Anulare hotarare. Convocare nelegala. Locul desfasurarii. SRL.
Legea nr.31/1990, art.132, art.195 alin.1, art.196
Potrivit art.196 din Legea nr.31/1990 „Dispoziţiile prevăzute pentru societăţile pe acţiuni, în ce priveşte dreptul de a ataca hotărârile adunării generale, se aplică şi societăţilor cu răspundere limitată...”.
Prin urmare art.132 din lege, care reglementează dreptul acţionarilor de a ataca hotărârile adunării generale şi procedura de valorificare a acestui drept, se aplică limitat şi în măsura compatibilităţii respectivelor prevederi cu natura mixtă a societăţilor cu răspundere limitată, de persoane şi de capitaluri.
Secţia comercială, Decizia nr.3249 din 8 decembrie 2009
Prin sentinţa nr.10563/2008, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VI-a comercială, a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamantul B.G. în contradictoriu cu pârâtele SC T.MMGC. SRL Bucureşti, SC. T. SRL Italia şi L.M. şi în consecinţă, în baza art.110 alin.2 şi art.132 din Legea nr.31/1990 republicată, a anulat hotărârea AGA a SC T.MMGC. SRL Bucureşti din 15 februarie 2008.
Prin aceeaşi sentinţă s-au respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor şi capătul de cerere având ca obiect anularea proceselor-verbale ale AGA SC T.MMGC. SRL din 14 februarie 2008 şi 15 februarie 2008, acesta din urmă ca inadmisibil.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive s-a respins, reţinându-se că cei trei copârâţi au calitatea de asociaţi în SC T.MMGC. SRL, iar capătul de cerere având ca obiect anularea proceselor-verbale ale adunărilor generale din 14 şi 15 februarie 2004 s-a respins ca inadmisibil cu motivarea că aceste înscrisuri nu fac obiectul unor căi de atac, potrivit legii comerciale.
În ceea ce priveşte cererea de anulare a hotărârii adunării generale din 15 februarie 2008, aceasta s-a apreciat ca întemeiată reţinându-se că stabilirea locului ţinerii adunării în Milano, Italia, la sediul asociatei SC. T. SRL încalcă prevederile art.110 alin.2 care dispun în sensul că adunările se vor ţine la sediul societăţii şi în circumstanţe excepţionale într-o altă locaţie.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a V-a comercială, prin decizia nr.52/2009 a respins apelul declarat de apelanţii pârâţi, apreciind ca neîntemeiate criticile acestora cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi aplicarea prevederilor art.110 alin.2 din Legea nr.31/1990.
Instanţa de apel a reţinut identitatea de persoane în ce priveşte raportul juridic obligaţional privitor la convocarea unei adunări generale a asociaţilor de către ceilalţi asociaţi mai puţin de reclamant, relativ la locul desfăşurării adunării generale, pe de o parte, iar pe de altă parte, dispoziţiile art.132 alin.(5) din Legea nr.31/1990 care stabilesc, dar nu la modul exclusiv, că judecata cererii de anulare se face în contradictoriu cu societatea.
În ce priveşte aplicarea art.110 alin.2 din Legea nr.31/1990, chiar dacă instanţa de fond a reţinut greşit incidenţa lui, acesta fiind incident societăţilor pe acţiuni, raţionamentul este corect faţă de prevederile art.195 alin.1 din lege care în raport de art.110 alin.1 nu permit derogări.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs pârâţii SC T.MMGC. SRL, SC. T. SRL şi L.M. în baza art.304 pct.8 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea criticilor formulate arătând că:
- soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor este greşită prin raportare la prevederile art.132 alin.2 şi 5 din Legea nr.31/1990 republicată;
- greşit s-a făcut aplicarea art.195 alin.1 din Legea nr.31/1990, incidentă fiind prevederea convenţională din art.8 alin.2 din statut în sensul că adunările generale se pot ţine şi la locul arătat în convocare;
- instanţa nu a precizat pe care hotărâre din data de 15 februarie 2008 a anulat-o;
Recursul nu este fondat.
1. În ce priveşte critica soluţionării excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive s-a constatat netemeinicia acesteia.
Potrivit art.196 din Legea nr.31/1990 „Dispoziţiile prevăzute pentru societăţile pe acţiuni, în ce priveşte dreptul de a ataca hotărârile adunării generale, se aplică şi societăţilor cu răspundere limitată...”.
Prin urmare art.132 din lege care reglementează dreptul acţionarilor de a ataca hotărârile adunării generale şi procedura de valorificare a acestui drept se aplică limitat şi în măsura compatibilităţii respectivelor prevederi cu natura mixtă a societăţilor cu răspundere limitată, de persoane şi de capitaluri.
În acest context, prevederea pe care recurenţii au invocat-o, art.132 alin.5 şi care dispune ca: „Cererea se va soluţiona în contradictoriu cu societatea reprezentată prin consiliul de administraţie respectiv prin directorat”, nu se aplică decât limitat societăţilor cu răspundere limitată, în sensul că se va soluţiona în contradictoriu cu societatea şi cu asociaţii care ar putea opune o vătămare nemijlocită prin hotărârea judecătorească ce se va adopta.
2. Cu privire la critica aplicării şi interpretării prevederilor art.195 alin.1 din LSC, este evident din redactarea acestuia: „administratorii sunt obligaţi să convoace adunarea asociaţilor la sediul social, cel puţin o dată pe an sau de câte ori este necesar” că această dispoziţie nu are caracter derogator, nelăsând posibilitatea asociaţilor să convină altfel, respectiv să stabilească un alt loc al ţinerii adunării, ca în speţă.
3. Critica cu privire la hotărârea sau hotărârile din 15 februarie 2008 care au fost anulate, este clar că s-a dispus anularea a tot ceea ce adunarea generală a hotărât în data de 15 februarie 2008 cu încălcarea prevederilor art.195 alin.1 din L.S.C., ca acte subsecvente convocării nelegale a adunării generale.
Aşa fiind, Înalta Curte, în raport art.304 pct.9 C. proc. civ. în care se încadrează criticile recurenţilor, a respins recursul declarat ca nefondat, menţinând ca legală decizia atacată
