Despre eroare viciu de consimtamant si despre anularea unui contract de cesiune de parti sociale. SA

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I – SECŢIA A VI-A COMERCIALĂ

Decizia comercială nr.613

Şedinţa publică din data de 16.12.2008

Pe rol pronunţarea asupra apelului formulat de apelantul-reclamant L. E., împotriva sentinţei comerciale nr.10902/03.10.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VI-a Comercială în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul-pârât E. H..

Dezbaterile în fond şi susţinerile orale ale părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 09.12.2008, fiind consemnate în încheierea de şedinţă întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 16.12.2008, când în urma deliberării a pronunţat următoarea decizie:

C U R T E A

Prin acţiunea înregistrată la 17.08.2006, reclamantul L. E. a chemat în judecată pe pârâtul E. H., solicitând:

1) obligarea pârâtului la plata sumei de 39.608 EURO, contravaloarea acţiunilor cedate şi neachitate în termen, respectiv tranşa a III-a şi a IV-a din contractul de cesiune de acţiuni încheiat la data de 05.10.2005 şi a sumei de 693 EURO, dobânda legală;

2) anularea contractului de cesiune de acţiuni încheiat la 06.01.2006 pentru eroare – viciu de consimţământ;

3) anularea tuturor actelor încheiate în baza hotărârii AGA din 06.01.2006;

4) cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa comercială nr.10902/03.10.2007, T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VI-a Comercială a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:

În legătură cu eroarea viciu de consimţământ ce a stat la baza încheierii contractului de cesiune de acţiuni din data de 06.01.2006, tribunalul nu a retinut vicierea consimţământului pentru următoarele considerente:

Din lecturarea actelor aflate la dosarul cauzei respectiv: contractul de cesiune de acţiuni din 06.01.2006, Hotărârea AGEA din 06.01.2006, rezultă că acestea au fost semnate de către părţi, reţinându-se că atât reclamantul cât si pârâtul sunt cunoscători de limbă română, reclamantul semnând cererea introductivă de instanţă care a fost formulată tot în limba română. Eroarea nu a fost concomitentă încheierii actului, deci nu se retine viciul de consimţământ reglementat de dispoziţiile art. 953, 954 Cod civil.

Tribunalul a reţinut că Hotărârea AGEA şi contractul de cesiune din 06.01.2006 reprezintă singurele acte juridice înregistrate la P., acestea fiind singurele acte legale şi opozabile terţilor în temeiul Legii nr.31/1990.

Potrivit art.61 şi 62 din Legea nr.31/1990 creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei să oblige societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat. Din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că AGEA l-a împuternicit pe pârât să semneze în numele acţionarilor şi pentru ei actul adiţional precum şi toate celelalte acte necesare pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii din 06.01.2006. Înscrierea la Registrul Comerţului a menţiunilor privitoare la modificarea actului constitutiv al societăţii SC J. F. Consultanta SA s-a făcut prin încheierea nr.12019/13.03.2006, termenul de recurs fiind de 15 zile.

Sub aspectul excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, tribunalul a reţinut că prin contractul de cesiune de acţiuni din 06.01.206 şi prin Hotărârea AGEA a acţionarilor SC J. F. Consultanta SA, reclamantul a renunţat la calitatea de acţionar şi a cesionat cele 141 de acţiuni, reprezentând 47% din totalul societăţii olandeze I. BV.

Din actele aflate la dosarul cauzei tribunalul a reţinut că nu pârâtul este obligat la raportul juridic dedus judecăţii, întrucât singurul contract de cesiune de acţiuni înregistrat în conformitate cu dispoziţiile legale la P. şi opozabil terţilor este cel încheiat la data de 06.01.2006.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Apelantul a criticat hotărârea pentru următoarele motive:

Ambele părţi şi-au dat acordul de voinţă pentru a încheia contractul de cesiune de acţiuni, în urma căruia toate acţiunile deţinute de reclamant în cadrul SC J. F. Consultanta SA să fie transmise în patrimoniul pârâtului contra unui preţ determinat, în sumă de 79.216 EURO, preţ ce a fost plătit parţial de pârât. D. acţiunilor şi plata preţului anterior au fost elementele ce l-au determinat să închei contractul de cesiune.

Ulterior, cu ocazia celui de-al doilea contract de cesiune, consimţământul a fost viciat, fiind indus în eroare de pârât, eroare ce atrage nulitatea contractului.

1. Sentinţa este lipsită de suport şi temei legal din perspectiva dispoziţiilor art.953-954 Cod civil

Eroarea – viciu de consimţământ ce a stat la baza încheierii contractului de cesiune de acţiuni din 06.01.2006, a împiedicat formarea valabilă a actului juridic. Falsa reprezentare a obiectului actului juridic încheiat, mai ales lipsa preţului real ce ar fi trebuit să îl primească apelantul, dacă ar fi fost cunoscută de acesta, la momentul încheierii celui de-al doilea contract de cesiune, l-ar fi determinat să refuze semnarea lui.

Fiind vorba de eroare distrugătoare de voinţă – neîncasarea preţului – prin aceasta s-a împiedicat formarea contractului lipsind consimţământul său valabil exprimat.

Obiectul contractului a fost reprezentat, pe de o parte, de cedarea acţiunilor deţinute de acesta în favoarea intimatului, iar pe de altă parte, de plata preţului acţiunilor preluate.

Pe cale de consecinţă, contractele de cesiune de acţiuni au ca substanţă, pe de o parte, pachetul de acţiuni – pentru E. H., iar pe de altă parte, preţul real al acţiunilor ce trebuia plătit şi a fost plătit parţial.

În cauză, apelantul a fost indus în eroare, având în vedere următoarele:

a) nu cunoaşte limba română, iar contractul a fost redactat, în totalitate în limba română, spre deosebire de contractul de cesiune de acţiuni din 05.10.2005 care a fost redactat bilingv; contractul din 2006 a fost redactat în română pentru a-l determina să semneze;

b) preţul acţiunilor a fost de 79.216 EURO, în condiţiile în care, aferent primului contract de cesiune, au fost încasate două tranşe din preţul stabilit, adică suma de 39.608 EURO, nu ar mai fi avut niciun motiv să renunţe la celelalte două tranşe; presupunând că ar fi vrut să le anuleze, ar fi trebuit să încheie un act adiţional prin care să insereze o clauză prin intermediul căreia să-l anuleze pe cel dintâi;

c) disproporţia de valoare dintre primul şi cel de-al doilea contract de cesiune de acţiuni îl determină să nu îşi dea consimţământul la încheierea celui de-al doilea contract;

d) neîndeplinirea obligaţiei pârâtului cu privire la plata ultimelor două tranşe din preţ a condus la introducerea prezentei acţiuni.

Prin urmare, în cauză, sunt întrunite condiţiile erorii – viciu de consimţământ:

1) elementul asupra căruia a căzut falsa reprezentare a fost hotărâtor – preţul contractului, în sensul că, dacă ar fi cunoscut realitatea, acest contract nu ar mai fi fost încheiat;

2) fiind vorba de un act bilateral, cu titlu oneros, pârâtul avea reprezentarea faptului că, dacă ar fi cunoscut că urmează să nu mai primească suma de 39.608 EURO, ar fi refuzat încheierea contractului din 06.01.2006.

2. Sentinţa este lipsită de suport legal din perspectiva încălcării dispoziţiilor art.13 coroborate cu cele ale art.128 din Constituţia României

Susţinerile instanţei potrivit cărora este cunoscător de limbă română deoarece a semnat cererea de chemare în judecată sunt lipsite de suport real dat fiind faptul că prin art.13, art.128 din Constituţie, apelantul este obligat să respecte limba română în ceea ce priveşte procedura civilă.

3. Sentinţa tribunalului este lipsită de suport legal din perspectiva încălcării art.25 din Legea nr.26/1990

Dispoziţiile art.25 din Legea nr.26/1990 sunt de strictă interpretare şi pentru a cere Registrului Comerţului să radieze menţiunea păgubitoare apelantul trebuie să ceară instanţei de judecată să reglementeze situaţia juridică a celor două contracte de cesiune de acţiuni printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă.

Cererea de chemare în judecată îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.25 alin.1 din Legea nr.26/1990, iar aprecierile instanţei de fond, potrivit cărora în cauză ar fi incidente dispoziţiile art.61, 62 din Legea nr.31/1990 sunt eronate.

Dispoziţiile art.61, 62 din Legea nr.31/1990 nu sunt aplicabile în speţă.

Opoziţia este mijlocul procedural de a ataca o măsură, o hotărâre a asociaţilor care nu se bazează în mod necesar pe frauda adusă unor drepturi şi are ca scop anularea actului.

Dacă opoziţia este o acţiune comercială pusă la îndemână de legea specială persoanelor prevăzute de art.61, nu se poate admite că aceasta exclude orice altă acţiune pronunţată care s-ar ataca un act fraudulos încheiat în dauna creditorilor.

În condiţiile în care există două contracte de cesiune, din care primul (anterior) stipulează plata preţului acţiunilor diferit de valoarea nominală a acestora, iar cel de-al doilea (ulterior) stabileşte cesiunea acţiunilor la valoarea nominală, pentru cel din urmă nefiind valabil exprimat acordul de voinţă, instanţa de fond trebuia să stabilească care dintre cele două contracte de cesiune este încheiat în mod valabil, să oblige la plata preţului, urmând ca, ulterior, în baza sentinţei, să ceară Registrului Comerţului radierea menţiunilor păgubitoare potrivit art.25 alin.1 din Legea nr.26/1990.

4. Sentinţa încalcă prevederile art.969 şi următoarele Cod civil

Între părţi, contractul are putere obligatorie conform art.969 Cod civil.

Astfel, intimatul şi-a îndeplinit parţial obligaţiile, în sensul că a plătit primele două tranşe din contract – 39.608 EURO, fiind debitor pentru diferenţa de 39.608 EURO.

Instanţa a ignorat existenţa contractului din 05.10.2005, motivat de faptul că la Registrul Comerţului este înregistrat contractul de cesiune de acţiuni din 06.01.2006 şi că acesta este opozabil terţilor. Dar în contractul de cesiune din 05.10.2005, apelantul şi intimatul nu sunt terţi.

În condiţiile în care instanţa ar fi interpretat cele două contracte de cesiune, ar fi observat că pârâtul are calitate procesuală pasivă şi este debitor.

5. Sentinţa a fost dată cu ignorarea/interpretarea eronată a actelor de la dosar

Anexat acţiunii principale, reclamantul a depus contractele de cesiune de acţiuni şi Hotărârile AGEA ale SC J. F. Consultanta SA. Instanţa a avut în vedere numai contractul de cesiune nr.06.01.2006, reţinând faptul că este singurul contract opozabil terţilor.

a) Contractul de cesiune din 06.01.2006 nu anulează contractul de cesiune de acţiuni din 05.10.2005. Nu există nici o prevedere în acest sens mai ales datorită faptului că pârâtul şi-a îndeplinit deja, parţial, obligaţiile asumate.

În cauză nu poate fi avut în vedere actul public deoarece rolul acestuia este aparent, între părţi există o convenţie anterioară celei înregistrate la Registrul Comerţului. Între părţi, actul valabil este cel din 05.10.2005.

b) Pârâtul are calitate de asociat în cadrul societăţii I. BV, în cadrul căreia acesta este asociat unic, alt fapt ce l-a indus în eroare.

c) Instanţa a respins administrarea probei cu interogatoriul intimatului, deşi era utilă, pertinentă. Fiind vorba de un act juridic, eroarea poate fi demonstrată cu orice mijloc de probă.

În susţinere, a fost solicitată proba cu acte, fiind depuse: F. de conturi – Banca Transilvania din 22.11.2006, 31.12.2005, Hotărârea AGEA SC J. F. Consultanta SA din 12.08.2005, Contractul de cesiune de acţiuni din 05.10.2005, Contractul de cesiune de acţiuni din 06.01.2006, Actul adiţional la actul constitutiv al SC J. F. Consultanta SA, conform Hotărârii AGEA din 06.01.2006, Hotărârea AGEA din 06.01.2006, declaraţii ale acţionarilor, noilor cenzori, Hotărârea AGEA din 03.03.2006, F. din Registrul Acţionarilor SC J. F. Consultanta SA.

Intimatul, legal citat, nu s-a prezentat în instanţă, nu a depus întâmpinare.

Din actele şi lucrările dosarului, Curtea va constata apelul nefondat pentru următoarele considerente:

Eroarea – viciu de consimţământ – este reglementată de dispoziţiile art. 953, art.954 Cod civil.

Potrivit art. 953 Cod civil, consimţământul nu este valabil, când este dat prin eroare, smuls prin violenţă, sau surprins prin dol.

Eroarea este falsa reprezentare a realităţii la încheierea unui act civil.

Conform art. 954 Cod civil, eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substanţei obiectului convenţiei.

Eroarea nu produce nulitate când cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afară numai când consideraţia persoanei este cauza principală, pentru care s-a făcut convenţia.

Eroarea – viciu de consimţământ – este falsa reprezentare ce cade fie asupra calităţilor substanţiale ale obiectului actului, fie asupra persoanei contractante.

Apelantul-reclamant şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.954 Cod civil, invocând falsa reprezentare asupra obiectului actului.

Dispoziţiile referitoare la cerinţele pe care trebuie să le întrunească obiectul actului juridic pentru a fi valabil sunt art.948 pct.3 Cod civil, art.963 Cod civil, art.964 cod civil, art.965 Cod civil.

Pentru a fi aplicabile prevederile art.953, art.954 Cod civil, eroarea trebuie să cadă asupra calităţilor substanţiale ale obiectului actului.

Atât prin contractul de cesiune încheiat la 5.10.2005, cât şi prin cel de-al doilea încheiat la data de 06.01.2006, obiectul contractului asupra căruia părţile au înţeles să contracteze l-a reprezentat pachetul de acţiuni (141 acţiuni) deţinut de reclamantul-acţionar la SC J. F. Consultanta SA.

Faptul că nu cunoaşte suficient limba română nu îl îndreptăţeşte să invoce eroarea, ca viciu de consimţământ la încheierea contractului de cesiune de acţiuni din 06.01.2006, în condiţiile în care reclamantul a participat şi a votat pentru această operaţiune juridică în cadrul Adunării Generale a Acţionarilor SC J. F. Consultanta SA din data de 06.01.2006, hotărâre pe care nu a înţeles să o conteste în condiţiile legii.

În ceea ce priveşte reducerea contravalorii acţiunilor cedate, în condiţiile în care au fost plătite primele 2 tranşe, şi că ar fi trebuit să fi încheiat un act adiţional în sensul avut în vedere de termenii contractului de cesiune din 06.01.2006, Curtea apreciază că primul contract, încheiat la 5.10.2005, neînscris în Registrul Comerţului, şi-a încetat efectele prin adoptarea Hotărârii AGEA din 06.01.2006, ca expresie a voinţei sociale a societăţii, devenind ineficace.

Contractul de cesiune a acţiunilor reprezintă o cauză de modificare a actului constitutiv, iar aceasta se hotărăşte numai de adunarea generală.

În întâmpinarea formulată la fond, pârâtul a arătat în considerarea cărui fapt s-a hotărât de către asociaţi reducerea preţului de cumpărare al acţiunilor, şi anume atribuirea către reclamant a contractului de leasing al autoturismului I. U. în valoare de 30.000 Euro, astfel cum rezultă din Hotărârea AGEA din 06.01.2006, punctul 6 al hotărârii.

Şi motivele vizând eroarea asupra persoanei cocontractantului vor fi înlăturate pentru aceleaşi raţiuni, reţinând şi că reclamantul nu a probat faptul că actul juridic l-ar fi încheiat în considerarea exclusivă a pârâtului.

În ceea ce priveşte criticile încadrate la pct.2 al motivelor de apel, referitoare la faptul că sentinţa pronunţată contravine dispoziţiilor art.13 coroborat cu art.128 din Constituţia României, Curtea le va respinge având în vedere că susţinerile instanţei în sensul că reclamantul ar fi cunoscut limba română deoarece a redactat/semnat cererea de chemare în judecată nu au reprezentat singurele argumente juridice pentru care tribunalul a respins acţiunea formulată, ci, convingerea instanţei s-a fundamentat pe analiza judicioasă a condiţiilor prevăzute de art.953 Cod civil, art.954 Cod civil, prin prisma cărora instanţa a stabilit că, contractul din 06.01.2006 nu a fost încheiat cu vicierea consimţământului.

Referitor la criticile încadrate la pct.3 din motivele de apel, într-adevăr, potrivit art.61 alin.1 din Legea nr. 31/1990, creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art. 57 fiind aplicabile.

Opoziţia împotriva hotărârii asociaţilor este mijlocul procedural, aflat la îndemâna persoanelor interesate, prin care se atacă hotărârea asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv.

Deşi instanţa a apreciat că reclamantul putea să exercite acţiunea specială prevăzută de art.61, art.62 din Legea nr.31/1990, Curtea nu va reţine acest considerent al hotărârii pronunţate, relevând, însă, că potrivit art.132 din Legea nr.31/1990, acţionarii au posibilitatea de a ataca o hotărâre a adunării generale pe calea specială a acţiunii în anulare a acesteia, ceea ce în speţă, reclamantul nu a înţeles să exercite.

Potrivit art.132 din Legea nr.31/1990, „Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionari...”

Prin urmare, reţinând aceste considerente, precum şi cele avute în vedere cu ocazia analizei motivelor de apel referitoare la lipsa de temei legal a hotărârii din perspectiva aplicării art.953-954 Cod civil, Curtea va înlătura ca nerelevante criticile încadrate la pct.3 al motivelor de apel.

De asemenea, argumentele vizând posibilitatea formulării unei acţiuni de radiere a menţiunilor păgubitoare în condiţiile art.25 din Legea nr.26/1990, vor fi înlăturate faţă de constatarea Curţii cu privire la valabilitatea contractului de cesiune de acţiuni încheiat la 06.01.2006.

În ceea ce priveşte motivele de apel încadrate la pct.4 din dezvoltarea acestora, Curtea reţine că instanţa de fond, deşi a reţinut în dispozitiv lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului, a motivat respingerea acţiunii pe considerente ce ţin de fondul raportului juridic dintre părţi, chiar dacă se face referire şi la calitatea procesuală pasivă, constatând valabil încheiat contractul de cesiune din 06.01.2006, în baza Hotărârii AGEA din 06.01.2006 care a modificat voinţa socială a societăţii exprimată prin Hotărârea AGEA din 12.08.2005, în baza căreia se încheiase contractul de cesiune din 5.10.2005.

Referitor la motivele de apel încadrate la punctul 5 din dezvoltarea acestora, Curtea reţine următoarele:

În ceea ce priveşte critica potrivit căreia contractul de cesiune din 06.01.2006 nu anulează contractul de cesiune de acţiuni din 05.10.2005, Curtea o va înlătura.

Astfel, prin Hotărârea AGEA a SC J. F. Consultanta SA din 06.01.2006 (fila 90, dosar fond), acţionarii prezenţi, printre care şi reclamantul, au hotărât, alături de alte modificări aduse actului constitutiv, la pct.6, modificări în structura acţionariatului, în sensul că domnul L. E. renunţă la calitatea de acţionar, cesionând cele 141 acţiuni deţinute, reprezentând 47% din totalul capitalului social al SC J. F. Consultanta SA către societatea olandeză I. BV, reprezentată de domnul E. H..

Urmare acestei modificări, s-a încheiat contractul de cesiune de acţiuni, la data de 06.01.2006, prin care domnul L. E. – reclamantul – a cesionat un număr de 141 de acţiuni către societatea olandeză I. BV, reprezentând 47% din capitalul social al SC J. F. Consultanta SA.

În temeiul Hotărârii AGA din 06.01.2006 şi a contractului de cesiune încheiat la aceeaşi dată, s-a întocmit actul constitutiv modificator al SC J. F. Consultanta SA nr.53/06.03.2006, ce a fost înscris în Registrul Comerţului, conform încheierii judecătorului delegat nr.12019 din 13.03.2006 (fila 93, dosar fond).

Modificarea actului constitutiv reprezintă mijlocul prin care se modifică societatea comercială.

Modificarea actului constitutiv a societăţii pe acţiuni se realizează prin hotărârea adunării generale în condiţiile de cvorum şi de majorările prevăzute de lege.

Adunarea generală a acţionarilor este organul de deliberare şi decizie a societăţii comerciale. Potrivit legi, ea exprimă voinţa socială.

Prin urmare, hotărârile adunării generale a societăţii comerciale sunt obligatorii pentru toţi acţionarii şi pentru a fi opozabile terţilor acestea trebuie publicate, în condiţiile legii.

Având în vedere principiul obligativităţii hotărârii adunării generale, este evident că, raportat la speţă, Hotărârea AGEA din 06.01.2006 este obligatorie şi pentru reclamant, în calitate de acţionar, pe care, de altfel, nu a înţeles să o atace.

Nefiind anulată Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a SC J. F. Consultanta SA din 06.01.2006, în condiţiile art.132 din Legea nr.31/1990, nici actul subsecvent, contractul de cesiune de acţiuni din 06.01.2006, încheiat în baza acestei hotărâri, nu poate fi anulat. Aceasta deoarece, operaţiunile juridice care se desfăşoară pentru modificarea actului constitutiv prin modificarea structurii acţionariatului sunt adoptarea hotărârii adunări generale, ca expresie a voinţei sociale a acţionarilor, şi apoi, încheierea contractului de cesiune de acţiuni.

Faptul că în contractul de cesiune de acţiuni din 06.01.2006 nu există nici o prevedere în sensul anulării contractului din 05.10.2005 nu are relevanţă, în raport de considerentele reţinute anterior, în ceea ce priveşte obligativitatea hotărârii adunării generale, conform art. 132 alin.1 din Legea nr.31/1990, a faptului că reclamantul nu a înţeles să atace hotărârea adunării generale în condiţiile art.132 din Legea nr.31/1990 şi a împrejurării că încheierea contractului de cesiune de acţiuni a avut ca temei Hotărârea adunării generale din 06.01.2006, pe care reclamantul a votat-o şi pe care nu a contestat-o.

De asemenea, contractul de cesiune de acţiuni din 5.10.2005, precum şi Hotărârea AGEA din 12.08.2005 care a adoptat decizia cu privire la cesiunea acţiunilor nu au fost înscrise în registrul Comerţului, nefiind opozabile terţilor.

Prin urmare, prin încheierea celui de-al doilea contract, primul contract şi-a încetat efectele, devenind ineficace, fiind înlocuit, potrivit voinţei sociale a acţionarilor, cu contractul încheiat la 06.01.2006.

Faptul că intimatul are calitate de asociat unic la societatea comercială olandeză I. BV nu are relevanţă, faţă de succesiunea operaţiilor juridice încheiate, redate în prezentele considerente.

Argumentul că instanţa de fond a respins proba cu interogatoriul pârâtului nu va fi reţinut de C, câtă vreme potrivit art.167 Cod procedură civilă, dovezile se pot încuviinţa numai dacă instanţa socoteşte că ele pot să aducă dezlegarea pricinii.

De altfel, în faza devolutivă a apelului, apelantul nu a înţeles să solicite şi să administreze decât proba cu înscrisuri, nu şi cea cu interogatoriul intimatului.

Se mai observă, totodată, că apelantul a depus în cadrul probei cu înscrisuri, Hotărârea AGEA din 06.01.2006, trunchiat, fără a prezenta în integralitate hotărârea, astfel cum a fost înfăţişată instanţei de fond de către intimat, (filele 90-92, dosar fond), cu modificările aduse actului constitutiv, în raport de care tribunalul a soluţionat cauza, deşi nu a făcut referire în mod expres la aceasta.

Referitor la faptul că în cauză nu poate fi avut în vedere actul public, respectiv contractul de cesiune din 06.01.2006, deoarece rolul său e aparent şi că actul valabil este cel din 05.10.2005, Curtea reţine că în cauză apelantul nu a făcut nici o dovadă în acest sens, iar pe de altă parte se constată că, la momentul încheierii contractului de cesiune, ambele contracte au corespuns voinţei reale a părţilor potrivit hotărârilor luate în cadrul celor două adunării generale a acţionarilor.

Contractul de cesiune de acţiuni din 05.10.2005 nefiind înscris în Registrul Comerţului, pentru a face opozabilă modificarea actului constitutiv, a îndreptăţit pe acţionari să convoace o nouă AGA care să hotărască cu privire la încetarea contractului de cesiune din 05.10.20o5, prin încheierea unui nou contract de cesiune, având în vedere schimbarea împrejurărilor cu privire la încheierea contractului de cesiune de acţiuni, redate anterior, dar şi alte modificări intervenite în structura acţionariatului, precum şi cu privire la desemnarea cenzorilor societăţii.

Contractul de cesiune ce acţiuni nu este un act juridic de sine stătător, ci acesta este încheiat în baza unei hotărâri AGA care aprobă o asemenea operaţiune juridică, după cum poate dispune şi încetarea efectelor acestuia în condiţiile în care formalităţile de publicitate nu s-au efectuat şi contractul nu a devenit opozabil terţilor.

Plata efectuată de noul acţionar I. BV la 19.01.2006 reclamantului-apelant confirmă că părţile au înţeles să-şi execute obligaţiile asumate prin contractul din 06.01.2006.

Apelantul nu a motivat care ar fi fost raţiunile pentru care ar fi consimţit să încheie două contracte, unul secret şi altul public.

Pe de altă parte, invocând prin motivarea acestui motiv de apel, teoria simulaţiei, rezultă că reclamantul şi-a fundamentat cererea de chemare în judecată pe două cauze diferite, care se exclud reciproc, întrucât simulaţia presupune încheierea a două contracte între părţi, neafectate de vicii, or reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată constatarea nulităţii contractului de cesiune pentru eroare-viciu de consimţământ- asupra obiectului contractului.

T. urmărite prin simulaţie sunt evitarea aplicării unor legi, ocolirea prevederilor prohibitive referitoare la unele contracte.

Reclamantul nu a demonstrat – în cadrul vreunei acţiuni în simulaţie – caracterul simulat al operaţiei pentru a face să se aplice efectiv singurul contract ce corespunde voinţei reale, secrete, a părţilor.

De altfel, potrivit art.294 C pr. civ., în apel nu se poate schimba cauza cererii de chemare în judecată.

În consecinţă, pentru aceste motive, Curtea va constata apelul nefondat, urmând a fi respins, conform art.296 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant L. E., cetăţean austriac, cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la T. #., M., D. & B. în B,(...), sector 3, împotriva sentinţei comerciale nr.10902/03.10.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VI-a Comercială în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul-pârât E. H., cu domiciliul în Olanda E. 4B, 3., BA T., ca nefondat.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 16.12.2008.

Preşedinte, Judecător,

N. J. E. E. F. N.

Grefier,

G. E.

Red.Jud.M.I.B.P.

Tehnored.F.L.

Nr.ex.: 4

Fond: T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VI-a Comercială

Preşedinte: F. M. E.