Transferul dreptului de proprietate asupra actiunilor.

Transferul dreptului de proprietate asupra actiunilor reprezinta, la prima vedere, o chestiune facila, insa implicatiile si complicatiile acesteia in domenii conexe sunt multiple, avand in vedere faptul ca legile stabilesc conditii speciale pentru fiecare categorie de actiuni.

Reguli specifice in functie de tipul actiunilor

In cazul actiunilor nominative, emise in forma materiala, dreptul de proprietate se transmite prin declaratia facuta in registrul actionarilor si prin mentiunea facuta pe titlu, semnata de cedent si de cesionar.

In ceea ce priveste actiunile la purtator, transmiterea dreptului se face prin simpla inmanare a actelor, societatea recunoscand ca proprietar pe cel care le detine.

Dreptul de proprietate in cazul actiunilor dematerializate, adica al celor care sunt inscrise numai in cont, se transmite prin declaratie facuta in registrul actionarilor, semnata de cedent si cesionar.

In cazul in care actiunile sunt tranzactionate la Bursa sau pe o alta piata reglementata de valori mobiliare, transferul dreptului de proprietate are loc intre parti care in general nu se cunosc. Pentru realizarea transferului, cel care intentioneaza sa vanda sau sa cumpere valori mobiliare nu incheie contractul direct cu cealalta parte, ci se adreseaza unei societati de servicii de investitii financiare care actioneaza ca intermediar.

Trebuie respectate anumite etape: prima etapa consta in deschiderea unui cont la societatea de servicii de investitii financiare prin completarea unui formular de cont; a doua etapa pentru efectuarea unei tranzactii consta in lansarea ordinului de vanzare sau cumparare, dupa caz. In momentul in care ordinul de vanzare sau de cumparare al clientului se intalneste cu ordinul de cumparare, respectiv de vanzare al altei persoane, se formeaza acordul de vointa, ce da nastere contractului. Din acest moment are loc lichidarea tranzactiei. Dupa ce societatea de servicii de investitii financiare primeste rapoartele de tranzactionare, compensare, decontare si comision, aceasta va confirma clientului efectuarea tranzactiei.

Probleme care pot aparea la transmiterea dreptului de proprietate

Anumite probleme apar in legatura cu transmiterea dreptului de proprietate asupra actiunilor nominative emise în forma dematerializata. Acestea se transmit prin declaratie facuta în registrul actiunilor, semnata de cedent si de cesionar sau de mandatarii lor.

Aceasta masura poate fi dublata sau inlocuita de incheierea unui contract de cesiune in forma scrisa. In prezent, incheierea unui astfel de contract in forma scrisa este varianta la care se recurge in practica, cesiunea fiind adusa la cunostinta societatii fie prin notificare, fie prin inscriere in registru.

In cazul in care societatii i se notifica cesiunea, administratorul va completa registrul actiunilor, iar in cazul in care partile recurg la prevederile art. 98 din Legea nr. 31/1990, acestea vor semna direct sau prin mandatarii lor in cele doua registre: cel al actiunilor si cel al actionarilor. Lipsa inscrierii acestor mentiuni produce efectul inopozabilitatii transferului fata de societate si fata de terti, societatea recunoscand in aceasta situatie ca actionar pe cel inscris in registrul actionarilor.

O modalitate de prevenire a abuzurilor

In practica apar multe probleme generatoare de conflicte ce sunt aduse in fata instantelor judecatoresti ca urmare a faptului ca registrul actionarilor este tinut prin grija administratorului ce poate savarsi abuzuri in exercitarea atributiilor constand in operarea de modificari in registrul actionarilor si confirmari depuse la Registrul Comertului necorespunzatoare realitatii.

De asemenea, registrele in forma scriptica, materializate, pot fi supuse nu doar abuzurilor savarsite de catre cei care au obligatia de a le mentine, dar si abuzului fizic, putand fi usor deteriorate, ascunse si ingreunat procesul probatoriu in cazul unor litigii declansate in vederea stabilirii structurii valide a actionariatului.

Pentru a evita astfel de probleme si pentru a asigura evidenta electronica si publicitatea situatiei actiunilor emise, societatile comerciale pot apela la un registru independent autorizat, avizat de catre CNVM, insa doar pentru valori mobiliare in forma dematerializata tranzactionabile pe o piata supravegheata.

Angajarea serviciilor unui astfel de registru independent privat (sau registrul Bursei pentru valorile mobiliare inscrise la cota Bursei) este obligatorie in cazul societatilor deschise si facultativa in cazul societatilor inchise.

Daca un emitent ce are in circulatie valori mobiliare in forma dematerializata angajeaza serviciile unui astfel de registru va fi obligat sa predea acestuia o lista a actionarilor actualizata si exacta si sa nu mai opereze nici o activitate de registru.

Au existat probleme in legatura cu aceste aspecte pentru ca, desi se angajau serviciile unui registru independent, societatile, prin administratorii lor, operau in continuare activitati de registru, declansandu-se astfel procese in vederea stabilirii validitatii operatiunilor inscrise si a structurii valide a actionariatului.

O alta problema a aparut in special in cadrul societatilor supuse privatizarii care au continuat sa-si tina registrul actionarilor ca o societate inchisa, desi ele devenisera societati deschise si aveau obligatia sa angajeze serviciile unui registru independent.