Administratorul refuza accesul asociatului la registrele societatii. Ordonanta. Admisibilitate. SRL.

    Ordonanta presedintiala constituie o procedura speciala edictata în vederea rezolvarii temporare a unor cazuri al caror caracter grabnic nu îngaduie sa se astepte desfasurarea procedurii de drept comun. Întrucât ordonanta presedintiala nu are drept scop rezolvarea fondului litigiului, urmeaza ca instanta învestita cu solutionarea unei asemenea cereri sa stabileasca, în raport cu probele prezentate de parti, în favoarea careia dintre ele exista aparenta de drept.

    Exercitarea dreptului de control în cadrul unei societati comerciale implica luarea la cunostinta de catre asociat, în mod nemijlocit, a continutului registrelor si a mapelor cu documente originale, precum si a bilanturilor si a rapoartelor administratorului, fiind de necontestat ca aceasta prerogativa a asociatului cuprinde implicit si dreptul de a efectua un control asistat de un expert contabil, singura limitare fiind data de aceea ca dreptul de control sa fie exercitat cu buna-credinta, fara a se transforma într-un mijloc de sicana da natura a perturba considerabil activitatea curenta a administratorului social.

    Blocarea în mod nejustificat a accesului asociatului-administrator la documentele, evidentele si registrele societatii care atesta operatiunile efectuate de persoana juridica reprezinta un act samavolnic, care nu poate primi o confirmare din partea instantei de judecata.

    Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala, Decizia civila nr. 976 din 12 august 2009

 

    Prin sentinta civila nr. 469/P.I. din 21 aprilie 2009 pronuntata în dosarul nr. 2108/30/2009 Tribunalul Timis a respins cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamantul A.B.B. în contradictoriu cu pârâtele S.C. I S.R.L. Timisoara si T.S.G.
    Pentru aceasta, judecatorul fondului a retinut ca reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor sa permita verificarea documentelor contabile ale societatii de catre o persoana mandatata de catre el, afirmând comportamentul abuziv al celuilalt asociat-administrator, însa dovada acestui refuz nu poate fi retinuta exclusiv din continutul corespondentei dintre persoana mandatata si reclamant, cum în mod eronat a apreciat partea. În ceea ce priveste urgenta masurii solicitate instanta a constatat ca reclamantul a invocat o simpla eventualitate a prejudicierii sale, decurgând dintr-o posibila prejudiciere a societatii al carei asociat si administrator este. În conditiile în care reclamantul are calitatea de administrator social, tribunalul nu a retinut iminenta producerii unui prejudiciu ce nu ar putea fi înlaturat decât prin dispunerea masurii solicitate în procedura ordonantei presedintiale.
    Împotriva sentintei de mai sus a declarat recurs reclamantul A.B.B., criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate, solicitând modificarea hotarârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecata, cu cheltuieli de judecata.
    Prin decizia civila nr. 976 din 12 august 2009 pronuntata în dosarul nr. 2108/30/2009 Curtea de Apel Timisoara a admis recursul reclamantului si a modificat în tot hotarârea atacata, în sensul ca a admis cererea de ordonanta presedintiala, obligând pârâtele sa-i permita, acestuia personal sau unei persoane mandatate, accesul la documentele, evidentele si registrele societatii pe anul 2008 care atesta operatiunile efectuate de S.C. I S.R.L. Timisoara, cu plata cheltuielilor de judecata avansate de recurent.
    În considerente s-a aratat ca, prin ordonanta presedintiala, reclamantul A.B.B., în contradictoriu cu pârâtele intimate T.S.G. si S.C. I S.R.L. Timisoara, a solicitat tribunalului obligarea pârâtelor sa-i permita, acestuia personal sau unei persoane mandatate, accesul la documentele, evidentele si registrele societatii pe anul 2008 care atesta operatiunile efectuate de S.C. I S.R.L.
 
În mod gresit prima instanta a apreciat ca cererea de chemare în judecata este neîntemeiata, dispunând respingerea acesteia.
   
În scopul apararii drepturilor care s-ar pagubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari, art. 581 din Codul de procedura civila prevede ca în cazuri grabnice, la cererea partii interesate, instanta poate lua masuri vremelnice pe calea ordonantei presedintiale, care va putea fi data si fara citarea partilor.
 
Ordonanta presedintiala constituie o procedura speciala edictata în vederea rezolvarii temporare a unor cazuri al caror caracter grabnic nu îngaduie sa se astepte desfasurarea procedurii de drept comun.
 
Hotarârea luata pe aceasta cale are un caracter vremelnic si nu are scopul de a stabili definitiv drepturile partilor, dar tinde sa pastreze drepturi care s-ar pagubi prin întârziere sau sa preîntâmpine o paguba iminenta si ireparabila.
 
Ordonanta presedintiala neavând drept scop rezolvarea fondului litigiului, urmeaza ca instanta învestita cu solutionarea unei asemenea cereri se margineste sa stabileasca, în raport cu probele prezentate de parti, în favoarea careia dintre ele exista aparenta de drept.
 
Conditia generala de admisibilitate a ordonantei presedintiale este aceea ca masura luata sa nu prejudece fondul dreptului, adica, judecând cererea, instanta nu trebuie sa solutioneze fondul litigiului, precum si aceea ca urgenta în luarea unor masuri este determinata de iminenta producerii unor pagube. Evident, solutionarea unei cereri de acest fel presupune existenta uneia dintre situatiile prevazute de textul enuntat.
   
În prezenta cauza este de necontestat faptul ca aparenta de drept este în favoarea reclamantului recurent. Astfel, potrivit actului constitutiv al S.C. I S.R.L. Timisoara atât reclamantul A.B.B., cât si pârâta T.S.G. sunt nu numai asociati ai acestei societati comerciale, ci ei îndeplinesc si functia de administrator al respectivei persoane juridice. Ca atare, în speta este incident nu doar alineatul (5) al art. 199 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, care arata ca în lipsa de cenzori sau, dupa caz, de auditor financiar, fiecare dintre asociati va exercita dreptul de control pe care asociatii îl au în societatile în nume colectiv (stiut fiind faptul ca la o societate cu raspundere limitata numai daca numarul asociatilor trece de 15 numirea cenzorilor este obligatorie), ci si art. 70, 72, 73 si 198 din acelasi act normativ.
 
Aceste din urma texte de lege statueaza expres ca administratorii pot face toate operatiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societatii, afara de restrictiile aratate în actul constitutiv, ei fiind obligati sa ia parte la toate adunarile societatii, la consiliile de administratie si la organele de conducere similare acestora; obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si de cele special prevazute în aceasta lege; administratorii sunt solidar raspunzatori fata de societate pentru: a) realitatea varsamintelor efectuate de asociati; b) existenta reala a dividendelor platite; c) existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere; d) exacta îndeplinire a hotarârilor adunarilor generale; e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun; actiunea în raspundere împotriva administratorilor apartine si creditorilor societatii, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile ulterioare; societatea trebuie sa tina, prin grija administratorilor, un registru al asociatilor, în care se vor înscrie, dupa caz, numele si prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul fiecarui asociat, partea acestuia din capitalul social, transferul partilor sociale sau orice alta modificare privitoare la acestea, administratorii raspunzând personal si solidar pentru orice dauna pricinuita prin nerespectarea unei asemenea obligatii, acest registru putând fi cercetat atât de asociati, cât si de creditori.
 
Pe de alta parte, orice societate comerciala este tinuta nu numai sa-si constituie capitalul social în cuantumul minim prevazut de legiuitor, ci si sa asigure conservarea lui, mentinerea integritatii valorice a acestuia fiind o obligatie legala de natura sa ocroteasca atât drepturile asociatilor, cât si pe acelea ale creditorilor sociali.
   
Exercitarea dreptului de control în cadrul societatii intimate implica luarea la cunostinta de catre asociatul recurent în mod nemijlocit a continutului registrelor si a mapelor cu documente originale (facturi, contracte perfectate, documente de plati si încasari etc.), precum si a bilanturilor si a rapoartelor administratorului intimat, fiind de necontestat ca aceasta prerogativa a asociatului cuprinde implicit si dreptul de a efectua un control asistat de un expert contabil, lucru pe care, de altfel, reclamantul l-a si urmarit, singura limitare fiind data de aceea ca dreptul de control sa fie exercitat cu buna-credinta, fara a se transforma într-un mijloc de sicana da natura a perturba considerabil activitatea curenta a administratorului social, din ansamblul probelor de la dosar nerezultând exercitarea abuziva a acestui drept. Din contra, reclamantul si-a aratat întreaga disponibilitate de a intra în posesia documentelor solicitate (mai precis expertul contabil angajat de el) la datele si locul precizat de pârâta intimata, cu suportarea tuturor costurilor pe care le presupune multiplicarea respectivelor acte.
   
Tocmai de aceea, predarea în data de 11 august 2008, cu doar o zi înaintea termenul de judecata fixat pentru solutionarea recursului de fata, a unora dintre documentele societatii, astfel cum au fost acestea enumerate în cadrul procesului-verbal încheiat între reprezentantii celor doi asociati, respectiv a actului constitutiv al S.C. I S.R.L. Timisoara, a bilantului societatii, a contului de profit si pierdere, a balantei de verificare analitica si a certificatelor de înregistrare pe anii 2002-2007 nu poate sa determine ramânerea fara obiect a cauzei de fata, asa cum în mod neîntemeiat a sustinut reprezentanta intimatelor cu ocazia cuvântului pe fond.
 
Aceasta, cu atât mai mult cu cât dl. Expert T.G. a aratat reprezentantei administratorului pârât ca, în virtutea mandatului conferit de reclamant, are dreptul sa verifice orice document întocmit la nivelul societatii, fiind tinut sa respecte obligatia de confidentialitate în ceea ce priveste toate informatiile de care ia cunostinta cu ocazia executarii acestui mandat, motiv pentru care apararile intimatelor cum ca documentele societatii prezinta un caracter secret fata de orice persoana straina nu pot fi primite, contabilul angajat de recurent neputând fi inclus în categoria tertilor, el actionând în numele si pentru asociatul care l-a împuternicit în acest sens.
 
Mai mult decât atât, cu ocazia întâlnirii anterioare, din 14 iulie 2009, în vederea stabilirii programului de verificare a documentelor persoanei juridice, reprezentantul administratorului T.S.G. s-a declarat de acord cu solicitarea d-lui. Expert de a-i pune la dispozitie, pe cheltuiala recurentului, bilanturile contabile, balantele de verificare si anexele la bilant pentru perioada 2002-2008, împreuna cu toate documentele de gestiune ale societatii (respectiv fiecare act existent), stabilindu-se, de comun acord, un program de predare-primire, care ulterior nu a mai fost respectat de intimata, astfel cum nu a fost respectata nici întâlnirea din 23 februarie 2009, stabilita la 20 februarie 2009, cu trei zile în urma.
   
Chiar daca atât prin întâmpinarea la recurs, cât si prin punctele de vedere consemnate în cuprinsul proceselor-verbale încheiate cu ocazia întâlnirilor dintre reprezentantii partilor pârâta intimata a învederat ca este de acord sa permita mandatarului recurentului accesul la documentele S.C. I S.R.L. Timisoara, acest acord, în opinia Curtii, a fost doar unul pur formal, aspect ce rezulta atât din conditionarile nerezonabile impuse de administratorul societatii - asociatul reclamant nu a înteles sa se conformeze cerintelor minime de protectie a datelor, nu a facut dovada existentei contractului de mandat încheiat cu dl. T.G., invitatia nr. 49/06.01.2009 se refera si la o societate radiata din registru comertului (S.C. T S.R.L. Timisoara), nu s-a aratat expres care anume acte sunt solicitate spre verificare, era gresit indicat nr. Contractului de mandat, în sensul ca data este incorecta deoarece nu preciza cu exactitate luna si ziua încheierii mandatului, solicitarea viza predarea tuturor documentelor celor doua societati, de la înfiintare si pâna în prezent, ceea ce însemna obligarea administratorului pârât de a pune la dispozitia expertului a arhivei persoanei juridice la sediul acestuia -, cât si din pozitia procesuala adoptata de intimate pe întreg parcursul litigiului.
 
Astfel, dovada mandatului a fost prezentat avocatului pârâtei înca din data de 20 februarie 2009, dar cu toate acestea, atât prin adresa nr. 04/24.02.2009, adresa fara nr. Trimisa avocatei recurentului, cât si prin raspunsul expediat aceluiasi avocat pârâtele intimate au solicitat reclamantului sa prezinte contractul de mandat încheiat cu expertul contabil, opunându-se în fapt verificarilor cerute de recurent. Simpla împrejurare ca invitatia de a permite accesul la documentele societatii intimate cuprindea referiri si la o alta persoana juridica - S.C. T S.R.L. Timisoara -, care între timp a fost radiata, nu poate constitui un refuz justificat decât pentru actele acestei societati, nu si pentru cele ale S.C. I S.R.L. Timisoara, ca de altfel nici gresita mentionare a datei contractului de mandat. Pe de alta parte, la dosar au fost depuse în copie atât procura speciala acordata d-lui. Expert T.G., cât si declaratia de retragere a mandatului dat d-nei. T.S.G. prin procura autentificata sub nr. 702/24.09.2002 de Biroul Notarului Public D.E. din Timisoara, iar actele solicitate spre consultare au fost precizate în mai multe rânduri.
    În concluzie, Curtea apreciaza ca blocarea în mod nejustificat a accesului reclamantului la documentele, evidentele si registrele societatii care atesta operatiunile efectuate de S.C. I S.R.L. Timisoara reprezinta un act samavolnic al administratorului pârât, care nu poate primi o confirmare din partea instantei de judecata, iar cererea de ordonanta presedintiala se impune a fi admisa, ea îndeplinind toate conditiile pretinse de lege.
 
Astfel, obligarea pârâtelor sa permita acest acces nu constituie propriu-zis un act ''de a face'', singurul care tinde la crearea unor situatii noi de fapt, neexistente anterior, în fapt solicitarea recurentului vizând numai restabilirea unei situatii anterioare refuzului nejustificat, respectiv liberul acces al unui asociat-administrator la o societate comerciala cu raspundere limitata la documentele si registrele persoanei juridice.
 
Altfel spus, masura pe care reclamantul a solicitat-o instantei sa o dispuna are drept scop de a repune o stare de fapt în situatia anterioara aceleia care a generat prejudiciul.
 
Si daca s-ar aprecia ca o asemenea masura îmbraca forma unui act ''de a face'' solutia nu poate fi alta, deoarece în anumite împrejurari, în special în caz de samavolnicie, astfel de acte pot fi ordonate pe calea reglementata de art. 581 si urmatorul din Codul de procedura civila, ele pastrându-si caracterul vremelnic, nefiind masuri definitive si nu duc la rezolvarea fondului dreptului.
   
Cu toate ca la ultimul termen de judecata reprezentanta intimatelor a sustinut ca bilantul pe anul 2008 al S.C. I S.R.L. Timisoara a fost întocmit si depus la organele statului aceasta nu a putut prezenta vreo dovada a acestei afirmatii, iar potrivit art. 237 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, la cererea oricarei persoane interesate, precum si a Oficiului National al Registrului Comertului, tribunalul va putea pronunta dizolvarea societatii în cazurile în care: (...) b) societatea nu a depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situatiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comertului.
 
La data ramânerii irevocabile a hotarârii judecatoresti de dizolvare, persoana juridica intra în lichidare, potrivit prevederilor prezentei legi. Daca în termen de 3 luni de la data ramânerii irevocabile a hotarârii judecatoresti de dizolvare nu se procedeaza la numirea lichidatorului, judecatorul delegat, la cererea oricarei persoane interesate, numeste un lichidator de pe Lista practicienilor în reorganizare si lichidare, remunerarea acestuia urmând a fi facuta din averea persoanei juridice dizolvate sau, în cazul lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit în temeiul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare. Daca judecatorul delegat nu a fost sesizat, în conditiile alin. (7), cu nicio cerere de numire a lichidatorului în termen de 3 luni de la expirarea termenului prevazut la alin. (7), persoana juridica se radiaza din oficiu din registrul comertului, prin încheiere a judecatorului delegat, pronuntata la cererea Oficiului National al Registrului Comertului, cu citarea partilor, conform dreptului comun.
   
Nu în ultimul rând, trebuie retinut faptul ca atâta timp cât sediul social al societatii comerciale se afla la domiciliul asociatului intimat, recurentul nu are nicio posibilitate concreta de a intra în posesia documentelor si evidentelor S.C. I S.R.L. Timisoara decât fie cu acceptul administratorului T.S.G., acord care, asa cum s-a aratat mai sus, nu exista, fie prin punerea în executare a unei hotarâri judecatoresti care sa-i confere un asemenea drept, iar prin îngradirea accesului la registrele societatii acestuia îi sunt încalcate în mod abuziv drepturile ce decurg din dubla sa calitate detinuta în cadrul persoanei juridice.
   
Vazând ca recurentul a solicitat obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecata constând în onorariu de avocat, retinând culpa procesuala a acestora din urma, în baza art. 274 din Codul de procedura civila, potrivit caruia partea care cade în pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuieli de judecata, Curtea le va obliga la plata sumei de 3.500,45 lei cu acest titlu, reprezentând taxe judiciare în ambele instante si onorariu de avocat în recurs potrivit chitantei nr. 108/10.08.2009 emisa de Cabinet Individual de Avocat C.A.R. din Baroul Mehedinti.