Administrator care detine o societate concurenta si care prin activitatea sa a prejudiciat societatea. Consecinte - excludere. SRL

CURTEA DE A P E L O R A D E A

-Secţia Comercială, de Contencios

Administrativ şi Fiscal-.

DOSAR NR.(...)

DECIZIA NR.80/C/2008 – A

Şedinţa publică din 1 iulie 2008

Pe rol fiind pronunţarea apelului comercial formulat de pârâţii (...)”E. INTERNAŢIONAL”SRL cu sediul în O,(...), (...) 36, .E, .41, jud. B şi D. H. E. domiciliată în O,(...), (...) 36, .E, .41, jud. B în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi S. T. şi S. I. H. - ambii cu domiciliul procesual ales în O,(...), .2, cam.2, jud. B şi intimata pârâtă (...)”U.”SRL cu sediul procesual ales în O,(...), .2, cam.2, jud. B împotriva sentinţei nr.71/COM din 7 februarie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l B i h o r, în dosar nr(...), având ca obiect – excludere asociat -.

Se constată că, dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 24 iunie 2008, când părţile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie şi când s-a amânat pronunţarea hotărârii pentru data de 1 iulie 2008. În termenul de pronunţare, atât apelanţii, cât şi intimaţii, au depus la dosar note de şedinţă, respectiv concluzii scrise la care s-au anexat şi chitanţele privind plata onorariilor de avocat.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra apelului c o m e r c i a l d e faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa comercială nr.71 din 7 februarie 2008, T r i b u n a l u l B i h o r a admis acţiunea din dosarul 1512/2007 formulată de reclamanţii S. T., domiciliată în Italia, loc. G. G.,(...), cu sediul procedural ales în O,(...), .2, cam.2, jud. B şi S. I. H., domiciliată în O, str. (...)-(...), nr.31, .2, cu sediu procedural ales în O,(...), .2, cam.2, jud. B, în calitate de asociaţi ai (...) U. SRL, împotriva pârâtei D. H. E., domiciliată în O,(...), (...) . E, . 41, jud. B şi în contradictoriu cu pârâta (...) U. SRL cu sediul social în O,(...), .2, cam.2, jud. B;

A fost admisă acţiunea din dosarul (...), formulată de reclamanta (...) U. SRL împotriva pârâtei (...) E. INTERNAŢIONAL SRL, cu sediul în O,(...), (...) . E, . 41, jud. B;

S-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă reconvenţională D. H. E. împotriva pârâţilor reconvenţionali S. T. şi S. I. H. şi în contradictoriu cu pârâta (...) U. SRL şi, în consecinţă :

A constatat nulitatea absolută a contractului de depozit încheiat la data de 01.09.2006 între (...) E. Internaţional SRL şi (...) U. SRL, precum şi a tuturor înscrisurilor emise în temeiul acestuia.

A fost obligată pârâta (...) E. Internaţional SRL să restituie reclamantei bunurile depozitate, constând în mărfuri textile sau în cazul în care acestea nu mai există, să restituire contravaloarea acestora în sumă de 173.433 lei.

S-a dispus excluderea pârâtei D. H. E. din societatea comercială U. SRL şi revocarea calităţii sale de administrator urmând ca părţile sociale deţinute de aceasta să revină asociatului S. T., care astfel va deţine un număr de 1.731 părţi sociale, celălalt asociat S. I. H. menţinându-şi participarea la capitalul social cu 3 părţi sociale, dispunându-se şi efectuarea cuvenitelor menţiuni în Registrul Comerţului, conform celor de mai sus.

A fost obligată pârâta (...) E. Internaţional SRL la plata sumei de 11572 lei cheltuieli de judecată, iar pârâta D. H. E. la plata sumei de 1108,30 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Reclamanţii şi pârâta reclamantă reconvenţională au calitatea de asociaţi ai societăţii U. SRL, reclamantul S. T. având o participare la capitalul social de 1728 părţi sociale, reclamanta S. I. H. de 3 părţi sociale iar pârâta D. H. E. de 3 părţi sociale, după cum rezultă din actul adiţional nr. 5360 din 17 mai 2006 la actul constitutiv al societăţii ( f. 15).

Prin acest act adiţional s-a stabilit că au calitatea de administratori ai societăţii, reclamanta S. I. H. şi pârâta D. H. E..

După cum rezultă din înscrisul aflat la fila 17, emis de oficiul registrului comerţului, pârâta D. H. E. a înfiinţat la data de 03.08.2006, ulterior dobândirii calităţii de asociat şi administrator al societăţii U., o altă societate comercială, respectiv E. Internaţional SRL care are ca obiect de activitate ca şi societatea U. SRL inclusiv comercializarea de produse de încălţăminte şi îmbrăcăminte.

Ori, potrivit art. 197 din Legea 31/1990, administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociaţilor mandatul de administrator în alte societăţi concurente sau cu acelaşi obiect de activitate, nici să facă acelaşi fel de comerţ ori unul concurent, sub sancţiunea revocării şi răspunderii pentru daune.

Societatea U. SRL a încheiat pentru o perioadă de 3 ani contractul de închiriere nr. 2/26.10.2005 cu (...) G. SRL pentru spaţiul din O,(...), spaţiu cu destinaţia de magazin în care se vindeau mărfurile acestei societăţi.

Din înscrisurile depuse ( documente vamale, balanţe de verificare etc.), a rezultat că societatea a importat o serie de mărfuri constând în îmbrăcăminte şi accesorii, cu destinaţia de a fi valorificate în acest magazin. Acest aspect rezultă şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, respectiv E. J. ( f. 75) şi E. M. (f. 80), T. N. J. (f.100) şi D. F. ( f. 101) care au declarat că în anul 2006, pârâta D. H. E. a ridicat această marfă şi a depozitat-o la o altă locaţie, după ce în prealabil s-a efectuat un inventar. Martorele T. N. J. şi D. F. au relatat că au participat, în calitatea lor de vânzătoare la inventarierea bunurilor a căror valoare se ridica la aproximativ 20.000 – 25.000 eur. Martorele E. J. şi E. M. au relatat că marfa a fost depozitată la sediul societăţii E. Internaţional SRL, că aceasta nu a mai fost valorificată, dimpotrivă s-a stabilit o chirie pentru depozitarea lor.

Instanţa a reţinut că într-adevăr, la data de 01.09.2006 între (...) E. Internaţional SRL, în calitate de prestator şi (...) U. SRL în calitate de beneficiar s-a încheiat contractul de prestări servicii de depozitare în temeiul căruia mărfurile textile preluate de la magazinul menţionat au fost date în custodia prestatorului pentru o chirie de 1500 eur lunar.

După cum a rezultat din declaraţiile martorilor şi din contractul de depozit ( f. 14 dos. 1512/2007), acesta a fost semnat de către D. E. H. în numele societăţii U. SRL , decizia, după cum pârâta însăşi afirmă, a fost luată unilateral, fără acordul celorlalţi asociaţi ori a administratori. Din interogatoriul luat pârâtei (...) E. Internaţional SRL ( f. 91 dos. conexat) rezultă că scopul acestui demers ar fi fost – protejarea mărfii – fără a se urmări vreun interes economic.

Însă, instanţa a constatat că aceste susţineri sunt contrazise de probele administrate. Contractul încheiat este cu titlu oneros, de altfel fiind vorba de o activitate comercială, este evident că prin aceasta se tinde la obţinerea unui profit. În speţă s-a urmărit încasarea unei chirii pentru încasarea căreia au fost emise facturi, fiind fără relevanţă că acestea nu au fost încasate, pârâta D., afirmând chiar în motivarea poziţiei sale din cuprinsul cererii reconvenţionale că, intenţiona să compenseze contravaloarea acestor facturi cu o serie de sume pe care pretinde că le are de încasat de la societatea U. SRL.

Pe de altă parte, instanţa a reţinut caracterul duplicitar al operaţiunii, pârâta D. E. H. având calitatea de asociat şi administrator în ambele societăţi, astfel că încheierea acestui contract îi profita nemijlocit.

Nu în ultimul rând, depozitarea acestor mărfuri pentru o chirie substanţială, a fost o măsură ce greva patrimoniul societăţii U. SRL, care pe de o parte se vedea cu un stoc de marfă scos de la vânzare, iar pe de altă parte, pe lângă capitalul înmagazinat în acesta fără şanse de recuperare, patrimoniul social suporta noi costuri pe care ceilalţi asociaţi nu şi le-au asumat.

În consecinţă, văzând aceste împrejurări, instanţa a apreciat că acest contract se întemeiază pe o cauză ilicită şi imorală, ceea ce contravine prevederilor art. 968 cod civil şi atrage nulitate absolută a acestuia cât şi a actelor emise în temeiul acestui contract, respectiv a facturilor emise pentru chirie, în virtutea principului nulităţii potrivit căruia ca urmare a anulării actului principal se anulează şi actele subsecvente acestuia.

Ca urmare, s-a dispus şi restituirea mărfurilor aflate în custodia pârâtei (...) E. Internaţional, ori, în măsura în care acest lucru nu mai este posibil, s-a dispus restituirea contravalorii acestora, respectiv a sumei de 173.433 lei, sumă stabilită prin expertiza efectuată în cauză de expert O. D. ( f. 139 dos. conexat).

Cât priveşte cererea de excludere a pârâtei D. H. E. din societatea U. SRL, instanţa a reţinut că aceasta este fondată, deoarece s-a constatat că pârăta D. H. E. a încheiat un contract prin care a prejudiciat activitatea societăţii al cărei administrator este, iar pe de altă parte, aceasta a înfiinţat o nouă societate cu acelaşi obiect de activitate, societate cu care de altfel a şi încheiat contractul de depozit, după cum s-a arătat anterior.

Potrivit art. 222 lit. d din Legea nr. 31/1990 republicată, instanţa a reţinut că se poate dispune excluderea asociatului administrator care comite fraudă în dauna societăţii, ori în speţă este evident că pârâta prin demersurile sale a adus prejudicii societăţii U. SRL şi o concurează neloial sub aspectul desfăşurării activităţii de comerţ cu amănuntul al îmbrăcămintei după cum rezultă din certificatele constatatoare emise de registrul comerţului ( f. 11, 18, dosar 1512/2007) .

Cât priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâta –reclamantă reconvenţională D. E. H., instanţa a constatat că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 227 alin.1 lit. e din Legea nr. 31/1990 republicată, astfel că aceasta a fost respinsă ca nefondată.

Deşi reclamanta reconvenţională a susţinut existenţa unor neînţelegeri grave între asociaţi, instanţa a reţinut prin prisma celor anterior relatate că aceste neînţelegeri au fost generate tocmai de atitudinea sa culpabilă astfel că aceasta nu se poate prevala de propria culpă pentru a solicita dizolvarea societăţii.

Pe de altă parte afirmaţiile sale nu au fost dovedite, probele administrate conducând din contră la concluzia că aceasta, prin faptele sale a condus la un regres al activităţii societăţii.

Nu în ultimul rând, cele invocate de aceasta cu privire la întocmirea unor acte în fals de către o persoană ce nu are nici o calitate în societate, nu prezintă relevanţă sub aspectul excluderii sale pentru fraudă şi nici sub aspectul dizolvării societăţii.

Totodată, instanţa a mai reţinut că manoperele pârâtei - reclamante reconvenţionale nu pot fi justificate de împrejurarea că aceasta are de recuperat eventuale creanţe de la societate, aşa cum a susţinut. Dacă aceste pretenţii sunt întemeiate, aceasta are la îndemână posibilităţi legale de recuperare a lor.

Pentru aceste considerente, instanţa a admis acţiunea formulată de reclamanţii S. T. şi S. I. H. în calitate de asociaţi ai (...) U. SRL, împotriva pârâtei D. H. E. şi în contradictoriu cu pârâta (...) U. SRL

A admis acţiunea formulată de reclamanta (...) U. SRL împotriva pârâtei (...) E. INTERNAŢIONAL SRL.

A fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă reconvenţională D. H. E. împotriva pârâţilor reconvenţionali S. T. şi S. I. H. şi în contradictoriu cu pârâta (...) U. SRL şi, în consecinţă :

A constatat nulitatea absolută a contractului de depozit încheiat la data de 01.09.2006 între (...) E. Internaţional SRL şi (...) U. SRL, precum şi a tuturor facturilor emise în temeiul acestuia.

A fost obligată pârâta (...) E. Internaţional SRL să restituie reclamantei bunurile depozitate, constând în mărfuri textile sau în cazul în care acestea nu mai există, să restituire contravaloarea acestora.

S-a dispus excluderea pârâtei D. H. E. din societatea comercială U. SRL şi revocarea calităţii sale de administrator, urmând ca părţile sociale deţinute să revină asociatului S. T., care astfel va deţine un număr de 1.731 părţi sociale, celălalt asociat S. I. H. menţinându-şi participarea la capitalul social cu 3 părţi sociale, dispunându-se totodată efectuarea cuvenitelor menţiuni în Registrul Comerţului, conform celor de mai sus.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta (...) E. Internaţional SRL la plata sumei de 11572 lei cheltuieli de judecată cu titlu de taxa de timbru şi onorariu de avocat, iar pârâta D. H. E. la plata sumei de 1108,30 lei cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru şi onorariu de avocat.

Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă au declarat apel, în termen şi legal timbrat apelantele D. H. E. şi (...)”E. INTERNATIONAL”SRL, solicitând instanţei admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinţei, în principal cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă, iar în subsidiar în sensul respingerii acţiunii reclamantelor şi admiterii cererii reconvenţionale.

În dezvoltarea motivelor de apel se învederează instanţei că, în soluţionarea cauzei, prima instanţă nu a cercetat corespunzător cererea reconvenţională , fiind respinsă fără a se judeca fondul acestei cereri, doar aspectele invocate în acţiunea principală fiind pe larg analizată.

Prima instanţă nu a avut în vedere împrejurarea că apelanta D. H., având calitate de administrator al societăţii, avea dreptul de a lua orice fel de decizii în interesul desfăşurării activităţii, fără a fi necesar acordul celorlalţi asociaţi. Mai mult, nu s-a contestat că ei au fost plecaţi din ţară şi că a fost lăsată singură să se descurce cu societatea intimată, fără a dispune de resurse financiare şi cu o marfă nevandabilă.

Au fost luate în considerare la stabilirea valorii mărfii, declaraţiile martorilor audiaţi, fără a se verifica evidenţa contabilă şi reducerile succesive de preţ operate în contabilitate, din care rezultă că marfa e nevandabilă şi era în stoc de 3 ani. Nu s-a luat în calcul nici împrejurarea că dacă s-ar fi dorit sustragerea mărfii ori utilizarea ei în interes propriu, nu s-ar fi procedat la inventarierea ei amănunţită împreună cu personalul societăţii, aspect care denotă buna – credinţă manifestată în interesul societăţii.

Prin urmare, rezultă clar că marfa nu a fost sustrasă, că nu s-a lucrat împotriva intereselor (...)”U., nefiind dovedită valoarea reală a mărfurilor depozitate şi a căror restituire nu a contestat-o niciodată.

Cu privire la acţiunea reconvenţională arată că aceasta a fost respinsă fără a fi analizată corespunzător, apreciindu-se că prevederile legale invocate nu sunt incidente în cauză, fiind însă admisă cererea de excludere din societate formulată de reclamanţii – pârâţi reconvenţionali.

Consideră că a fost grav prejudiciată în interesele sale, atâta vreme cât i s-a modificat contractul de muncă şi s-a anulat contractul de leasing care a fost încheiat în numele societăţii, dar ratele au fost plătite de apelantă pe considerentul că urma ca autoturismul să-i revină în proprietate.

Intimaţii, prin întâmpinarea depusă au solicitat respingerea ca nefondat a apelului şi menţinerea în totalitate ca legală şi temeinică a sentinţei atacate.

Motivele invocate în apel sunt neîntemeiate şi fără nici un suport real, fiind reiterată aceeaşi situaţie de la fond, prima instanţă, prin hotărârea pronunţată admiţând întemeiat acţiunile formulate în ambele dosare conexate şi respingând reconvenţională formulată, soluţia fiind rezultatul analizării probatoriului administrat în cauză raportat la prevederile legale incidente.

Aspectele legate de contractul de muncă şi cel de leasing, invocate de apelante nu au făcut obiectul cererii reconvenţionale, neputând fi analizate în prezentul litigiu.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar la data de 24 iunie 2008, apelantele reiterează aceleaşi aspecte de fapt şi de drept ca şi cele expuse în cuprinsul motivelor de apel.

Instanţa de apel analizând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, reţine că este nefondat urmând ca, în baza prevederilor art.295-296 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare şi menţinerea în totalitate a sentinţei apelate, pentru următoarele considerente:

Apelanta D. H. împreună cu intimaţii, persoane fizice, au calitatea de asociaţi ai societăţii intimate (...)”U.”SRL, apelanta având 3 părţi sociale, iar intimaţii S. T. un număr de 1728 părţi sociale, respectiv S. I. H. un număr de 3 părţi sociale.

În dosarul nr.1512/2007 al T r i b u n a l u l u i B i h o r apelanta, pe calea cererii reconvenţionale a solicitat instanţei să dispună dizolvarea societăţii (...)”U.”SRL pentru grave neînţelegeri între asociaţi, ce fac imposibilă continuarea activităţii în temeiul prevederilor art.227 pct.1 lit.”e” din Legea nr.31/1990, cerere reconvenţională respinsă ca neîntemeiată de prima către prima instanţă.

Analizând primul motiv de apel invocat de apelantă, privitor la necercetarea fondului cererii reconvenţionale de către prima instanţă, se reţine că acesta este neîntemeiat, în cauză cererea reconvenţională fiind analizată în fond de către prima instanţă şi apreciată ca neîntemeiată, hotărârea pronunţată cuprinzând motivele de fapt şi de drept ce au dus la pronunţarea soluţiei.

Faptul că, argumentele primei instanţe în privinţa cererii reconvenţionale nu au fost expuse într-o formă tot atât de amplă ca şi cele privitoare la acţiunea principală din ambele dosare, nu echivalează cu o necercetare a cererii reconvenţionale, mai ales că unele din argumentele ce au dus la pronunţarea soluţiei au fost în strânsă legătură cu acţiunea principală unde au fost analizate, nefiind necesară reiterarea lor pe larg din nou la analiza cererii reconvenţionale.

Dizolvarea societăţii ca urmare a neînţelegerilor grave dintre asociaţi a fost edictată de legiuitor ca o sancţiune a atitudinii şi faptelor asociaţilor ce prin manifestările avute, fac imposibilă desfăşurarea în continuare a activităţii societăţii, situaţie de excepţie ce intervine doar atunci când datorită acestor motive nu mai există nici o posibilitate de desfăşurare normală a activităţii.

Ori, în speţă, chiar dacă au intervenit neînţelegeri de o anume gravitate între asociaţii societăţii, continuarea desfăşurării activităţii societăţii este dorită de asociatul majoritar şi celălalt asociat minoritar şi poate fi realizată de către aceştia şi fără contribuţia apelantei, asociat minoritar.

De altfel, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, neînţelegerile ivite între ceilalţi doi asociaţi îşi au izvorul tocmai în atitudinea manifestată de apelanta reclamantă reconvenţională, ea neputându-se prevala de propria culpă pentru a solicita dizolvarea societăţii.

În consecinţă, se reţine că cererea reconvenţională a fost cercetată pe fond de către prima instanţă, soluţia pronunţată în privinţa ei fiind legală şi temeinică, motivele de apel invocate fiind nefondate.

Sub aspectul modului de soluţionare de către prima instanţă a acţiunilor principale, atât în dosarul nr.1512/2007, cât şi în cel conexat cu nr.7172/2006 se reţine că hotărârea pronunţată este legală şi temeinică, motivele de apel invocate fiind nefondate.

Astfel, se reţine aşa cum invocată apelanta că aceasta în calitate de administrator al societăţii intimate (...)”U.”SRL avea dreptul de a lua decizii în numele societăţii , dar aceste decizii trebuiau a fi luate în interesul bunei desfăşurări a activităţii şi în scopul protejării intereselor societăţii şi nu într-unul cauzator de prejudicii pentru societate.

Ori, contractul de depozit încheiat în data de 1 septembrie 2006 de către apelantă, în numele societăţii intimate cu societatea apelantă al cărui asociat unic şi administrator era tot apelanta, a avut la bază o cauză ilicită şi imorală, cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, măsura luată de apelantă în numele societăţii intimată, fiind una ce greva patrimoniul societăţii cu costuri substanţiale şi ducea la obţinerea unor beneficii în favoarea propriei sale societăţi al cărui asociat unic şi administrator era tot apelanta.

Sub aspectul motivelor de apel privitoare la obligarea societăţii apelante (...)”E. INTERNAŢIONAL”SRL de a restitui bunurile ce au fost depozitate în spaţiul său, în temeiul contractului de depozit anulat ori a contravalorii acestora, se reţine că şi acestea sunt nefondate.

Drept urmare a desfiinţării retroactive a contractului de depozit încheiat între cele două societăţi, marfa ce a făcut obiectul contractului este supusă restituirii către proprietarul ei, în natură, ori în măsura în care această restituire a lor nu mai este posibilă, a contravalorii ei.

Prima instanţă a dispus în principal obligarea societăţii apelante la restituirea bunurilor depozitate, în natură, astfel cum rezultă din listele de inventar întocmite la predarea ei.

Sub acest aspect se reţine că, valoarea lor redusă sau nu, datorită nevandabilităţii mărfii, nu prezintă relevanţă, atâta vreme cât este posibilă restituirea lor în natură, apelanta neopunându-se la restituirea mărfii, putându-se proceda la restituirea ei către proprietar.

Pentru eventualitatea în care această marfă nu mai există,nefiind posibilă restituirea ei în natură, a dispus prima instanţă obligarea societăţii apelante la plata contravalorii ei. Această contravaloare s-a stabilit de către instanţă în conformitate cu constatările expertului contabil desemnat în cauză ( în dosar conexat f.139) care în lucrarea întocmită a stabilit contravaloarea mărfii respective pe baza documentelor contabile puse la dispoziţia sa.

În cuprinsul acestei lucrări s-a stabilit că valoarea reală a bunurilor prin raportare la documentele contabile este de 173.433 lei şi ea corespunde cu evidenţa contabilă, respectiv a balanţei de verificare pe luna iunie 2006, când a fost ultima lună de funcţionare a magazinului, suma rezultată fiind calculată ca diferenţă între valoarea de intrare a mărfurilor şi valoarea vânzărilor şi a reducerilor de preţ efectuate.

Prin urmare, nu pot fi reţinute susţinerile din cuprinsul motivelor de apel, că valoarea stabilită de instanţa de fond nu este una reală şi nu are la bază evidenţele contabile ale societăţii, lucrarea întocmită nefiind contestată prin solicitarea unei contraprobe de către apelantă.

Cât priveşte capătul de cerere privitor la excluderea apelantei din societatea intimată se reţine că în mod corect a reţinut prima instanţă incidenţa în cauză a prevederilor art.222 lit.”d” din Legea nr.31/1990 republicată, apelanta pârâtă prin demersurile sale, în calitate de asociat administrator, cauzând prejudicii societăţii, încheind pe seama societăţii contractul de depozit cu titlu oneros din litigiu, neîncasarea efectivă a chiriei neînlăturând caracterul oneros al actului şi nici faptul că în scopul încasării chiriei a emis facturi pe seama societăţii cu contravaloarea chiriei pe care ar fi urmat să o încaseze societatea apelantă a cărui asociat unic şi administrator era tot apelanta şi care desfăşura aceleaşi obiect de activitate.

Se reţine de asemenea că, aspectele invocate în finalul motivelor de apel privitoare la modificarea contractului de muncă al apelantei , ori la anularea contractului de leasing, nu fac obiectul cauzei deduse judecăţii în prezenta speţă, reclamanta reconvenţională neformulând în faţa primei instanţe capete de cerere privitoare la aceste aspecte, astfel că ele nu vor fi analizate în această cauză.

În consecinţă, se reţine că motivele de apel invocate în cauză sunt nefondate, prima instanţă efectuând o corectă analiză a stării de fapt învederate raportat la prevederile legale incidente, hotărârea pronunţată fiind una legală şi temeinică.

Prin urmare, apelul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, iar hotărârea apelată, menţinută în totalitate.

În conformitate cu prevederile art.274 Cod procedură civilă, instanţa urmează să dispună obligarea părţilor apelante la plata sumei de 3692 lei , cheltuieli de judecată în apel, în favoarea părţilor intimate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

RESPINGE ca nefondat apelul c o m e r c i a l d eclarat de apelanţii (...)”E. INTERNAŢIONAL”SRL cu sediul în O,(...), (...) 36, .E, .41, jud. B şi D. H. E. domiciliată în O,(...), (...) 36, .E, .41, jud. B în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi S. T. şi S. I. H. - ambii cu domiciliul procesual ales în O,(...), .2, cam.2, jud. B şi intimata pârâtă (...)”U.”SRL cu sediul procesual ales în O,(...), .2, cam.2, jud. B împotriva sentinţei nr.71/COM din 7 februarie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l B i h o r, pe care o menţine în totalitate.

Obligă părţile apelante să plătească părţilor intimate suma de 3692 lei, cheltuieli de judecată în apel.

D E F I N I T I V Ă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică, azi 1 iulie 2008.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER.

E. G. U. J. T. N.

Red.dec. – jud. T.I.-

- în concept, 02.07.2008 -

Jud. fond H. I.

Tehnoredact. – S.M.-

02.07.2008 / 7 ex.

5 com./02.07.2008

1. (...)”E. INTERNAŢIONAL”SRL cu sediul în O,(...), (...) 36, .E, .41, jud. B ,

2. D. H. E. domiciliată în O,(...), (...) 36, .E, .41, jud. B

3. S. T. şi

4. S. I. H. - ambii cu domiciliul procesual ales în O,(...), .2, cam.2, jud. B

5. (...)”U.”SRL cu sediul procesual ales în O,(...), .2, cam.2, jud. B