Art.16 alin.3 din Legea nr.31/199 - Normă imperativă de ordine publică, ce interzice aporturile în creanțe la societățile cu răspundere limitată

Pe pronunțarea asupra apelului formulat, cu domiciliul în Târgu-M,-, județul M, împotriva încheierii nr.79/C dată în camera de consiliu și pronunțată în sedința publică din 21.06.2007 de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.

În lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterilor si susținerile reprezentantei pârâtei-intimate, au fost consemnate în încheierea de sedință din 18.02.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la 25.02.2008.

CURTEA,

Prin încheierea nr. 79/C/21 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dos. nr-, a fost respinsă ca nefondată actiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta "T " Târgu M având ca obiect constatarea nulitătii absolute a hotărârii a "T " și a respins ca fiind tardiv promovată actiunea în anulare promovată de reclamant împotriva pârâtei având ca obiect anularea hotărârii a "T " cu nr. 13/25.05.2005.

Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 24.01.2007, se arată în considerentele hotărârii atacate, reclamantul a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a hotărârii nr. 13/25.05.2005 a " " și să dispună anularea acestei hotărâri cu repunerea asociaților în situația anterioară motivând că hotărârea a fost adoptată fără ca adunarea generală să fi fost convocată în conformitate cu dispozițiile art. 195 din Legea nr. 31/1990 rep.; că redistribuirea părților sociale apartinând asociatului decedat G nu poate avea loc deoarece potrivit art. 13 din actul constitutiv părtile sociale pot fi dobândite prin succesiune; că majorarea capitalului social al societății nu poate fi efectuată prin aportarea de creanțe în conformitate cu restricția prevăzută de art. 16 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 rep. si art. 215; că hotărârea de majorare a capitalului cu creanța deținută de asociatul este lovită de nulitate absolută întrucât cvorumul a constat doar în votul asociatului contrar prevederilor art. 193 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. tinându-se cont de faptul că majorarea provenea din creanța detinută de acest asociat astfel că acesta nu se putea pronunța el însusi în adunarea generală asupra creanței pe care o detinea.

Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul în care a solicitat instanței constatarea nulității absolute a hotărârii Adunării Generale nr. 13/13.05.2005 și anularea aceleiași hotărâri pentru motivele de nulitate absolută invocate.

Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea actiunii ca nefondată, se retine în expozitivul hotărârii atacate, în sensul că convocarea adunării generale s-a realizat cu respectarea prevederilor legale, si asa cum rezultă din convocator, în cazul neîntrunirii cvorumului la prima convocare, a doua adunare generală va avea loc a doua zi în acelasi loc, aceeași oră și cu aceeasi ordine de zi.

În ce priveste celelalte nulități invocate, pârâta de asemenea solicită a fi respinse argumentele reclamantei. Astfel, transmiterea părtilor sociale ale asociatului decedat, arată pârâta în întâmpinare, potrivit art. 12 și 13 din statutul societății este o facultate și nu o obligatie și, desi a fost notificată sotia decedatului, aceasta nu a prezentat certificatul de mostenitor asa încât prin hotărârea din 19 aprilie 2005 s-a decis achitarea drepturilor bănesti corespunzătoare cotei de participare a asociatului G; oricum, învederează pârâta, reclamantul cu privire la această solicitare nu justifică un interes legitim și actual.

În aceeasi întâmpinare pârâta mai arată că în fapt majorarea capitalului social s-a făcut cu creanța pe care asociatul o deținea fată de societate, fapt ce rezultă din sentința nr. 230/2005 a Tribunalului Comercial Mures. Cu atât mai mult cu cât ceilalți asociați au fost notificați cu privire la nevoia de a contribui cu aporturi proprii în numerar în cote direct proportionale cu aporturile initiale la această majorare, notificare la care nu s-a răspuns.

În fapt, instanța de fond reține că la data de 24.05.2005 a fost convocată de administratorul societătii, adunarea generală ordinară și extraordinară a societății, cu ordinea de zi în sensul stabilirii cotei cuvenite moștenitorilor asociatului decedat și a situației juridice a părtilor sociale cuvenite mostenitorilor asociatului decedat si a situației juridice a părtilor sociale detinute de acesta, majorarea capitalului social prin conversia creantelor pe care le detinea asupra societătii asociatul și mandatarea administratorului pentru formularea unei plângeri penale împotriva asociatilor și pentru săvârsirea infractiunilor de fals și uz de fals.

Întrucât, se arată în continuare în considerentele hotărârii atacate, la data precizată în convocator nu s-a realizat cvorumul, Adunarea Generală s-a întrunit la data de 25 mai 2005 fiind prezent un singur asociat. Cu această ocazie a fost adoptată Hotărârea nr. 13/25.05.2005 a și s-a hotărât redistribuirea părților sociale ale asociatului decedat G între asociati, cu respectarea cotei de participare la capitalul social, precum și majorarea capitalului social prin conversia creanțelor în valoare de 1.180.000.000 lei ROL detinută de asociatul fată de societate.

Se mai reține că a fost notificată și sotia asociatului decedat cu specificarea de a prezenta certificatul de mostenitor, dar aceasta nu s-a prezentat.

Instanța de fond a admis exceptia tardivitătii privind capătul de cerere relativ la neconvocarea în acord cu dispozitiile art. 195 din Legea nr. 31/1990 rep. arătând că Hotărârea nr. 13/2005 a fost mentionată în registrul comerțului la data de 02.08.2005 iar, conform celor dispuse de judecătorul delegat la. de pe lângă Tribunalul Mureș prin încheierea nr. 5368/2005, actul modificator a fost publicat în Monitorul Oficial. Considerând că această nulitate este una relativă și nu una absolută, instanta a admis exceptia capătului de cerere precizat, pronuntându-se în acest sens.

Celelalte motive de nulitate absolută, întemeiate pe dispozițiile art. 193 alin. 2 și art. 215 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. prima instanță le-a găsit nefondate, retinând că majorarea capitalului social nu s-a efectuat cu o creantă deținută fată de altă persoană, ci cu creanta pe care asociatul o avea asupra societății, creantă constatată printr-un titlu executoriu, interdictia legală vizând situatia în care nu a avut loc depunerea numerarului cu care asociatul contribuie la majorarea capitalului social.

De asemenea, instanța de fond constată că art. 193 alin. 2 interzice asociatilor să îsi exercite dreptul de vot în deliberările asociatilor referitoare la aporturile lor în natură sau cu privire la actele juridice încheiate între ei si societate, în această spetă nefiind vorba de un aport în natură, întrucât s-a hotărât majorarea capitalului social cu aport în numerar, și nici nu s-a luat în discutie un act juridic încheiat între societate și asociatul.

În final, cu privire la redistribuirea părtilor sociale ale asociatului decedat, instanța de fond reține că art. 13 din actele constitutive ale societății permiteau transmiterea părților sociale prin mostenire, scop în care a fost notificată sotia asociatului decedat. Prima instantă constată că pentru acest motiv de nulitate invocat reclamantul nu justifică un interes în promovarea acțiunii în anulare în conditiile în care redistribuirea părtilor sociale ale asociatului decedat s-a realizat în cote proportionale cu participarea asociatilor la capitalul social.

Față de această hotărâre a declarat, în termen, apel reclamantul solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În drept apelantul și-a întemeiat calea de atac exercitată pe dispozițiile art. 196, art. 16 alin. 3, art. 193 alin. 2 și art. 275 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. În motivele apelului se susține că în mod gresit instanța de fond a admis exceptia tardivitătii cu privire la pretinsa nelegala convocare a adunării generale întrucât, pretinde apelantul, potrivit art. 196 din Legea nr. 31/1990 rep. termenul de 15 zile prevăzut de art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. curge de la data la care asociatul a luat cunostință de hotărârea, data luării la cunostință de hotărârea atacată fiind confirmată de certificatul constatator solicitat de reclamant. Din acest motiv, convocarea nu s-a făcut conform dispozițiilor legale și prin convocarea coasociatului G, iar notificarea sotiei supraviețuitoare nu are nicio relevanță, sustine apelantul, pentru că aceasta, în lipsa unui certificat de mostenitor, nu poate avea calitatea de asociat.

În continuare, apelantul arată că au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 rep. care prevede că aportul în creanțe nu este admis în cazul societăților cu răspundere limitată, aceasta fiind o normă de ordine publică.

Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de apel invocate, concluziilor formulate în fața instantei de apel de intimată prin apărătorul ales, cât si în virtutea rolului devolutiv, instanta de apel reține următoarele:

Deși reclamantul apelant si-a întemeiat capetele actiunii introductive pe dispozițiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. ce reglementează nulitățile relative care pot fi invocate în anumite conditii și termene, revine instantei să aprecieze pentru fiecare motiv de nulitate dacă sunt îndeplinite conditiile art. 132 alin. 2, referitor la nulitățile relative, sau condițiile art. 132 alin. 3 din acelasi act normativ, acest din urmă articol referindu-se la motivele de nulitate absolută. Aceasta și pentru că corecta calificare juridică este dată de judecător, asa cum prevăd dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă ("Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseală privind aflarea adevărului în cauză, și prin aplicarea corectă a legii ").

Din acest punct de vedere, instanța de fond a apreciat corect cu privire la capetele de cerere, în sensul încadrării fiecăruia fie în motive de nulitate relativă, fie în cele de nulitate absolută.

1) Asadar, primul capăt de cerere formulat de reclamantul apelant, cel referitor la încălcarea dispozițiilor art. 195 din Legea nr. 31/1990 rep. respectiv nelegala convocare a adunării generale extraordinare, în mod corect a fost calificat de instanța de fond ca fiind vorba de o nulitate relativă încadrabilă în dispozitiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 rep.

Din acest motiv, instanța de fond a argumentat în fapt si în drept în acord cu dispozițiile art. 132 alin. 2 că reclamantul apelant nu a formulat în termen cererea de anulare pe motivul nelegalei convocări a adunării generale. Evident că nu este vătămat un interes privat, al asociaților societătii intimate, și nicidecum nu este unul de ordine publică.

Apărarea apelantului, cum că termenul de 15 zile ar curge de la data la care acesta a luat la cunostință conform certificatului constatator obținut de acesta de la. de pe lângă Tribunalul Mureș. Condițiile în care curge termenul de 15 zile, potrivit art. 132 alin. 2, sunt altele, și anume acest termen curge de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, nr. 995/28.11.2006. Rezultă că acest capăt de cerere a fost formulat în afara termenului de 15 zile, astfel că soluția dată de prima instanță asupra acestuia este corectă.

2) La fel este justă soluția și în ce priveste capătul de cerere referitor la redistribuirea părtilor sociale ale asociatului decedat, cu respectarea cotei de participare la capitalul social al fiecărui asociat.

Or, pentru promovarea unei astfel de cereri reclamantul apelant trebuie să justifice un interes. Interesul trebuie să fie unul pozitiv și concret, pe lângă faptul că el trebuie să fie juridic și legitim, născut și actual. Dacă ultimele atribute sunt întrunite, în ce privește atributele "pozitiv și concret" nu sunt întrunite. Apelantul nu explică în ce constă interesul său în promovarea acestui capăt de cerere, adică prin ce anume ar fi fost vătămat acesta prin redistribuirea părților sociale ale coasociatului decedat, din moment ce i se distribuie și lui cota parte din părțile sociale ale coasociatului decedat.

3) În ce privește cel de-al treilea capăt de cerere, însă, instanța de apel găseste justificată critica adusă de apelant hotărârii primei instanțe.

În primul rând, este de învederat că desi reclamantul invocă dispozitiile art. 132 alin. 2, în cazul de față în mod corect instanta de fond a analizat motivul invocat de reclamant ca o nulitate absolută, respectiv din perspectiva art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 rep. în cauză fiind vorba de o pretinsă încălcare a unei norme imperative.

În spetă, reclamantul apelant invocă încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 rep. (art. 16 alin. 3 în forma de la data pretinsei încălcări a normei: "Aporturile în creanțe sunt liberate potrivit art. 84. asemenea aporturi nu sunt admise la societățile pe acțiuni care se constituie prin subscripție publică și nici la societățile în comandită pe acțiuni sau cu răspundere limitată"), care evident este o normă imperativă de ordine publică, ce interzice aporturile în creanțe la societățile cu răspundere limitată.

Instanta de fond nu analizează capătul de cerere, referitor la majorarea capitalului social prin conversia creantelor în valoarea de 1.180.00.000 lei deținute de asociatul asupra societătii (punctul 2 din Hotărârea NR. 13/25 mai 2005), din perspectiva art. 16 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 rep. ci doar din perspectiva art. 193 alin. 2 și art. 215 alin. 2 din acelasi act normativ.

Or, rezultă cu evidentă din dispozitiile art. 16 alin. 3 că nu pot fi aduse aporturi, nici în cazul majorării capitalului social, în creante.

De altfel, art. 215 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. reia imperativ interdicția de a se majora capitalul prin aporturi în creanțe (această dispoziție este inserată în capitolul relativ la reducerea sau majorarea capitalului - Titlul IV, Capitolul II din Legea nr. 31/1990 rep.).

Ca atare, instanța va admite apelul reclamantului doar cu privire la acest capăt de cerere al acțiunii introductive de instanță urmând să constate nulitatea absolută a dispozițiilor pct. 2 din Hotărârea a "T " nr. 13/25.05.2005 ( 5), precum și nulitatea pct. 3 din actul adițional la actul constitutiv și actele adiționale ale intimatei, încheiat la data de 25.05.2005 ( 24).

4) În final, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, respectiv a dispozițiilor art. 193 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. cu privire la ultimul capăt de cerere introductivă formulat de reclamant, referitor la pretinsa nelegalitate a Hotărârii nr. 13/2005 pentru că s-a luat numai cu votul asociatului.

Astfel, art. 193 alin. 2 prevede limitativ situațiile în care un asociat nu poate exercita dreptul său de vot în deliberările adunărilor asociaților, și anume atunci când votul se referă la aporturile sale în natură sau la actele juridice încheiate între ele și societate.

Or, în cazul de față deliberările nu au purtat asupra situațiilor limitativ prevăzute de art. 193 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. ci cu privire la alte situații de fapt.

În final, în raport cu cele de mai sus, instanța va admite apelul formulat de reclamant în limitele mai sus arătate, respectiv doar în raport cu capătul 3 de cerere al acțiunii introductive.

Ca atare, va schimba în parte hotărârea atacată, în sensul că va admite în parte actiunea introductivă de instanță formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta "T " și va constata nulitatea absolută a dispozițiilor pct. 2 din Hotărârea a "T " nr. 13/25.05.2005 privind majorarea capitalului social prin conversia creanțelor în valoare de 118.000 lei deținute de asociatul asupra societății, constatate prin sentința nr. 230/16.03.2005 definitivă și irevocabilă, precum și nulitatea absolută a punctului I din actul adițional încheiat la data de 23.01.2004 referitor la participarea asociaților la majorarea capitalului social.

Va menține celelalte dispozitii din hotărârea atacată.

Potrivit art. 132 alin. 10 din Legea nr. 31/1990 rep. la data la care va rămâne irevocabilă prezenta hotărâre, se vor efectua cuvenitele mentiuni în registrul comerțului aduse de prezenta hotărâre.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul reclamantului, cu domiciliul în Târgu-M,-, județul M, formulat împotriva încheierii nr. 79/C dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din 21.06.2007 de Tribunalul Comercial Mures si, pe cale de consecință:

Schimbă în parte hotărârea atacată în sensul că admite în parte actiunea introductivă de instantă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta " ", cu sediul în Târgu M,-, județul M, și:

Constată nulitatea absolută a dispozitiilor pct.2 din Hotărârea a " " cu nr. 13/25.05.2005 privind majorarea capitalului social prin conversia creantelor în valoare de 118.000 lei RON deținute de asociatul asupra societătii, constatate prin sentința nr.230/16.03.2005 definitivă și irevocabilă, pronuntată de Tribunalul Comercial Mures în dosarul nr. 51/2005, precum și a punctului I din actul adițional încheiat la 23.01.2004 referitor la participarea asociatilor la majorarea capitalului social.

Mentine celelalte dispoziții din hotărârea atacată.

Dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni în Registrul Comerțului aduse de prezenta hotărâre.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronuntată în sedința publică din 25 februarie 2008.

C.A. Targu Mures, Sectia Comerciala de Contencios Administrativ si Fiscal, Decizia nr.23/25.02.2008