Administratori ai aceeasi societati care actioneaza contradictoriu. Efecte fata de terti. SRL.

Societate comercială. Administratori. Drept de reprezentare. Limite şi efecte

art. 55, art. 75, art. 197 alin. (3) Legea nr. 31/1990

La societăţile cu răspundere limitată, clauzele actului constitutiv ori hotărârile organelor statutare ale societăţii care limitează puterile conferite de lege organelor societăţii, sunt inopozabile terţilor, chiar dacă au fost publicate, prin urmare sunt lipsite de eficacitate, prevalând puterile conferite de lege.

Numai în raporturile dintre administratori şi societate, restricţiile impuse prin hotărârea adunării generale cu privire la dreptul de reprezentare al celui de-al doilea administrator, pot produce consecinţe juridice, în măsura în care operaţiunea încheiată de administrator cu nesocotirea acestor restricţii, a produs pagube societăţii.

Secţia comercială, Decizia nr. 2656 din 30 octombrie 2009

Prin sentinţa civilă nr. 1421/C din 30 iunie 2008, Tribunalul Braşov, Secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea introductivă formulată de reclamantul N.D. în contradictoriu cu pârâtele SC Z. SRL Braşov şi SC W. SRL Braşov şi a constatat nul absolut contractul de vânzare-cumpărare încheiat între cele două pârâte privind imobilul situat în comuna C., jud. Braşov, compus din teren 24.132,60 mp şi construcţii; a dispus radierea din CF a dreptului de proprietate al pârâtei SC W. SRL asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare constatat nul; a obligat pârâta SC Z. SRL să încheie cu reclamantul contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul din comuna C., potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 4/2007 încheiat între reclamant şi SC Z. SRL, în caz contrar hotărârea ţinând loc de act autentic de vânzare-cumpărare apt pentru intabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului.

La data de 15 martie 2007 s-a încheiat între pârâta SC Z. SRL, prin administrator D.S., în calitate de promitent-vânzător, şi reclamantul N.D., în calitate de promitent-cumpărător, antecontractul de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul proprietatea Societăţii situat în comuna C., compus din teren în suprafaţă de 24.132,60 mp şi construcţii, preţul vânzării fiind convenit la suma de 1.200.000 lei, ce urma să fie achitat la data încheierii actului autentic de vânzare-cumpărare.

Potrivit antecontractului, promitentul-vânzător se obligă să nu înstrăineze imobilul unei alte persoane până la data limită convenită pentru încheierea actului autentic – 30 noiembrie 2007 – şi totodată să menţioneze la O.R.C. hotărârea adoptată de adunarea generală a asociaţilor societăţii din 14 ianuarie 2007 prin care s-a aprobat vânzarea imobilului şi a fost împuternicit D.S. (asociat şi administrator) să negocieze încheierea contractului de vânzare-cumpărare a bunului, în bloc sau pe bucăţi, la un preţ care să nu fie mai mare decât valoarea contabilă a acestuia.

Tribunalul a reţinut că la data de 8 octombrie 2007 pârâta SC Z. SRL a vândut imobilul din comuna C. pârâtei SC W. SRL la preţul de 1.065.000 lei, societatea vânzătoare fiind reprezentată de cel de-al doilea asociat şi administrator B.I.F., deşi nu exista o hotărâre a adunării generale care să îl împuternicească în acest sens.

Tribunalul a apreciat că vânzarea-cumpărarea imobilului către pârâta SC W. SRL este lovită de nulitate absolută, fiind făcută în frauda intereselor reclamantului, în condiţiile în care hotărârea AGA din 14 ianuarie 2007 fusese publicată în M. Of., iar un minim de diligenţă impunea ca pârâta cumpărătoare să cunoască acest fapt, inclusiv împrejurarea că asociatul D.S. fusese împuternicit de societatea vânzătoare să o reprezinte în formalităţile de vânzare.

Această sentinţă a fost apelată de pârâta SC W. SRL pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie vizând regimul juridic al sancţiunii nulităţii invocate de reclamant, precum şi neîndeplinirea cerinţelor unei acţiuni în prestaţie tabulară.

Prin decizia nr. 11/A din 10 februarie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa fondului în sensul respingerii acţiunii introductive de instanţă formulată de reclamant.

Instanţa de apel a constatat că prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de reclamant cu pârâta SC Z. SRL, ambele părţi şi-au asumat o obligaţie de a face, respectiv de a vinde şi de a cumpăra bunul imobil, transferul dreptului de proprietate urmând să se producă la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare şi, ca atare, frauda la lege consecinţă a vânzării bunului altuia nu operează în cauză.

Referitor la lipsa consimţământului la vânzare, urmare încălcării hotărârii din 14 ianuarie 2007 prin care societatea SC Z. SRL l-a mandatat pe administratorul D.S. să negocieze vânzarea şi să încheie contractul de vânzare-cumpărare, instanţa de apel a reţinut că încheierea actului de către celălalt administrator şi asociat nu constituie o cauză de nulitate absolută, deoarece consimţământul exprimat de acesta a fost pe deplin valabil, în conformitate cu art. 55 şi art. 71 din LSC, potrivit cărora terţilor nu le pot fi impuse limitările hotărâte de societate în privinţa puterilor conferite de lege reprezentanţilor societăţii.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul N.D. şi pârâta SC Z. SRL.

Recurentul-reclamant şi-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

Recurentul a susţinut faptul că, potrivit art. 71, administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu îl pot transmite decât dacă această facultate li s-a acordat expres, ipoteză care nu este confirmată în cauză, în condiţiile în care prin hotărârea AGA din 14 ianuarie 2007 s-a decis ca societatea să fie reprezentată în vânzarea bunului de administratorul D.S.

Potrivit recurentului, nesocotirea acestei hotărâri de către celălalt asociat şi administrator constituie o fraudă împotriva societăţii şi echivalează cu o lipsă a consimţământului la încheierea actului de vânzare-cumpărare cu terţul dobânditor.

Cu privire la recursul declarat de recurentul-reclamant:

În raport de circumstanţele concrete ale cauzei, dispoziţiile art. 55 din L.S.C. şi cele cuprinse în Titlul III din lege referitoare la obligaţiile administratorilor (art. 70-75) sunt pertinente în dezlegarea pricinii, soluţia adoptată de instanţa de apel fiind corectă, cu nuanţările ce urmează.

Potrivit art. 70 din LSC, administratorii pot îndeplini toate operaţiunile de gestiune necesare desfăşurării activităţii, în această categorie fiind incluse acte care privesc administrarea internă a societăţii, cât şi acte juridice încheiate cu terţii.

Conferirea puterilor administratorilor, înţelegând prin această putere dreptul de a reprezenta societatea în raporturile cu terţii sau limitarea puterilor numai la actele de gestiune internă, aparţine asociaţilor şi se materializează în actul constitutiv sau în hotărârea adunării generale.

Mai trebuie precizat că, potrivit art. 72 din acelaşi titlu, raporturile dintre administratori şi societate sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi cele speciale prevăzute în cuprinsul legii, deoarece legea este cea care permite adunării generale să stabilească întinderea puterilor acordate şi limitele de exercitare în concret în raport cu un anumit tip de societate determinată.

Cu alte cuvinte, raporturile de mandat care guvernează relaţia dintre administratori şi societate, diferă de regulile mandatului de drept comun, legea societăţilor comerciale impunând o reglementare mai amănunţită a acestui tip de mandat prin norme de ordine publică, în scopul securităţii raporturilor juridice de natură comercială şi, nu în ultimul rând, al protecţiei terţilor.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 55 din LSC potrivit cărora la societăţile cu răspundere limitată clauzele actului constitutiv ori hotărârile organelor statutare ale societăţii care limitează puterile conferite de lege organelor societăţii, sunt inopozabile terţilor, chiar dacă au fost publicate, prin urmare sunt lipsite de eficacitate, prevalând puterile conferite de lege.

Or, societatea Z. este o societate cu răspundere limitată, cei doi asociaţi şi administratori având drepturi egale de a reprezenta societatea în raporturile cu terţii potrivit legii, respectiv art. 75 din LSC, dispoziţie cu caracter derogator, care se aplică şi societăţilor cu răspundere limitată, astfel cum se prevede în mod expres în art. 197 alin. (3).

Aşa fiind, hotărârea AGA din data de 14 ianuarie 2007, prin care a fost împuternicit cu vânzarea imobilului numai unul dintre administratori, respectiv D.S., semnifică o limitare a puterilor de reprezentare conferite de lege celuilalt administrator B.I.F., inopozabilă terţilor în baza textului de lege sus-menţionat şi prin urmare, actul de vânzare-cumpărare încheiat de societatea cumpărătoare cu administratorul societăţii vânzătoare, investit cu dreptul de a reprezenta societatea, în puterea legii, este pe deplin valabil sub aspectul consimţământului vânzătorului care emană de la reprezentantul său legal.

Mai trebuie subliniat că numai în raporturile dintre administratori şi societate (SC Z. SRL), restricţiile impuse prin hotărârea adunării generale din 14 ianuarie 2007 cu privire la dreptul de reprezentare al celui de-al doilea administrator, pot produce consecinţe juridice în măsura în care operaţiunea încheiată de administrator cu nesocotirea acestor restricţii a produs pagube societăţii.

Pentru considerentele mai sus înfăţişate, recursul declarat de recurentul reclamant N.D. a fost respins ca nefondat.