuzele nu s-au vândut la valoarea corectă, toate valorile rezultate în contabilitate fiind mai mari faţă de cele înscrise în facturile de vânzare.

Nu există nici o contradicţie între măsura dispusă şi respingerea petitului privind obligarea pârâtului O. D. la plata de daune pentru lipsa de folosinţă a mijloacelor de transport, acesta din urmă având în vedere faptul că veniturile obţinute ar fi fost foarte mici. Excluderea s-a datorat fraudării societăţii prin vânzarea bunurilor sale la preţuri inacceptabile, fiind fără relevanţă faptul că nu s-ar mai fi prestat activităţi de transport.

Se va reţine faptul că suma stabilită cu titlu de prejudiciu produs a fost stabilită raportat la valoarea rămasă neamortizată pentru microbuze, evidenţiată în mod corect de către expert, motiv pentru care apelul va fi respins ca nefondat, în temeiul art.296 Cod pr.civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâţii O. D., domiciliat în T, D. B nr. 211, judeţul A şi de S.C. F. U. E. S.R.L. – prin administrator O. F., cu sediul în comuna M., D. B, judeţul A, împotriva sentinţei comerciale nr. 807/C din 08 octombrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l C o m e r c i a l A r g e ş, intimaţi fiind reclamanta B. D. E., domiciliată în T, D. B, (...) . A, . 9, judeţul A şi pârâta S.C. U. F. S.R.L., cu sediul în T, D. B, (...) . D, parter, judeţul A.

Definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2009, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

C.D. I.E.G.

Red.I.E.G. Grefier,

TC/6 ex./22.05.2009

Jud fond.M.N.