Mandatul administratorilor. Încetare de drept. SA.

Calitatea de reprezentant al societăţii comerciale pentru un administrator numit în noul Consiliu de Administraţie este discutabilă atâta timp cât numirea s-a făcut printr-o hotărâre AGA atacată.

În speţă, aceasta nu-şi produce efectele decât la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii de anulare, conform art.132 alin.(10) din Legea nr.31/1990.

(ICCJ-Secţia comercială, decizia nr.3337 din 2 iunie 2005)

Prin sentinţa civilă nr.1716 din 27 octombrie 2004 a Tribunalului Prahova, dată în camera de consiliu, a fost admisă în parte acţiunea reclamantei B.S., acţionar al S.C. C. S.A. Breaza şi în contradictoriu cu această societate comercială, s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. din 16 septembrie 2004, privind revocarea administratorilor societăţii şi alegerea altora noi precum şi a cenzorilor.

Cererea reclamantei privind constatarea că s-a decis numai suspendarea lucrărilor şedinţei a fost respinsă prin aceeaşi hotărâre, întrucât s-a apreciat că s-a solicitat constatarea unei stări de fapt şi nu a unui drept.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta S.C. C. S.A. prin A.E., preşedinta Consiliului de Administraţie, a criticat atât calitatea de reprezentant pentru numitul M.C. cât şi soluţia pe fond, învederând că reclamanta nu se încadrează în cerinţele impuse de art.131 alin.(2) din Legea nr.31/1990.

Prin decizia nr.30 din 24 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă excepţia lipsei calităţii de reprezentant al apelantei în persoana numitei A.E., fiind respins apelul ca inadmisibil.

Pentru a hotărî astfel instanţa a avut în vedere dispoziţiile art.134 din Legea 31/1990 referitoare la administrarea societăţii şi la mandatul administratorilor precum şi relaţiile depuse de M.C. la O.R.C., din care rezulta că administratorul societăţii este această persoană iar nu A.E., persoană care nu poate reprezenta societatea şi nu poate exercita nici calea de atac.

Nemulţumită de această decizie S.C. C. S.A. prin A.E. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia pentru netemeinicie şi nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art.304 pct.7 şi 9 C.proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a criticat admiterea excepţiei privind calitatea de reprezentant al societăţii de către A.E., persoană ce face parte din noul Consiliu de administraţie desemnat prin hotărârea atacată.

Instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art.150 pct.4 din Legea nr. 31/1990 privind încetarea de drept a mandatului unui administrator în situaţia în care împotriva acestuia este îndreptată o acţiune în răspundere, urmând ca noul consiliu de administraţie să reprezinte societatea comercială.

Cea de-a doua critică vizează nemotivarea deciziei din apel.

S.C. C. S.A. Breaza prin M.C. a depus o cerere prin care renunţă la judecata recursului, dar prin notele scrise a arătat că nu a declarat recurs, iar A.E. nu poate reprezenta societatea, recursul fiind inadmisibil.

Recursul a fost respins.

Decizia recurată vizează soluţionarea unui apel pe excepţie, respectiv pe calitatea de reprezentant al societăţii a numitei A.E., excepţie peremptorie care a făcut de prisos cercetarea fondului, potrivit dispoziţiilor art.137 alin.(1) C.proc. civ. temei legal avut în vedere de instanţa de apel în argumentarea soluţiei.

Critica întemeiată pe dispoziţiile art.304 pct.7 C.proc.civ. este nefondată.

Cât priveşte critica întemeiată pe dispoziţiile art.304 pct.7 C.proc. civ., Curtea o apreciază ca neîntemeiată deoarece însăşi recurenta recunoaşte că ea a fost numită în noul consiliu de administraţie prin hotărârea A.G.A. atacată în prezentul litigiu aşa încât aceasta nu-şi poate produce efectele decât în momentul rămânerii irevocabile a hotărârii de anulare, conform art.132 alin.(10) din Legea nr. 31/1990.

Mai mult, din relaţiile de la O.R.C. rezultă că administratorul societăţii recurente este M.C., persoană cu mandat până în 20 iunie 2007.

Instanţa de apel a considerat că numita A.E. nu poate reprezenta societatea şi nu poate exercita nici apel împotriva hotărârii.

De asemenea, recurenta a invocat neîntemeiat încălcarea dispoziţiilor art.150 pct.4 din Legea nr. 31/1990 deoarece acestea se referă la actele juridice de înstrăinare pe care le poate încheia administratorul unei societăţi iar nu la încetarea de drept a mandatului acestuia.

Cât priveşte cererea formulată de M. C. în numele societăţii privind renunţarea la recurs, Curtea apreciază că o asemenea cerere nu poate fi pusă în discuţie deoarece societatea, prin reprezentanţii săi legali, nu a declarat recurs.