Administrator care mai are calitatatea de administrator intr-o societate concurenta. SRL.

CURTEA DE A P E L O R A D E A

Secţia Comercială şi de Contencios

Administrativ şi Fiscal

D E C I Z I A nr. 105/2008 – A/C

Şedinţa publică din 21 octombrie 2008

 

Pe rol fiind pronunţarea asupra apelului c o m e r c i a l d eclarat de apelanţii reclamanţi (...) T. & G. SRL cu sediul în S M B-dul (...) magazin 93/III (...) judeţul S M şi G. T. D. N. cu domiciliul ales în Carei strada (...). (...) nr. 2 judeţul S M în contradictoriu cu intimaţii pârâţi B. G. cu domiciliul în comuna E., E. nr. 313 judeţul S M şi (...) T. B. SRL cu sediul în S M Calea (...) nr. 5. judeţul S M împotriva sentinţei nr. 147/LC din 04.03.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l S a t u M a r e în dosarul (...) având ca obiect excludere asociat.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu s-a prezentat nicio parte.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanţei că apelul este timbrat cu 0,3 lei timbru judiciar şi 19 lei taxă de timbru - chitanţa nr. (...)/04.09.2008.

Judecarea în fond a cauzei a avut loc în data de 7 octombrie 2008 când partea prezentă a pus concluzii asupra fondului ce au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, când, având nevoie de timp în vederea deliberării, s-a amânat pronunţarea.

 

C U R T E A D E A P E L

D E L I B E R Â N D

Asupra apelului c o m e r c i a l d e faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 147/LC din 04.03.2008 T r i b u n a l u l S a t u M a r e a respins acţiunea reclamanţilor (...) T. & G. SRL, cu sediul în S M, bd. (...), magazin 93/111, (...).1, jud. S M şi G. T. D. N., cu domiciliul procedural ales în Carei, str. (...). (...) nr.2, jud. S M, în contradictoriu cu pârâţii B. G., domiciliată în sat E. nr.313, comuna E., jud. S M şi (...) T. B. SRL, cu sediul în S M,(...)/a, jud. S M. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Primul petit al cererii de chemare în judecată, se referă la excluderea din societate a pârâtei B. G., în temeiul art.222 alin.(1) lit. d) din Legea nr.31/1990. Potrivit textului de lege mai sus arătat, „Poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată (…) d) asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora”.

Excluderea unui asociat din societatea comercială este expresia dezacordului societar, a frângerii liantului volitiv, a imposibilităţii continuării asocierii în formula iniţială şi are un impact serios asupra vieţii societare, producând modificarea actului constitutiv, restructurarea patrimoniului social şi a structurii asociative şi, de aceea, Legea nr.31/1990 reglementează această eventualitate numai în anumite condiţii şi cu aplicabilitate numai pentru anumite tipuri de societate, reţine prima instanţă.

Noţiunea de „fraudă în dauna societăţii” are trei componente şi anume: latura obiectivă, care constă într-un comportament (acţiune ori omisiune) sau într-o declaraţie realizate în scopul obţinerii unui avantaj. Apoi componenţa subiectivă care presupune existenţa intenţiei, respectiv a conştiinţei incorectitudinii comportamentului sau a declaraţiilor şi a reprezentării rezultatului acestora. În fine, celor două componente ale fraudei li se adaugă, de către legiuitor, elementul – condiţie al prejudiciului pe care frauda trebuie să îl producă societăţii („în dauna societăţii”).

Numai întrunirea acestor trei elemente poate conduce la reţinerea şi aplicarea motivului de excludere prevăzut de art.222 (1) lit. d) din Legea nr.31/1990. Dintre toate, latura volitivă comportă cele mai multe observaţii. Intenţia are specificitatea de a decurge din natura manoperelor asociatului, adică dintr-un element inerent conceptului de fraudă, însă de a fi dovedită prin însuşi rezultatul prejudicios pentru societate, pe baza constatării că pierderea suferită sau beneficiul nerealizat de societate nu se poare regăsi decât în patrimoniul administratorului sau altei persoane, a reţinut prima instanţă.

De aici decurg cel puţin două consecinţe.

Pe de o parte, o simplă prejudiciere a societăţii nu poate conduce la concluzia existenţei intenţiei frauduloase, pentru acest caz legea prevăzând alte sancţiuni specifice, iar pe de altă parte, nici reţinerea numai a caracterului ocult, ascuns al activităţii administratorului nu este suficientă pentru încadrarea conduitei în noţiunea de fraudă ci constituie numai un indiciu al prezenţei acesteia.

M. dintre frauda în dauna societăţii prevăzută în teza întâi a art. 220(1) lit. d din Legea societăţii comerciale şi folosirea dreptului de semnătură socială ori a capitalului în folosul administratorului sau al altora, sancţionată în teza a doua a aceluiaşi text legal, este foarte mobilă, cele două situaţii riscând să fie percepute, nu ca şi complementare ci ca sinonime. În ultimă analiză, administratorul abuzează în ambele situaţii de încredere conferită prin atribuirea mandatului social, al cărui conţinut îl utilizează într-un scop străin interesului societăţii, reţine prima instanţă.

Chiar dacă este notoriu că nu se poate reţine abuzul fără existenţa unei intenţii de a dăuna, în cazul tezei a doua nu mai suntem în prezenţa unei intenţii efective de a prejudicia societatea, ci a unei intenţii de a exercita în interes propriu un drept al cărui exerciţiu este destinat unui interes colectiv.

În speţa de faţă, prima instanţă a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile cumulative ale antrenării excluderii: nu este dovedită nici latura obiectivă, nici intenţia (componenţa subiectivă) pârâtei de a obţine un avantaj, şi mai ales, nu s-a dovedit nici prejudiciul pe care frauda trebuie să îl producă societăţii reclamante - pentru teza întâi a art.222(1) lit. d) - şi nici abuzul pentru teza a doua a textului legal.

Facturile depuse la dosar nu coincid una cu cealaltă (filele 31 şi 43 – acelaşi nr. de factură, şi aceeaşi dată, însă sume diferite).

În ceea ce priveşte petitul doi din cerere relativ la readucerea de către pârâta (...) T. B. SRL S M în patrimoniul reclamantei persoană juridică şi reclamantului persoană fizică a unui număr de 9 utilaje, a calculatorului şi a imprimantei industriale, pârâta B. G. a făcut dovada casării acestora, - utilaje care de altfel au fost achiziţionate de reclamanta – persoană juridică şi nu de reclamantul – persoană fizică -, pentru uzura lor fizică şi morală, iar pârâta (...) T. B. SRL S M a arătat că nu deţine aceste utilaje în patrimoniul său, mai mult, că nu a avut nici un fel de raporturi contractuale cu reclamanta societate comercială, reţine prima instanţă.

Tribunalul a apreciat declaraţia martorei ca nerelevantă având în vedere că a lucrat la societatea reclamantă ca şi confecţioneră, calitate în care nu are pregătirea profesională necesară pentru a emite păreri în cunoştinţă de cauză asupra aspectelor invocate de reclamanţi în cererea de chemare în judecată.

Pentru considerentele mai sus arătate, Tribunalul a respins acţiunea reclamanţilor şi, în temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, nu a acordat cheltuieli de judecată pârâtei persoană fizică deoarece, deşi au fost solicitate, nu au fost dovedite.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel în termen şi legal timbrat reclamanţii G. T. D. N. şi (...) T. & G. SRL, solicitând instanţei admiterea acestuia şi schimbarea în totalitate a sentinţei, în sensul admiterii acţiunii, cu cheltuieli de judecată în ambele instanţe.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că după asocierea cu B. G. şi constituirea societăţii (...) T. & G. SRL, aceasta din urmă împreuna cu un cetăţean H. a înfiinţat o nouă societate, (...) T. B. SRL, având acelaşi obiect de activitate ca al celei dintâi societăţi, că intimata pârâtă B. G. este unic administrator al ambelor societăţi ce au acelaşi obiect de activitate şi că după înfiinţarea noii societăţi, fără acordul celuilalt asociat a schimbat sediul (...) T. & G. SRL şi a dus toate utilajele acestei societăţi la sediul societăţii (...) B. SRL.

S-a mai arătat de către apelanţi că în interogatoriul luat intimata pârâtă B. G. recunoaşte abuzurile săvârşite în detrimentul societăţii (...) T. & G. SRL şi că greşit s-a reţinut de prima instanţă că utilajele primei societăţi care au fost E. la societatea nou înfiinţată şi care funcţionează şi în prezent, potrivit declaraţiei martorei G. D., au fost casate şi predate la Remat, în condiţiile în care factura fiscală cu privire la predarea bunurilor a fost eliberată de însăşi pârâta.

De asemenea apelanţii au arătat că instanţa de fond nu face nicio analiză a materialului probator administrat, ci îşi expune teoretic punctul de vedere cu privire la noţiunea de „fraudă în dauna societăţii”, fraudă care rezultă indubitabil din probele de la dosar.

Intimatele deşi legal citate nu s-au prezentat la dezbaterea cauzei şi nu au formulat întâmpinare.

Examinând hotărârea apelată, atât prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, instanţa apreciază apelul fondat, motiv pentru care-l va admite în baza art. 296 Cod de Procedură Civilă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 222 alin. 1 lit. d din Legea 31/1990 poate fi exclus din societatea cu răspundere limitată asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială în folosul lui sau al altora.

Pornind de la aceste prevederi, instanţa de control apreciază că în speţă a fost dovedită frauda în dauna societăţii.

Astfel, constituie fraudă faptul că pârâta intimată B. G. în calitate de administrator al (...) T. & G. a înfiinţat o nouă societate, (...) T. B. SRL, cu acelaşi obiect de activitate, având şi aici calitatea de administrator, or art. 197 alin. 2 din Legea 31/1990 prevede că administratorii sub sancţiunea revocării pentru daune nu pot să facă acelaşi fel de comerţ pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice.

Aspectele mai sus reliefate se desprind cu claritate din încheierea nr. 4202/03.10.2005 a T r i b u n a l u l u i S a t u M a r e privind autorizarea constituirii şi înmatricularea în Registrul Comerţului a (...) T. & G. SRL, actul constitutiv al acestei societăţi şi din adresa nr. 25236/23.08.2007 emisă de Oficiul Registrul Comerţului de pe lângă T r i b u n a l u l S a t u M a r e vizând societatea (...) T. B. SRL, înscrisuri ataşate la dosarul Tribunalului la filele 7 – 13.

De asemenea, prin interogatoriul luat pârâtei intimate B. G. aceasta recunoaşte că a înfiinţat o altă societate, (...) T. B. SRL, şi că această societate are aproape acelaşi obiect de activitate cu (...) T. & G. SRL.

Aşadar, criticile apelantei circumscrise celor de mai sus sunt întemeiate.

Totuşi excluderea din societate a pârâtei B. G. nu poate avea ca temei cea de-a doua teză a art. 222 alin. 1 din Legea 31/1990, respectiv că asociatul administrator s-a servit de capitalul social în folosul lui sau al altora.

Din acest punct de vedere observaţiile apelanţilor nu sunt fondate.

În speţă nu s-a dovedit că pârâta intimată B. G. s-ar fi servit de capitalul social în folosul noii societăţi înfiinţate.

Din depoziţia martorei G. D. nu rezultă identitatea dintre maşinile de cusut folosite de (...) T. & G. SRL şi cele folosite de (...) T. B. SRL, din moment ce nu au plăcuţe de identificare.

Pe de altă parte, din înscrisurile de la fila 42 – 45 din dosarul Tribunalului reprezentând facturi şi procese verbale de scoatere din funcţiune a mijloacelor fixe, reiese că maşinile de cusut au fost casate.

Pentru aceste considerente, apelul va fi admis ca fondat iar sentinţa va fi schimbată în parte în sensul excluderii din societatea (...) T. & G. SRL a asociatei B. G. şi menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.

Câtă vreme nu s-a dovedit că utilajele şi calculatorul ce conţine mai multe matriţe şi imprimanta industrială sunt în posesia pârâtei intimate B. G. această cerere a reclamanţilor este neîntemeiată.

De asemenea, prin excluderea pârâtei din societate în Registrul Comerţului este evident că reclamantul G. T. D. N. va rămâne asociat unic al societăţii.

Având în vedere dispoziţiile art. 274 Cod de Procedură Civilă, cum apelul a fost admis, intimata pârâtă B. G. va fi obligată la plata sumei de 2708,6 lei reprezentând cheltuieli de judecată parţiale în prima instanţă şi integrale în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite ca fondat apelul declarat de G. T. D. N. şi (...) T. & G. SRL cu domiciliul ales în Carei strada (...). (...) nr. 2 judeţul S M, în contradictoriu cu intimaţii B. G. şi (...) T. B. SRL împotriva sentinţei nr. 147/LC din 04.03.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l S a t u M a r e, pe care o modifică în parte în sensul că:

Admite în parte acţiunea reclamanţilor (...) T. & G. SRL şi G. T. D. N. în contradictoriu cu pârâţii B. G. şi (...) T. B. SRL şi în consecinţă:

Dispune excluderea din (...) T. & G. SRL a asociatei B. G..

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

Obligă intimata B. G. la plata sumei de 2708,6 lei în favoarea apelanţilor cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale în prima instanţă şi integrale în apel.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 21 octombrie 2008.

 

Preşedinte Judecător Grefier

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

 

Red. dec. B.G./31.10.2008

Judecător fond F.M.

U. H.R. 6 ex./03.11.2008

Emis/exp. 4 comunicări:

1. apelanţii reclamanţi (...) T. & G. SRL cu sediul în Carei strada (...). (...) nr. 2 judeţul S M

2. G. T. D. N. cu domiciliul ales în Carei strada (...). (...) nr. 2 judeţul S M

3. intimaţii pârâţi B. G. cu domiciliul în comuna E., E. nr. 313 judeţul S M

4. (...) T. B. SRL cu sediul în S M Calea (...) nr. 5. judeţul S M

Astăzi, __11.2008