Actiune in anularea hotararii AGA. Convocare in alta locatie. Consecinte.SRL

CURTEA DE A P E L I A Ş I

SECŢIA COMERCIALĂ

DECIZIE Nr. 58

Şedinţa publică de la 29 Iunie 2009

Pe rol judecarea cauzei comerciale privind pe apelantul T. E. şi pe intimata SC L. H. J. SRL, având ca obiect acţiune în anulare a hotărârii AGA, apel formulat împotriva sentinţei nr. 17/31.11.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, lipsă părţi.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează instanţei că dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 22.06.2009, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanţa a amânat pronunţarea la data de astăzi 29.06.2009, când:

CURTEA DE APEL

Asupra apelului c o m e r c i a l d e faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 17/camera de consiliu din 31 octombrie 2008 T r i b u n a l u l I a ş i a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T. E. în contradictoriu cu pârâta S.C. L. H. I.F.N. S.R.L., ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut – în primul rând - că reclamantul a susţinut că neregulile invocate în susţinerea acţiunii în anulare ar atrage nulitatea absolută a celor 2 hotărâri contestate, însă din analiza acestora reiese că - dacă ar fi operante - nu ar atrage nulitatea absolută, ci nulitatea relativă, nulitatea absolută fiind invocată în scopul de a eluda depăşirea termenului de contestare a celor două hotărâri, termen prevăzut de art.132 alin.2 din Legea nr. 31/1990.

În al doilea rând, raportat la cele două hotărâri contestate, reclamantul a susţinut existenţa următoarelor încălcări:

a) Hotărârea Adunării generale a Asociaţilor din data de 17.12.2006 – se pretinde că au fost încălcate prevederile legale privitoare la convocarea adunării generale, ordinea de zi a adunării generale, modul de votare şi adoptarea hotărârii, în viziunea reclamantului.

Din analiza documentaţiei ce a stat la baza adoptării hotărârii contestate rezultă modalitatea de convocare a reclamantului (scrisoare recomandată – fila 44 dosar) iar din cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 17.12.2006 reiese că reclamantul şi ceilalţi asociaţi au fost prezenţi şi şi-au exprimat punctul de vedere cu privire la ordinea de zi.

Prin urmare, în ceea ce priveşte convocarea reclamantului la adunarea generală nu i s-a produs nici o vătămare, de natură a conduce la anularea hotărârii AGA.

În ceea ce priveşte ordinea de zi dezbătută, aceasta este identică cu cea din convocator, iar chestiunea revocării reclamantului din calitatea de administrator reiese din problematica pusă pe ordinea de zi, astfel încât nu există nici o încălcare a prevederilor legale incidente sau ale actului constitutiv, de natură a atrage nulitatea hotărârii AGA.

Faptul că - în cazul unor măsuri adoptate de AGA - acestea nu erau expres prevăzute în convocator nu este de natură a atrage nulitatea hotărârii AGA, deoarece ceilalţi 2 asociaţi îndeplineau - şi fără votul reclamantului - cvorumul necesar discutării în acea şedinţă AGA a respectivelor măsuri, cvorumul fiind suficient şi pentru adoptarea legală a hotărârii AGA contestate.

În ceea ce priveşte problema votului secret, tribunalul a constatat că dispoziţiile art.130 din Legea nr.31/1990 nu sunt incidente, deoarece acestea vizează în mod expres consiliile de administraţie şi nu existenţa doar a unui singur administrator, precum în cauză, iar incompatibilitatea asociatului E. J. E. nu este operantă, asociatul negăsindu-se în vreuna dintre situaţiile avute în vedere de art.126 sau art.127 din Legea nr.31/1990.

În consecinţă, hotărârea contestată de reclamant a fost adoptată în mod legal, nefiind incident niciunul dintre pretinsele motive de nulitate absolută invocate, inclusiv semnarea hotărârii de către ceilalţi 2 asociaţi, aspect ce rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 17.12.2006.

b) Hotărârea Adunării generale a Asociaţilor nr. 4/18.12.2007 – se susţine că au fost încălcate prevederile imperative privind locul convocării adunării generale şi procedura de convocare a asociaţilor, în viziunea reclamantului.

Din analiza documentaţiei depuse reiese că reclamantul a fost convocat la adunarea generală şi - în acelaşi timp - înştiinţat cu privire la locul adunării generale şi la ordinea de zi, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (fila 46 dosar), iar hotărârea contestată a fost adoptată cu cvorumul impus de articolul 10 din actul constitutiv.

Inadvertenţa din conţinutul procesului-verbal încheiat cu prilejul AGA din 18.12.2007, referitoare la existenţa unei a doua convocări, este nefondată în raport de conţinutul convocatorului şi de data pentru care a fost convocată adunarea generală a acţionarilor.

În ceea ce priveşte locul convocării şedinţei AGA, instanţa a reţinut că în actul constitutiv nu s-a prevăzut în mod expres desfăşurarea AGA într-un anume loc, iar atât timp cât reclamantul a fost convocat legal nu există nicio vătămare produsă acestuia, de natură a justifica anularea hotărârea AGA contestate.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul T. E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

1. În motivarea apelului, el arată că hotărârea AGA din 17.12.2006 este lovită de nulitate absolută, deoarece nu au fost respectate dispoziţii legale imperative referitoare la: convocarea adunării generale; ordinea de zi a adunării generale; modul de votare şi adoptarea hotărârii AGA.

În ce priveşte convocarea adunării generale, apelantul învederează că adunarea generală a fost convocată de E. J. E. si O. O. şi a avut ca ordine de zi: „analizarea activităţii administratorului, în ceea ce priveşte: neinformarea asociaţilor privind salarizarea personalului, angajările, situaţia financiară lunară, repartizarea profiturilor, falsurile comise de administrator, abuzurile comise de administrator, furturile si evaziunea fiscală comise de administrator sau din dispoziţia acestuia, concurenţa neloială, şantajul, corupţia, alte probleme."

Potrivit art. 117, alin. 6 din Legea 31/1990 convocarea trebuie să cuprindă locul si data ţinerii adunării precum şi ordinea de zi, cu menţionarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării. În cazul în care pe ordinea de zi figurează numirea administratorilor sau a membrilor consiliului de supraveghere, în convocare se va menţiona că lista cuprinzând informaţii cu privire la numele, localitatea de domiciliu şi calificarea profesională ale persoanelor propuse pentru funcţia de administrator se află la dispoziţia acţionarilor, putând fi consultata si completata de aceştia, pretinde T. E..

El susţine că în convocator nu a fost trecut pe ordinea de zi nici un punct referitor la revocarea sa din funcţia de administrator si numirea unui nou administrator. Practica judiciară este constantă în ceea ce priveşte necesitatea ca ordinea de zi să cuprindă toate chestiunile ce urmează să facă obiectul dezbaterilor adunării, în mod explicit, problemele înscrise în ordinea de zi trebuind să fie precise şi determinate, condiţii în care, propunându-se a se discuta „diverse", obiectul unei asemenea deliberări nu este nici precis si nici determinat, ceea ce ar echivala cu posibilitatea ca adunarea să ia in discuţie orice problemă, fapt interzis de lege.

Totodată, literatura de specialitate consacră că nulitatea convocării duce la nulitatea adoptării hotărârii, deoarece o adunare neconvocată în conformitate cu legea şi cu actul constitutiv nu poate avea puterea unei adunări investite cu puterea legală de a delibera şi a adopta hotărâri care să producă efecte juridice şi să aibă forţa obligatorie pe care o are hotărârea unei adunări legal convocate şi constituite. Astfel, sunt hotărâri lovite de nulitate absoluta hotărârile care nu cuprind o ordine de zi explicită, au fost luate prin excluderea acţionarilor care aveau dreptul sa voteze, au fost luate cu un cvorum şi majorităţi mai mici decât cele prevăzute de Legea societăţilor comerciale. Întrucât revocarea administratorilor este supusa regulilor mandatului comercial, aceasta trebuie să fie datorata unei juste cauze şi să nu fie intempestivă. În cazul în care mandatul de administrator este revocat intempestiv, potrivit art. 391 C.com., societatea poate fi obligată la plata despăgubirilor, pentru prejudiciile cauzate administratorului revocat.

În ceea ce priveşte modul de votare la luarea hotărârii AGA din 17.12.2006 T. E. susţine că - potrivit art. 77 din Legea 31/1990 - asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot alege unul sau mai mult administratori dintre ei, fixându-le puterile, durata însărcinării şi eventuala lor remuneraţie, afară numai dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel, iar alineatul 2 al art. 77 prevede că, cu aceeaşi majoritate, asociaţii pot decide asupra revocării administratorilor sau asupra limitării puterilor lor, afară de cazul în care administratorii au fost numiţi prin actul constitutiv.

Pe de altă parte, art. 126 din Legea 31/1990 prevede că acţionarii care au calitatea de membri ai consiliului de administraţie, directoratului sau consiliului de supraveghere nu pot vota, în baza acţiunilor pe care le posedă, nici personal, nici prin mandatar, descărcarea gestiunii lor sau o problemă în care persoana sau administraţia lor ar fi in discuţie. Tribunalul ar fi trebuit să ţină seama de dispoziţiile citate mai sus şi să constate că numirea în funcţia de administrator a lui E. M. E. a fost luată cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Referitor la adoptarea hotărârii AGA, apelantul învederează că în procesul - verbal întocmit s-a consemnat că - în momentul în care a fost supusă votului asociaţilor numirea în funcţia de administrator a lui E. M. E. - pentru numirea acestuia ca administrator au votat E. M. E. (care nu avea voie să voteze acest lucru, fiind direct interesat în cauză şi care deţinea 25% din capitalul social) şi O. O. (care deţine 25% din capitalul social), în timp ce dânsului, care deţine 50 % din capitalul social, i-a fost interzisă participarea la vot, fapt peste care instanţa de fond a trecut fără nici o explicaţie. Au fost încălcate de asemenea şi dispoziţiile art. 10, alin. 2 din Statutul societăţii si art. 192 din Legea 31/1990 care prevăd ca hotărârile adunării generale a asociaţilor se iau prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale.

Pe de alta parte – pretinde reclamantul - a fost încălcat art. 130, alin. 2 din Legea 31/1990 în sensul ca votul nu a fost secret, textul de lege invocat prevăzând în mod obligatoriu modalitatea de vot secret, asupra numirii şi revocării administratorilor.

Totodată art. 192, alin. 2 din Legea societăţilor comerciale prevede că pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaţilor, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevăd altfel.

Un alt aspect ce conduce la nulitatea hotărârii adunării generale susţine apelantul că este acela referitor la consemnarea, în procesul - verbal de şedinţă, supunerii la vot a suspendării din funcţie a administratorului, pe când în hotărârea redactată şi semnată doar de E. J. E. se notează că: „s-a hotărât retragerea dreptului de deliberare şi decizie administratorului T. E.... AGA hotărăşte în unanimitate revocarea din funcţie a administratorului T. E. şi înlocuirea acestuia cu E. J. E.”. În condiţiile în care nu există identitate între cele consemnate în ordinea de zi, cele ce s-au discutat la adunarea generală şi cele consemnate în hotărârea generală a AGA, care se publica in Monitorul Oficial, pretinde apelantul că hotărârea este lovită de nulitate absolută.

Apelantul învederează că prin luarea hotărârii AGA/17.12.2006 şi - pe cale de consecinţă - înregistrarea la ORC a menţiunilor referitoare la persoanele împuternicite au fost încălcate şi dispoziţiile art. 136 din Legea 31/1990, referitoare la obligaţia acţionarilor de a-şi exercita drepturile cu bună-credinţă, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale societăţii şi celorlalţi acţionari. De altfel, şi articolul 57 din Constituţie consacră principiul exercitării drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă. Principiul general al exercitării drepturilor cu bună-credinţă îşi găseşte aplicaţia şi în art. 17 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi art. 723 Cod procedură civilă.

2. Cu privire la hotărârea AGA nr. 4/18.12.2007, apelatul pretinde că este lovită de nulitate absolută, întrucât nu au fost respectate prevederile legale şi ale actului constitutiv referitoare la locul convocării adunării generale şi la convocarea asociaţilor.

Art. 110, alin. 2 din Legea 31/1990 prevede că, atunci când actul constitutiv nu dispune altfel, adunările generale se vor ţine la sediul societăţii, acest lucru fiind prevăzut şi în statutul societăţii. Textul stabileşte regula în materia locului ţinerii adunării generale, ca fiind cel de la sediul societăţii. Excepţia constă în posibilitatea ca adunarea generală să fie ţinută în alt loc, dar acest lucru trebuie să fie prevăzut în statutul societăţii. Aceasta – pretinde apelantul - reiese foarte clar şi din art. 195 din Legea 31/1990, care prevede că „administratorii sunt obligaţi să convoace adunarea asociaţilor la sediul social...". De altfel, instanţa de fond a reţinut că prin actul constitutiv nu s-a prevăzut în mod expres desfăşurarea AGA într-un anume loc, deci AGA ar fi trebuit să se desfăşoare la sediul societăţii L. H. J. S.R.L. Nerespectarea dispoziţiilor legale privind locul ţinerii adunării se sancţionează cu nulitatea convocării. Având în vedere ca această adunare a asociaţilor a fost ţinută în alt loc decât la sediul societăţii L. H. J. S.R.L., susţine T. E. că hotărârea luată de AGA este nulă absolut.

Pe de altă parte, chiar dacă prima instanţă a reţinut că a fost convocat prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, apelantul arată că nu este adevărat, numitul E. M. E. reuşind încă o data inducerea în eroare a instanţei de judecată. El pretinde că în perioada decembrie 2007 - martie 2008 între asociatul E. şi dânsul s-a desfăşurat o corespondenţă legată exclusiv de o altă societate, la care erau asociaţi, SC M. J. SRL. Este posibil ca recomandata nr.40034/07.12.2007 să fi fost primita de el, arată T. E., dar nu conţinea niciun convocator AGA şi nicio referire la SC L. H. J. SRL. De altfel, recomandata nr.40034/07.12.2007 nu a fost primită de dânsul în timp util, pentru a putea participa la AGA.

T. E. învederează că prima instanţa nu lămureşte motivele ţinerii AGA din 18.12.2007, după ce se luase aceeaşi hotărâre pe 17.12.2006, lucru care ar fi trebuit sa ridice unele semne de întrebare. Şi la luarea acestei hotărâri au fost încălcate dispoziţiile art. 10, alin. 2 din Statutul societăţii si art. 192 din Legea 31/1990, nefiind îndeplinit cvorumul necesar pentru luarea unor hotărâri legale si temeinice. Cei doi asociaţi prezenţi la adunarea asociaţilor din data de 18.12.2007 nu aveau cum să ia o hotărâre valabilă, în ceea ce priveşte numirea lui E. M. E. în funcţia de administrator, având în vedere că acesta nu avea voie să voteze, deoarece era un vot dat într-o cauza in care era direct interesat (art. 126 din Legea 31/1990), iar numai cu votul numitului O. O. nu se putea lua o hotărâre legală, acesta având doar 25 % din capitalul social (art. 126 alin. l din Legea 31/1990).

Intimata S.C. L. H. J. S.R.L. I a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului. Intimata învederează că reclamantul critică hotărârea AGA din data 17.12.2006 prin prisma presupuselor încălcări ale prevederilor legale privitoare la convocarea, ordinea de zi, modul de votare şi adoptarea hotărârii generale. Societatea pârâtă susţine că T. E. a participat la AGA, deci a contribuit la luarea tuturor hotărârilor în AGA, şi-a exprimat punctul de vedere şi a semnat procesul-verbal, care cuprinde explicit hotărârilor luate în AGA. La AGA din 18.12.2007, dl. T. E. nu a vrut să participe, dar a cunoscut ordinea de zi şi măsurile luate în AGA.

Referindu-se la adunarea generala a asociaţilor din 17.12.2006 şi la documentele emanate din acest fapt, sub aspectul nulităţii absolute, în lumina trăsăturilor acestei instituţii juridice, astfel cum au fost acestea statuate în literatura de specialitate, intimata arată că nulitatea este absolută atunci când, la încheierea actului juridic, se încalcă o normă ce ocroteşte un interes general. În literatură, acest lucru mai apare definit ca situaţia în care se încalcă o normă legală imperativă, care ocroteşte precumpănitor un interes general. Tot în literatura de specialitate, dar şi în practica judiciară în materia nulităţii absolute, au fost statuate următoarele încălcări care atrag sancţiunea nulităţii absolute: încălcarea regulilor privind capacitatea civila a persoanelor (nerespectarea unor incapacităţi speciale pentru ocrotirea unui interes obştesc – art. 1309 Cod Civil, lipsa capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice şi nerespectarea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă - art. 34 Decretul nr.31/1954); lipsa totală a consimţământului (în cazul erorii obstacol);nevalabilitatea obiectului actului juridic civil; lipsa cauzei sau caracterul ei ilicit sau imoral; nerespectarea formei cerute „ad validitatem”; lipsa sau nevalabilitatea autorizaţiei administrative ( art. 58 L 17/1996); încălcarea ordinii publice; fraudarea legii. Apelantul nu invocă nici un motiv de nulitate absolută, pretinde intimata.

Reclamantul, în calitatea sa de administrator al societăţii, a organizat adunarea generală a asociaţilor şi a asigurat buna desfăşurare a acesteia. Toate discuţiile asociaţilor, inclusiv ale reclamantului, sunt înregistrate în procesul-verbal. Toţi cei trei asociaţi au semnat procesul-verbal. În plus, reclamantul T. E. a făcut menţiunea că nu este de acord cu propunerile. Această nemulţumire personală îi dădea posibilitatea ca, în termen de 15 zile, să conteste în instanţă hotărârile luate în adunarea generală a asociaţilor, dar nu a făcut-o.

Ulterior, la pronunţarea încheierii 10579/29.10.2007, prin care judecătorul delegat la ORC I a hotărât publicarea hotărârii adunării generale a asociaţilor în N. partea a IV-a, T. E. putea să conteste această încheiere, în termen de 15 zile, dar nu a făcut-o. La apariţia acestei hotărâri în N. nr. 3334/ 19.11.2007,T. E. a avut o a treia ocazie de a contesta această hotărâre, dar nu a făcut-o. În plus, această hotărâre AGA a fost depusă în instanţă, în diferite procese aflate pe rol, în care T. E. avea calitatea de pârât (ex. dosar (...), dosar penal 820/P/2007, etc.). Acest act, cu adnotarea de dezacord a fostului administrator T. E., vine în sprijinul celor afirmate de intimată în întâmpinarea din 22.04.2008, prin faptul că T. E. nu a fost de acord cu hotărârea AGA, dar nici nu a contestat-o în instanţă, la termenele legale.

Tot o dovadă a recunoaşterii legalităţii şi acceptării tacite a adunării generale contestate, o constituie – pretinde intimata - şi faptul că, după 10 zile de la ţinerea acesteia, pe data de 27.12.2006, sub nr. (...), T. E. a scris personal un act adiţional, prin care îşi modifică funcţia din administrator în director economic. De altfel, adunarea generala din data de 17.12.2006 a fost convocată de ceilalţi 2 asociaţi, dar a fost condusă, pregătită şi organizată pentru desfăşurare în cele mai bune condiţii de administratorul T. E..

Intimata învederează că T. E. a sfidat adunarea generala a asociaţilor, până pe 21.03.2008 când - prin încheierea 3179 - a fost înlocuit în funcţia de administrator, de asociatul E. J. E.. Această încheiere a fost contestată, dar a rămas definitivă şi irevocabilă. Pârâta susţine că din analiza înscrisurilor ce au stat la baza adoptării hotărârii din 17 decembrie 2006 rezultă modalitatea de convocare a apelantului - scrisoare recomandată, fila 44 dosar fond, iar din cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 17.12.2006 reiese faptul că reclamantul, şi ceilalţi asociaţi au fost prezenţi la AGA şi şi-au exprimat punctul de vedere cu privire la ordinea de zi. În ceea ce priveşte ordinea de zi dezbătută, aceasta este identică cu cea din convocator, problema revocării apelantului din calitatea sa de administrator reieşind din problematica pusă pe ordinea de zi, astfel încât nu există nici o încălcare a prevederilor legale incidente sau ale actului constitutiv ,de natură a atrage anularea hotărârii AGA.

Apelantul îşi fundamentează critica privitoare la ordinea de zi pe disp. art. 117 al. 6 din L 31/ 1990, dar textul legal menţionat este aplicabil doar societăţilor pe acţiuni. În cazul SRL reglementarea o face Legea nr. 31/1990 în art. 195(3), cu trimitere la actul constitutiv al societăţii.

Intimata susţine că, prin convocator, se supun adunării generale a asociaţilor problemele care vor fi discutate şi gestionate de AGA. In urma dezbaterilor din AGA, aceasta adoptă hotărâri. Ce va hotărî AGA nu se ştie la momentul convocării. In AGA se propun măsuri care se votează ulterior. Acesta este aspectul democratic şi legal al adunării generale. In AGA a fost discutat detaliat fiecare aspect din convocator. S-au exprimat diverse păreri, toate consemnate în procesul verbal. S-a stabilit că administratorul T. E. se face vinovat de aspectele puse în discuţie, s-au propus măsuri în consecinţă şi apoi s-au supus la vot.

Intimata învederează ca în convocatorul AGA s-au respectat toate cerinţele legale. Convocatorul cuprinde analiza activităţii administratorului, detaliată în nouă puncte distincte, iar în completare, prin scrisoare, s-au făcut şi alte precizări în cinci puncte distincte.

Privitor la critica vizând votul secret, pârâta susţine că dispoziţiile art. 130 din Legea nr. 31/1990 nu sunt incidente, deoarece acestea vizează în mod expres consiliile de administraţie şi nu existenţa doar a unui singur administrator, precum în speţa de faţă, iar aşa-zisa incompatibilitate a asociatului E. nu este operantă, acesta negăsindu-se în nici una dintre situaţiile avute în vedere de art. 126 sau art. 127 din Legea nr. 31/1990.

În cazul SRL se aplică art. 191 (2), potrivit cu care: „Prin actul constitutiv va putea stabili că votarea se poate face şi prin corespondenţă". In statutul societăţii este inserat art. 10, conform căruia: „Votul este deschis sau prin corespondenţă", iar art. 13 „în procesele-verbale se vor înregistra asociaţii care au votat contra". Aşadar, este exclus votul secret.

În ce priveşte hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor nr. 4 din 18.12.2007, intimata susţine că locul convocării este specificat în convocator. Adunarea nu a avut loc la sediul societăţii, deoarece Statutul societăţii prevede că administratorii sunt obligaţi să convoace adunarea generală la sediul social, cel puţin o dată pe an (art. 16). În 2007 s-au ţinut 3 adunări generale la sediul social, convocate de administrator. Cea de-a patra adunare generală a fost convocată de asociaţi. Locul ţinerii adunării generale a fost indicat în convocator. Concluzionând, pretinde intimata că AGA din 18.12.2007 a fost corect convocată, prin scrisoare recomandată - fila 46 dosar fond – cu cel puţin 10 zile înainte, s-au trecut ordinea de zi, data, ora şi locul desfăşurării, menţionându-se inclusiv reconvocarea, în caz de lipsă de cvorum.

În ceea ce priveşte cvorumul asigurat, învederează intimata că adunarea generală a asociaţilor a fost legal constituită, la a doua convocare. Este foarte clar, aspect menţionat şi în cuprinsul procesului–verbal, că adunarea generală s-a ţinut la a doua convocare, la prima neîntrunindu-se cvorumul necesar. În acest caz nu se pune problema de cvorum asigurat, când s-a supus la vot schimbarea administratorului.

Răspunzând la întâmpinare, apelantul T. E. reiterează argumentele invocate în declaraţia de apel.

În apel s-au depus înscrisuri, potrivit articolului 295 alineat (2) teza finală Cod procedură civilă.

Examinând actele şi lucrările dosarului, conform articolului 295 alin. (1) Cod procedură civilă, curtea constată că apelul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.

Reclamatul T. E. a investit tribunalul cu o cerere de constatare a nulităţii absolute a două hotărâri ale Adunării Generale a Asociaţilor Societăţii Comerciale L. H. I.F.N. S.R.L. I, dar încălcările pretinse în actul introductiv de instanţă nu reprezintă, în abstract - astfel cum judicios a constatat tribunalul - motive de nulitate absolută, ci doar relativă.

Mai mult, corect a reţinut tribunalul că aceste încălcări nu s-au produs în cauză, argumentele expuse de T. E. în apel (reiterarea celor invocate la fond) vădindu-se nefondate.

Privitor la hotărârea Adunării Generale a asociaţilor din 17 decembrie 2006, instanţa de apel constată că nu se verifică prezenţa vreunei încălcări a dispoziţiilor legale ori statutare, de natură a atrage nulitatea. Articolele 126 şi 130 din Legea nr. 31/1990, invocate de apelant, nu îşi află incidenţa în pricina dedusă judecăţii, textele fiind aplicabile votului în adunările generale ale societăţilor pe acţiuni şi nicidecum în situaţia societăţilor cu răspundere limitată, pentru care votul este guvernat de prevederile art. 191 şi următoarele din Legea societăţilor comerciale.

Referitor la hotărârea Adunării Generale din 18 decembrie 2007, curtea constată că reclamantul nu invocă motive de nulitate absolută. În pofida susţinerilor lui T. E., el a fost convocat la adunarea generală, cu scrisoare recomandată, depusă în copie la dosarul tribunalului, care îndeplineşte cerinţele articolului 195 din Legea nr.31/1990. Obligaţia convocării adunării generale la sediul social incumbă – conform alineatului 1 al articolului 195 – administratorului, iar nu asociaţilor, pentru care nu este stipulată o obligaţie echivalentă.

Raportat considerentelor expuse curtea, în aplicarea articolului 296 teza I Cod procedură civilă, va respinge apelul, păstrând sentinţa T r i b u n a l u l u i I a ş i.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge apelul formulat de reclamantul T. E. împotriva sentinţei civile nr. 17/cam. consiliu/31 octombrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i – Secţia comercială şi de contencios administrativ, hotărâre pe care o păstrează.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 29.06.2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

Red. G.A.

Tehnored. M.C.

02 ex.

29.07.2009

T r i b u n a l u l I a ş i

jud. G. B. B.