Incălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. (7) din LSC. SA.

I.C.C.J. - 1508/2005

I.C.C.J., secţia comercială, nr. 1508 din 04.03.2005

Prin acţiunea înregistrată la 29 septembrie 2003, reclamanta B.I.L. din Nicosia, a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Buzău, solicitând anularea hotărârii A.G.E.A. de la societatea pârâtă din 22 august 2003, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că prin hotărârea atacată s-au adoptat două hotărâri, respectiv novaţia contractului pe care societatea comercială pârâtă urma să-l încheie cu A.P.A.P.S., pentru vânzarea pachetului de 50,9919% acţiuni deţinut de aceasta la SC M. SA Vaslui şi modificarea hotărârii A.G.A. de la 12 mai 2003, în sensul prelungirii dreptului de preferinţă cu 90 de zile, dar ambele hotărâri au fost luate cu încălcarea dispoziţiilor legale, respectiv art. 120 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 28/2002 şi art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990.

Prin sentinţa civilă nr. 2926 din 12 decembrie 2003, Tribunalul Buzău, a admis acţiunea în anulare formulată de societatea reclamantă şi a dispus anularea celor două hotărâri ale A.G.E.A. de la SC C. SA Buzău, fiind totodată respinsă excepţia de prescripţie a dreptului de acţiune al reclamantei, invocată de pârâtă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că hotărârea privind novarea contractului de privatizare a SC M. SA Vaslui, a fost adoptată cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 28/2002, care consacră imperativ dreptul la informare al acţiunilor, iar cea de a doua hotărâre a fost adoptată nelegal, deoarece modul de subscriere în cadrul majorării capitalului social nu a figurat pe ordinea de zi a adunării generale.

Împotriva acestei sentinţe pârâta SC C. SA Buzău a formulat recurs, care a fost calificat apel prin încheierea nr. 1029 din 2 aprilie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Primind cauza spre soluţionare, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, iar prin decizia nr. 429 din 8 iunie 2004 a fost respins, ca nefondat, apelul societăţii comerciale pârâte.

Cu actul înregistrat la 8 iulie 2004, pârâta SC C. SA Buzău, a formulat motive de recurs împotriva acestei decizii susţinând, în esenţă, următoarele:

- în mod greşit a fost anulată hotărârea A.G.E.A., privind novaţia contractului ce urma a fost încheiat cu A.P.A.P.S. Bucureşti, deoarece reclamanta a fost informată cu privire la ordinea de zi, dar aceasta nu a cerut lămuriri suplimentare;

- în ceea ce priveşte majorarea capitalului social, recurenta a susţinut că hotărârea nr. 1 din 12 mai 2003, a fost anulată prin altă hotărâre A.G.E.A., aşa încât reclamanta nu mai poate solicita anularea sa.

Recursul pârâtei este nefondat.

Din actele dosarului rezultă că prin hotărârea nr. 1 din 22 august 2003, A.G.E.A. de la SC C. SA Buzău, s-a aprobat novaţia contractului pe care pârâta urma să-l încheie cu A.P.A.P.S. Bucureşti, pentru vânzarea pachetului de 50,9919% acţiuni ale SC M. SA Vaslui, dar, aşa cum a arătat recurenta, prin hotărârea aceleiaşi A.G.E.A., prima hotărâre a fost anulată, critica sa fiind, sub acest aspect, lipsită de obiect.

Pe de altă parte, prin hotărârea nr. 2 din 22 august 2003, A.G.E.A. de la SC C. SA Buzău, a aprobat modificarea hotărârii adunării generale din 12 mai 2003, în sensul prelungirii dreptului de preferinţă cu 90 de zile, iar în legătură cu această hotărâre instanţele au reţinut că a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 republicată.

În conformitate cu prevederile acestui text, convocarea adunării generale cuprinde locul şi data ţinerii adunării, precum şi ordinea de zi, cu menţionarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterii.

În speţă, pârâta recurentă a încălcat aceste prevederi, deoarece convocarea, publicată în nr. 1821/2003 al Monitorului Oficial, nu cuprinde în ordinea de zi prelungirea cu 90 de zile a termenului de preferinţă pentru majorarea capitalului social, această problemă fiind dezbătută fără o prealabilă informare completă a acţionarilor.

Critica pârâtei se referă la împrejurarea că reclamanta a cunoscut problema pusă în discuţie dintr-o „notă informativă” şi atâta timp cât nu a solicitat detalii în legătură cu ordinea de zi, se presupune că dezbaterile au avut loc în cunoştinţă de cauză.

Critica recurentei nu poate fi primită deoarece, atâta timp cât prin art. 117 alin. (7) legea societăţilor comerciale a prevăzut o menţionare explicită a tuturor problemelor ce fac obiectul adunării generale, nu sunt permise indicaţiile vagi, la genul „diverse”, aşa cum greşit a procedat societatea pârâtă.

Pentru toate aceste considerente, instanţele au pronunţat hotărâri legale, s-a respins recursul pârâtei, conform art. 312 C. proc. civ.