Excludere asociat. Consecinte. SRL.

Faptul că reclamantul a deţinut 50% din capitalul social nu-l îndreptăţeşte decât la restituirea aportului, în această proporţie, nu şi la restituirea bunurilor din patrimoniul social, nedobândite prin aportul său.

(ICCJ-Secţia comercială , decizia nr.494 din 10 februarie 2004)

Tribunalul Caraş-Severin, prin sentinţa civilă nr. 200 din 27 februarie 2001, a admis în parte acţiunea reclamantului L.C. împotriva S.C. I. SRL şi L.E , în calitate de asociat unic, privind cota sa de 50% din capitalul social, ca urmare a excluderii, conform expertizei contabile efectuată în cauză.

Apelul declarat de pârâte, a fost admis de Curtea de Apel Timişoara, Secţia Comercială şi Contencios Administrativ, prin decizia civilă nr. 844 din 14 noiembrie 2001, hotărârea primei instanţe fiind schimbată în tot, în sensul respingerii acţiunii.

Instanţa de control judiciar a reţinut că aportul de capital, bunurile achiziţionate de societate , spaţiu comercial şi autoturismul Dacia, au fost realizate din sumele de bani provenind de la pârâtul L. E, aşa cum rezultă din probele dosarului (foaie de vărsământ, credit bancar ipotecar etc.).

Reclamantul a declarat recurs, în temeiul art.304 pct.7, 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând că a participat la capitalul social iniţial de 100.000 lei, cu jumătate din această sumă, astfel că, în cazul retragerii, are dreptul la 50% din patrimoniul social, dobândit din veniturile societăţii. A mai invocat că pârâtul L.E. a fost condamnat penal, la un an închisoare pentru înşelăciune şi uz de fals.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 219 alin. (2) din Legea nr.31/1990, asociatul exclus din societatea comercială are dreptul la o sumă de bani proporţională cu partea ce se cuvine din patrimoniul social.

Temeinicia pretenţiilor trebuie analizată având în vedere aportul personal la dobândirea bunurilor din patrimoniul social.

Pretenţiile în litigiu, de acordare a unui procent de 50% din bunurile societăţii spaţiu comercial şi autoturismul Dacia, au fost respinse de curtea de apel, întrucât reclamantul nu a făcut dovada că a participat cu fonduri proprii la dobândirea acestora.

Dimpotrivă, din probele administrate ( inclusiv concluziile expertizei contabile) rezultă că dobândirea bunurilor s-a făcut din sumele de bani ale pârâtului, L. E.

Faptul că reclamantul a deţinut 50% din capitalul social, îl îndreptăţeşte la restituirea capitalului social în această proporţie, iar nu la bunurile din patrimoniul social, care nu s-au dobândit prin aportul său.

În consecinţă, recursul a fost respins ca nefondat.