Raspunderea administratorului dupa incetarea mandatului.SRL.
Legea nr.31/1990 a societăţilor comerciale, reglementând şi răspunderea administratorilor îşi propune să protejeze interesele asociaţilor şi implicit ale societăţii, instituind prezumţia răspunderii organelor de conducere ale societăţii comerciale – în speţă ale administratorului – chiar după încetarea mandatului acestora, fie prin ajungere la termen fie prin cesionarea părţilor sociale aflate în societate pentru actele şi faptele prejudiciabile aduse societăţii pe timpul exercitării mandatului, în condiţiile art.70 şi urm. din lege.
(Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.1603 din 13 mai 2008)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău reclamantul V.D, în contradictoriu cu pârâţii O.M., O.I.D., C.C., C.D., SC L.C. SRL şi S.C., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare autentificat şi la Biroul Notarului Public S.Şt.U., repunerea părţilor în situaţia anterioară, nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare autentificat la Birou Notar Public M.L., repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea părţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii se arată că în baza primului contract de vânzare – cumpărare pârâta S.C. a înstrăinat garsoniera din strada M.H. nr.2 declarând că este asociat unic al SC L.C. SRL, deşi în realitate ca, şi reclamantul era asociat în cote egale iar reclamantul avea calitatea de administrator al societăţii, şi, ca atare vânzarea s-a făcut de un neproprietar, fără mandat expres din partea celuilalt asociat şi administrator al societăţii.
Mai arată reclamantul că, în ceea ce priveşte al doilea contract de vânzare – cumpărare, acesta a fost încheiat cu fraudă la lege, în timpul litigiului, de pârâţii O.M. şi O.E. în favoarea pârâţilor C., tocmai pentru a nu fi puşi în situaţia anterioară.
Tribunalul Bacău, Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr.89 din 2 martie 2007 a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale active, a lipsei de interes pe cale de consecinţă a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul V.D. şi pârâta SC L.C. SRL Bacău, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeincie.
Apelantul reclamant a susţinut că, în mod greşit s-au admis cele două excepţii întrucât, faţă de obiectul său, acţiunea putea fi promovată de oricine, iar pe de altă parte el, în calitate de fost asociat al SC L.C. SRL, are un drept de creanţă faţă de societate pentru partea ce îi revenea din imobilul înstrăinat.
Apelanta pârâtă a susţinut, de asemenea, că cele două excepţii au fost admise în mod greşit întrucât la data încheierii primului contract reclamantul avea calitatea de administrator al societăţii şi este posibilă o acţiune în răspunderea sa pentru imobilul ieşit din patrimoniul societăţii.
În urma admiterii acţiunii imobilul s-ar fi întors în patrimoniul societăţii iar reclamantul ar fi putut solicita contravaloarea părţilor sociale.
A mai precizat apelanta pârâtă că, având interes, reclamantul are şi calitate procesuală activă întrucât, la data primei înstrăinări, era administratorul societăţii.
Curtea de Apel Bacău, Secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr.102 din 25 septembrie 2007, a respins ca nefondate ambele apeluri, instanţa de control judiciar reţinând, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică sub aspectul celor două excepţii invocate de părţi.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul V.D. şi pârâta SC L.C. SRL Bacău, criticând-o pentru nelegalitate.
Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursurile sunt întemeiate, pentru motivele ce se vor arăta.
La data încheierii primului contract de vânzare – cumpărare reclamantul îşi exercita funcţia de administrator, mandatul acestuia încetând la data încheierii actului adiţional nr.2 la Statutul societăţii, autentificat sub nr.991 din 25 iunie 2003 - aspecte corect reţinute de ambele instanţe.
Legea nr.31/1990 a societăţilor comerciale, reglementând şi răspunderea administratorilor îşi propune să protejeze interesele asociaţilor şi implicit ale societăţii, instituind prezumţia răspunderii organelor de conducere ale societăţii comerciale – în speţă ale administratorului – chiar după încetarea mandatului, acestora să fie prin ajungere la termen fie prin cesionarea părţilor sociale deţinute în societate pentru actele şi faptele prejudiciabile aduse societăţii pe timpul exercitării mandatului, în condiţiile art.70 şi urm. din evocatul act normativ.
Rezultă, aşadar, că o acţiune în răspunderea administratorului justifică, din partea reclamantului un interes legitim, actual, personal şi direct în promovarea acţiunii în constatarea nulităţii celor două contracte de vânzare – cumpărare.
Aşadar, cum reclamantul a dovedit un interes în promovarea acţiunii el s-a şi legitimat procesual.
Pentru aceste motive, Înalta Curte a admis ambele recursuri a casat decizia recurată şi sentinţa apelată şi a trimis cauza tribunalului pentru judecarea pe fond a acţiunii.
