Excludere asociat. Materializarea notiunii de frauda. SRL

Poate fi exclus din societate în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată, asociatul administrator care comite frauda în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.

Prin modul în care recurentul în calitatea sa de administrator a acţionat, în sensul că a transferat bunurile care constituiau baza de producţie a societăţii pârâte şi a preluat şi o parte din forţa de muncă, acesta a comis o fraudă în dauna societăţii pârâte al cărui administrator era.

(Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr. 2604 din 26 septembrie 2008)

Prin sentinţa civilă nr.338/30 martie 2007 a Tribunalului Bacău – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ s-a admis acţiunea formulată de reclamanta B.E. în contradictoriu cu pârâţii S.I. şi SC C.M. SRL şi s-a respins cererea reconvenţională, ca nefondată.

S-a dispus excluderea asociatului S.I. din SC C.M. SRL şi s-a încuviinţat funcţionarea SC C.M. SRL cu asociat unic în persoana reclamantei-pârâte B.E., care va avea o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 100%.

S-a constatat valoarea părţilor sociale deţinute de pârâtul-reclamant S.I. la data excluderii din societate şi reclamanta-pârâtă B.E. a fost obligată la plata acestei sume către S.I., cu compensarea cheltuielilor de judecată.

Apelul declarat de pârâţii S.I. şi SC C.M. SRL Bacău împotriva sentinţei instanţei de fond a fost respins ca nefondat prin decizia nr.130/23 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău – Secţia Comercială de Contencios Administrativ şi Fiscal.

S-a reţinut în considerentele deciziei că la data de 20 martie 2001 B.C. şi S.I. au constituit Societatea Comercială C.M. SRL, având calitatea şi de administratori iar prin actul adiţional din 3 februarie 2004, reclamanta B.E. a devenit asociată cu o cotă de 50% în urma decesului soţului său.

Pârâtul S.I. în calitate de administrator al SC C.M. SRL a încheiat la 4 aprilie 2005 cu SC O.S.P.C. SRL al cărui asociat era împreună cu soţia sa S.V. un contract de închiriere pe un termen de 10 ani, având ca obiect bunurile imobile care constituiau baza de producţie a societăţii pârâte, pentru o chirie modică lunară de 500 lei şi a preluat o parte din forţa de muncă de care aceasta dispunea.

Prin fapta sa pârâtul a fraudat societatea al cărui administrator era, aşa încât sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.222 lit.d din Legea nr.31/1990 şi în mod corect instanţa de fond a dispus excluderea acestuia din societate şi obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 146.387,3 Ron reprezentând valoarea părţilor sociale deţinute de acesta în societate.

Referitor la cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant privind excluderea reclamantei-pârâte, s-a reţinut că nu s-a făcut dovada că aceasta din urmă ar fi săvârşit fapte care să atragă incidenţa dispoziţiilor art.222 lit.d din Legea nr.31/1990.

Împotriva acestei decizii pârâtul S.I. a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

S-a susţinut că instanţa de apel a aplicat în mod greşit dispoziţiile legale atunci când a stabilit că a realizat o fraudă în dauna societăţii.

În ceea ce priveşte contractul de închiriere acesta este legal încheiat şi este rezultatul acordului de voinţă liber exprimat între părţi care au stabilit şi cuantumul chiriei, iar frauda în dauna societăţii ar fi existat dacă ar fi dat în folosinţă gratuită tot patrimoniul societăţii.

Recurentul a invocat că nici un text de lege nu interzice asocierea unei persoane fizice la două societăţi cu răspundere limitată care au acelaşi obiect de activitate.

Referitor la valoarea părţilor sociale la care intimata-reclamantă a fost obligată către recurentul-pârât, s-a susţinut că instanţa în mod greşit a reţinut expertiza C.E. fără a avea în vedere că şi expertiza B. a folosit aceeaşi metodă de evaluare a terenului şi clădirilor, dar diferenţa de valoare rezultă din faptul că aceasta a fost efectuată la un interval de 1 an când piaţa imobiliară a cunoscut o creştere foarte mare.

Instanţa de apel a apreciat în mod greşit că faptele reclamantei nu pot constitui o fraudă în dauna societăţii cât timp rezultă din probele administrate în cauză că aceasta şi-a însuşit din banii şi bunurile societăţii.

Recursul pârâtului nu este fondat.

Critica recurentului referitoare la aplicarea greşită a legii de către instanţa de apel în sensul că a stabilit că acesta a creat o fraudă în dauna societăţii, nu este fondată.

Potrivit dispoziţiilor art.222 lit.d din Legea nr.31/1990, poate fi exclus din societate în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată, asociatul administrator care comite frauda în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.

În speţă, recurentul-pârât a încheiat un contract de închiriere privind întreg patrimoniu al societăţii pârâte către SC O.S.P.C. SRL al cărei asociat era împreună cu soţia sa S.V. pe o durată de 10 ani şi cu o chirie modică.

Prin modul în care recurentul în calitatea sa de administrator a acţionat, în sensul că a transferat bunurile care constituiau baza de producţie a societăţii pârâte către SC O.S.P.C. SRL şi a preluat şi o parte din forţa de muncă, acesta a comis o fraudă în dauna societăţii pârâte al cărui administrator era.

Aşa fiind, instanţa de apel a făcut în cauză o corectă aplicare a dispoziţiilor legale prevăzute de art.222 lit.d Cod procedură civilă.

Afirmaţia recurentului că intimata este cea care a comis prin activitatea sa fraudă în dauna societăţii, nu poate fi reţinută cât timp din probele dosarului nu rezultă că aceasta a profitat de calitatea sa de administrator şi a comis acte în folosul său şi fără a i se aduce la cunoştinţă celuilalt administrator, respectiv recurentului.