Majorare de capital social. Legalitate. Oportunitatea operatiunii economice.SA.
CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I - SECŢIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.27
Sedinţa publică din 20 ianuarie 2010
Pe rol pronunţarea asupra cererii de apel, formulată de apelantul reclamant J. B. împotriva sentinţei comerciale nr.14144/19.12.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VI-a Comerciala, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata pârâtă SC E. E. SA.
Dezbaterile în cauză au avut loc în şedinţa publică de la 06.01.2010, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta şi când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea la 13.01.2010 şi apoi la 20.01.2010, când a pronunţat prezenta decizie.
C U R T E A:
Deliberând asupra apelului constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i - Secţia a VI-a Comercială, sub nr(...), reclamantul J. B. în contradictoriu cu pârâta SC E. E. SA, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a hotărârii Adunării generale a acţionarilor acesteia nr.1/23.06.2008, invocând nerespectarea condiţiilor de vot şi cvorum, cauza ilicită şi abuzul de drept.
Pârâta a invocat excepţia lipsei de interes a reclamantului în promovarea acţiunii, arătând că acesta şi-a exercitat dreptul de subscriere conferit de hotărâre, păstrându-şi participaţia la capitalul social de 24,95% subscriind un număr de 910.848 acţiuni noi.
Prin sentinţa comercială nr.14144/19.12.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VI-a Comerciala a fost respinsă excepţia lipsei de intere ca neîntemeiată, iar acţiunea reclamantului a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut netemeinicia primului motiv de nulitate, respectiv adoptarea hotărârii cu un cvorum şi o majoritate O., rezultate în urma primei majorări a capitalului social prin decizia administratorului unic nr.1 din 28.05.2008, câtă vreme nulitatea nu a fost contestată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, decizia producându-şi efectele juridice.
Nici al doilea motiv de nulitate nu s-a considerat a fi întemeiat, întrucât reclamantul nu a dovedit, în condiţiile art.1169 Cod civil împrejurarea că majorarea capitalului social s-a făcut doar în scopul constituirii unei majorităţi care să poată dispune ulterior de activele din patrimoniul societăţii.
Nu a fost răsturnată prezumţia de valabilitate a cauzei prevăzute de art.967 alin.2 Cod civil, probele administrate în cauză neconfirmând scopul ilicit al majorării capitalului social.
Tribunalul a reţinut , totodată, că este nefondată şi critica referitoare la inexistenţa unei justificări economice pentru majorarea capitalului social şi că ea excede controlului judecătoresc, întrucât din dispoziţiile art.132 alin. 1 din L.S.C. republicată, rezultă că în cadrul unei acţiuni în anulare instanţa analizează doar dacă hotărârea adoptată a respectat dispoziţiile legale sau statutare, nu şi aspectele ce ţin de oportunitatea deciziilor luate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal prevăzut de art. 284 alin.1 Cod procedură civilă reclamantul J. B., înregistrat pe rolul Curţii de A p e l B u c u r e ş t i – Secţia a V a Comercială, prin care a solicitat admiterea căii de atac, schimbarea în tot a sentinţei în sensul admiterii acţiunii, pentru următoarele considerente:
-prima instanţă a apreciat în mod superficial că este lipsită de relevanţă împrejurarea că decizia nr. 1/28.05.2008 a administratorului unic al societăţii pârâte (prin care a avut loc prima majorare) a fost suspendată prin hotărâre judecătorească;
-în mod eronat a apreciat prima instanţă şi asupra celui de al doilea motiv de nulitate invocat – cauza ilicită a hotărârii B., greu de probat de altfel, că majorarea s-a făcut doar în scopul constituirii unei majorităţi care să poată dispune apoi de activele din patrimoniul societăţii. Adoptarea unei hotărâri de majorare fără existenţa unei necesităţi economice reale reprezintă un abuz de majoritate, formă a abuzului de drept, aspect care priveşte legalitatea hotărârii atacate.
În drept: art.282 – 289 Cod procedură civilă, art.131(4), art. 114(3) şi art.136(1) din Legea nr.31/1990, art.984 pct.4 şi art. 966-968 Cod civil, art.3 din Decretul nr.31/1954, art. 5 Cod civil şi art. 57 din Constituţia României.
Intimata SC E. E. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea, ca fiind legală şi temeinică, a hotărârii atacate.
Analizând sentinţa atacată în raport de probele administrate, criticile formulate, susţinerile părţilor şi temeiul de drept invocat, Curtea constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În privinţa susţinerii apelantului în sensul interpretării greşite a primei instanţe cu privire la suspendarea deciziei nr.1/28.05.2008 a administratorului unic al pârâtei, constatăm că eroarea aparţine apelantului, atunci când afirmă că ar avea relevanţă data introducerii pe rol a acţiunii despre care face vorbire.
Suspendarea executării acestei decizii a fost dispusă de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i în data de 2.07.2008, deci ulterior datei îndeplinirii acesteia prin înregistrarea sa în registrul comerţului şi în registrul acţionarilor, dar şi datei la care a avut loc adunarea generală contestată în cauză (23.06.2008).
În privinţa cererii de anulare a deciziei nr.1/28.05.2009 a administratorului unic, formulată de apelant odată cu cererea de suspendare, aceasta a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa comercială nr. 1179/28.01.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i în dosarul nr(...), după cum rezultă din certificatul de grefă anexat de către intimată în apel (fila 30).
Criticile apelantei privind oportunitatea economică a operaţiunii de majorare de capital aprobate prin hotărârea atacată, au fost respinse în mod corect de către prima instanţă, care a reţinut că pot forma obiect al cenzurii judecătoreşti, doar hotărârile contrare legii sau actului constitutiv, nu şi aspectele care ţin de oportunitatea sau profitabilitatea măsurii luate.
De altfel, în practica instanţei supreme s-a apreciat în mod constant că, în deciziile societăţilor comerciale, prin organele lor, există un grad mare de oportunitate, pe care instanţele nu o pot controla şi cenzura.
Susţinerea apelantului în sensul că hotărârea atacată a avantajat o categorie a acţionarilor în detrimentul celorlalţi, fiind făcută prin fraudarea legii, respectiv printr-un „abuz de majoritate” – ca formă a abuzului de drept nu este însoţită de nici o dovadă concludentă în acest sens. După cum se poate observa majoritatea cu care a fost adoptată hotărârea atacată este de 25,55% din capitalul social ( a se vedea, în acest sens, procesul verbal al şedinţei B. – fila 59 dosar fond.
Faţă de cele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant J. B., domiciliat în C,(...), Judeţ C, împotriva sentinţei comerciale nr.14144/19.12.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VI-a Comerciala, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata pârâtă SC E. E. SA, cu sediul în R V,(...), .7, F. 1, camera 32, Judeţ V.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică azi 20.01.2010.
PREŞEDINTE JUDECĂTOR
(...) (...) (...) (...)
GREFIER
(...) (...)
Red.Jud. G.V.
Tehnored.A.A.
4 ex./
T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VI a Comercială
Judecător fond: M. F. H.
