Drepturile asociatului retras. Dividende. SRL.

                                       art.226 alin.(3) din Legea nr.31/1990

Potrivit art.226 alin.(3) din Legea nr.31/1990, drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părţile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaţilor ori de un expert desemnat de aceştia sau, în caz de neînţelegere, de tribunal.

(Secţia comercială, decizia nr.623 din 9 februarie 2007)

          Reclamantul T.V.  a chemat în judecată  societatea  G.T.A.  SRL,  pentru a se dispune obligarea pârâtei la plata sumei de  447.652.872  de lei, dividende aferente  anului 2003, actualizate, cu  motivarea că, după retragerea  sa din societate, i se cuvin dividendele  calculate din profitul net fără deducerea  sumei reinvestite din cota de profit.

          Tribunalul Bucureşti, Secţia comercială, prin sentinţa  nr.73 din 11 ianuarie 2006, a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă la suma  reprezentând diferenţă dividende, actualizată cu dobânzi, pe  considerentul că la data aprobării distribuirii dividendelor, reclamantul nu mai era  asociat în societate, ca efect al retragerii, situaţie în care au devenit aplicabile  prevederile art.226 alin.(3) din Legea nr.31/1990, potrivit cărora drepturile  asociatului  retras, cuvenite din părţile sociale se stabilesc prin acordul asociaţilor ori de  un expert desemnat de aceştia sau, în caz  de neînţelegere,  de tribunal.

Prima instanţă a mai reţinut că adunarea generală nu poate să dispună reinvestirea dividendelor cuvenite asociatului retras fiind citate normele  metodologice privind  fuziunea , divizarea , dizolvare şi Ordinul Finanţelor nr.1078 din 6 august 2003, privind operaţiunile ce se efectuează cu ocazia  retragerii din societate,  constând în determinarea  elementelor de activ  şi pasiv, a activului net şi efectuarea  partajului propriu-zis.

          Sentinţa fondului a fost apelată  de pârâta SC G.T.A.  SRL, iar Curtea de Apel Bucureşti ,  Secţia comercială, prin decizia nr.385 din 20 iunie 2006, a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa, în sensul respingerii acţiunii. Curtea a reţinut, în temeiul art.189  alin.(1) lit.a) din Legea nr.31/1990, că adunarea asociaţilor are ca atribuţie principală  aprobarea bilanţului contabil şi repartizarea  beneficiului net.

Instanţa de apel a mai reţinut că în  situaţia în care reclamantul a  considerat că este prejudiciat  într-un drept al său, trebuia să uzeze de art.132 alin. (3) din Legea nr.31/1990 şi să solicite constatarea nulităţii absolute a hotărârii adunării  generale a asociaţilor din  14 aprilie 2004.

          Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs pentru motivele prevăzute în art.304 pct.7,8,9 C.proc.civ., în susţinerea cărora a  arătat că s-au aplicat greşit prevederile art.132 alin.(3) din lege, întrucât  după data retragerii din societate nu mai avea calitatea de asociat pentru a putea ataca hotărârea adunării generale.

Potrivit  recurentului,  dividendele constituie un drept legal iar obligaţia de plată a acestora devine exigibilă în momentul  convenit de părţi prin actul constitutiv, iar acest moment, în speţă, coincide cu data retragerii  sale iar după  această dată, nimeni nu poate hotărî  asupra bunurilor altuia. Prin urmare, recurentul a conchis că adunarea  generală nu poate să dispună reinvestirea părţii din profit care i se cuvine, în  folosul societăţii, şi implicit a  celorlalţi  asociaţi.

          Printr-o ultimă critică, a  mai susţinut că motivele reţinute de instanţă în considerentele deciziei sunt contradictorii, întrucât  dispoziţiile art.221 alin. (2) din  lege  îi conferă dreptul la  dividende, iar, pe de altă parte, trebuia să solicite nulitatea  absolută a hotărârii adunării generale din 14 aprilie 2004. Recurentul a mai  arătat că reinvestiţiile din profit vizează un folos viitor  iar drepturile  sale au devenit  scadente  la momentul retragerii,  potrivit bilanţului aprobat. Pentru  aceste motive a solicitat admiterea  recursului,  desfiinţarea deciziei pronunţată în apel şi în fond,  menţinerea soluţiei primei  instanţe.

          Recursul este fondat.

          Înalta Curte, a examinat  motivul  prevăzut în  art.304 pct.9 C. proc. civ., potrivit căruia modificarea sau casarea unei  hotărâri se poate cere dacă hotărârea a fost lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greşită a legii.

O primă chestiune care trebuie precizată în raport cu motivul de casare/modificare luat în examinare priveşte momentul întrunirii voinţelor asociaţilor  pentru retragerea  din  societate  a  reclamantului.

Acest moment este marcat de adunarea generală a asociaţilor  societăţii din  31 martie 2004, prin care, la punctul 2, s-a consemnat că „toţi asociaţii sunt de acord cu retragerea domnului  V.T.  din societate.

Cu privire la punctul 1 al  adunării generale  din 31 martie 2004, care se referea la aprobarea  bilanţului şi  repartizarea  profitului net,  asociaţii  au fost de acord ca discuţiile să  fie reluate la 14 aprilie 2004. La  aceeaşi dată urma să se discute cererea  asociatului retras în legătură cu  drepturile cuvenite atât din patrimoniul  social cât şi din dividendele  realizate de  societate pe anul 2003. Retragerea din societate  a operat la data realizării  acordului de voinţă al asociaţilor, astfel că, de  la această dată pot fi valorificate drepturile faţă de societate, izvorâte din retragerea voluntară.

Instanţa de apel a nesocotit acest moment al încetării calităţii de  asociat şi ca  urmare, a apreciat greşit, că hotărârea AGA  din 14 aprilie 2004, prin care s-a discutat aprobarea bilanţului şi repartizarea  profitului, inclusiv a drepturilor care se cuveneau asociatului retras, trebuia atacată în justiţie, de  către acesta din urmă, pe considerentul  că aprobarea  bilanţului şi distribuirea profitului este un atribut acordat de lege numai adunării generale a  asociaţilor.

Aplicând dispoziţiile art.194 alin.(1) din LSC la o situaţie  de  fapt străină textului, prin soluţia  pronunţată, s-a nesocotit reglementarea aplicabilă în cazul valorificării drepturilor asociatului retras. Este neîndoielnic  faptul că  adunarea asociaţilor aprobă situaţia  financiară şi repartizarea  profitului  net şi că acesta constituie un drept societar, numai că acest drept nu poate fi exercitat în dispreţul celorlalte reglementări din legea societăţilor comerciale care  se referă la drepturile asociatului retras.

Cum retragerea dintr-o societate de persoane este un drept subiectiv stabilit de lege, care se exercită în condiţii specifice reglementate de lege, atunci şi drepturile care decurg din această retragere convenţională se exercită  în aceleaşi condiţii. Cu alte cuvinte nu poate fi îngrădit  dreptul asociatului  retras, aşa cum a reţinut  instanţa de apel, de neexercitarea  unei acţiuni în nulitatea  hotărârii AGA prin care  i s-au stabilit drepturile, de vreme ce art.226 alin. (3) din LSC  stabileşte că „Drepturile asociatului retras cuvenite pentru părţile sale sociale se stabilesc prin acordul asociaţilor ori de un  expert desemnat de aceştia sau, în caz de neînţelegere, de tribunal”.

Aşadar, este evident că, după retragerea din societate pentru  valorificarea drepturilor care i se cuvin, în caz de neînţelegeri, asociatul îşi poate  valorifica drepturile adresându-se  instanţei, acţiunea sa nefiind  condiţionată de atacarea  hotărârii asociaţilor prin care aceştia au  hotărât  modul de distribuire a  profitului, cum  greşit a reţinut  instanţa de apel.

Întrucât instanţa de apel s-a oprit asupra unei chestiuni care vizează admisibilitatea acţiunii promovată de recurent, fără să cerceteze fondul criticilor aduse sentinţei, potrivit art.312 alin. (3) C.proc.civ., recursul s-a  admis  iar cauza a fost trimisă pentru rejudecare instanţei de apel.