Hotararea Consiliului de admnistratie. Cale de atac. SA.

Consiliul de administraţie este organ colegial de conducere a societăţii pe acţiuni, iar deciziile administratorilor capătă natură deliberativă. Aceste decizii luate de Consiliul de Administraţie, în exercitarea atribuţiilor ce-i revin nu sunt asimilate hotărârilor adunării generale, neputând fi atacate în justiţie, cu excepţia cazurilor în care deciziile s-au luat în executarea delegării de atribuţii.

Astfel că, invalidarea unei decizii obişnuite a consiliului de administraţie este atribuitul adunării generale, în virtutea activităţii de control a gestiunii administratorilor.

(Secţia comercială, decizia nr.628 din 9 februarie 2007)

Reclamanţii I.N., P.C., Ş. S., M.C., N. V. , M. M. ş.a. acţionari ai SC T. M. SA au solicitat, prin acţiune, anularea hotărârilor Consiliului de Administraţie nr.1 din 10 ianuarie 2005 şi nr.10 din 16 februarie 2005 şi radierea acestora din Registrul Comerţului, pentru motivul că nu au fost luate de adunarea generală extraordinară a acţionarilor, aşa cum impun dispoziţiile legale şi statutare.

Tribunalul Comercial Argeş, prin sentinţa nr.558/16 septembrie 2005, a admis acţiunea precizată, a anulat cele două hotărâri ale consiliului de administraţie şi a dispus radierea din Registrul Comerţului a menţiunilor înregistrate sub nr.8997 din 24 februarie 2005 şi 2327 din 16 ianuarie 2005. Instanţa de fond a reţinut că măsurile luate de Consiliul de administraţie, prin care au fost vândute două active , s-au radiat punctele de lucru din Drăganu şi Piteşti cât şi contractarea unui credit de 3,5 miliarde lei, sunt contrare statutului şi contractului de societate.

Sentinţa a fost apelată de pârâta SC T.M. SA, care a invocat nelegalitatea soluţiei pronunţată de tribunal, motivat de faptul că vânzarea activelor s-a făcut în baza hotărârii acţionarilor din 30 martie 2001, care era obligatorie pentru toţi acţionarii, iar, în ceea ce priveşte creditul contractat, apelanta a arătat că actul constitutiv prevede că numai creditele pe termen lung se aprobă de adunarea generală. În sprijinul aceloraşi susţineri, a arătat că cercetările efectuate de serviciul de investigaţii a fraudelor şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti au stabilit că operaţiunile respective au fost perfect legale, fapt confirmat şi de o altă sentinţă a Tribunalului Argeş, prin care s-a respins acţiunea aceloraşi reclamanţi, prin care au solicitat răspunderea consiliului de administraţie pentru operaţiunile comerciale efectuate.

Curtea de Apel Piteşti, prin decizia nr.157 din 21 decembrie 2005, a admis apelul formulat de pârâtă şi a schimbat sentinţa nr.558/2005 a Tribunalului Argeş, în sensul respingerii acţiunii precizate . În soluţionarea apelului, Curtea a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii promovării acţiunii pentru constatarea nulităţii hotărârilor consiliului de administraţie. În esenţă, instanţa a făcut trimitere la dispoziţiile art.111 alin.(2) lit.d) din Legea nr.31/1990, care prevăd că adunarea generală este cea care se pronunţă asupra activităţii şi gestiunii administratorilor. Cu alte cuvinte, actul normativ evocat nu dă posibilitatea să fie atacate hotărârile consiliului de administraţie decât după ce AGA se pronunţă asupra lor, printr-o acţiune împotriva hotărârii AGA, întemeiată pe dispoziţiile art.132 din Legea nr.31/1990.

Împotriva deciziei , reclamanţii au declarat recurs, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ. În argumentarea acestui motiv, recurenţii au susţinut că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a principiului simetriei actelor juridice şi a interpretat greşit dispoziţiile art.114, 132 şi 152 din LSC.

Recurenţii au susţinut că, potrivit art.114 din Legea nr.31/1990, numai o parte din atribuţiile adunării generale pot fi delegate consiliului de administraţie şi, printre acestea, nu se află actele de dispoziţie care sunt de competenţa exclusivă a adunării generale. De asemenea, s-a considerat că, în mod greşit, au fost aplicate dispoziţiile art.137 alin. (3) din lege, întrucât acestea nu au legătură cu excepţia invocată.

În opinia recurenţilor, s-au interpretat greşit şi dispoziţiile art.152 din Legea nr.31/1990, motivat de faptul că atunci când se încheie acte care prejudiciază societatea de către director sau administratori, acţionarii minoritari au dreptul să introducă acţiune în scopul recuperării pagubei.

Recursul este nefondat.

Singura chestiune de drept care a fost pusă în discuţie, în recursul reclamanţilor, priveşte posibilitatea atacării în justiţie, pe cale separată a deciziilor Consiliului de administraţie. Potrivit art.137 din LSC, Consiliul de administraţie este organ colegial de conducere al societăţii pe acţiuni. În acest caz, deciziile administratorilor capătă natură deliberativă. Aceste decizii luate de Consiliul de Administraţie, în exercitarea atribuţiilor ce-i revin nu sunt asimilate hotărârilor adunării generale, cu alte cuvinte, nu pot fi atacate în justiţie, cu excepţia cazurilor în care deciziile s-au luat în executarea delegării de atribuţii.

Prin urmare, menţinerea sau invalidarea unei decizii obişnuite a consiliului de administraţie este de atributul adunării generale, în virtutea activităţii de control a gestiunii administratorilor.

Din acest punct de vedere, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art.111 (d) din Legea nr.31/1990, atunci când a decis, pe cale de excepţie, că deciziile consiliului nu pot fi atacate în justiţie de către acţionari. Aceştia ar putea ataca hotărârea adunării generale, care s-a pronunţat asupra valabilităţii unei decizii a consiliului de administraţie, în conformitate cu dispoziţiile art.131 din LSC. Prin urmare, referirile din considerente la principiul simetriei actelor juridice nu are legătură directă cu analiza excepţiei privind exerciţiul dreptului la acţiune împotriva acestor decizii. Recurenţii au făcut trimitere şi la prevederile art.114 din LSC., considerând că, de vreme ce deciziile consiliului de administraţie sunt tot acte de decizie, prin simetrie cu hotărârile adunărilor generale, pot fi atacate în justiţie, conform dispoziţiilor art.131-132 din Legea nr.31/1990.

Această susţinere nu poate fi primită, întrucât, în lege au fost prevăzute expres atribuţiile ce pot fi delegate cât şi calea de atac admisă împotriva acestora. Ca urmare, nu s-ar putea reţine peste ceea ce prevede legea că, în toate situaţiile, deciziile consiliului de administraţie pot fi atacate cu acţiune în anulare/ nulitate, conform art.131-132 din lege, chiar dacă prin decizie s-ar fi dispus asupra unor chestiuni care sunt de atributul adunării generale. Invalidarea acestor decizii revine adunării generale în cadrul activităţii de control a modului de administrare realizat de consiliul de administraţie.

Nu poate fi primită nici susţinerea privind aplicarea greşită a art.152 din Legea nr.31/1990, deoarece, în considerente, instanţa de apel nu s-a referit la acest text de lege şi acesta nu-şi găseşte aplicare în cauză, întrucât se referă la răspunderea directorilor executivi faţă de societate şi faţă de terţi, pentru neîndeplinirea îndatoririlor lor, în conformitate cu art.148 din LSC.

Acest articol (art.148 din Legea nr.31/1990) se referă la răspunderea administratorilor pentru modul de îndeplinire a obligaţiilor lor atât faţă de societate cât şi faţă de terţi. Or, o astfel de acţiune , aşa cum rezultă din susţinerile părţilor, a fost deja promovată şi respinsă prin hotărâre judecătorească. În cazul de faţă, obiectul acţiunii îl constituie acţiunea în anulare a deciziilor consiliului de administraţie, pe care instanţa de apel a examinat-o şi pe cale de excepţie, a constatat că nu-i sunt aplicabile prevederile art.131-132 din Legea nr.31/1990.

Criticile aduse deciziei instanţei de apel fiind nefondate, recursul, potrivit art.312 C.proc.civ., s-a respins ca atare.