Frauda comisa de administrator in dauna societatii. SRL.
Frauda comisă de administrator în dauna societăţii – cauză de excludere a asociatului administrator în raport de art.222 (1) lit.d din Legea 31/1990, modificată
Renunţarea de către asociatul administrator la însuşi dreptul de creanţă pe care societatea îl avea faţă de debitoare – în condiţiile în care nu s-a realizat nici o compensare a eventualelor datorii reciproce dintre cele două societăţi – constituie o conduită care nu respectă coordonatele şi rigorile interesului societar şi reprezintă o faptă delictuală intenţionată săvârşită în dauna societăţii datorită calităţii sale de administrator, sancţionată cu excluderea administratorului în sensul art.222 (1) lit.d din Legea nr.31/1990 modificată.
(Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.173 din 25 ianuarie 2008)
Reclamanta SC T.S.C. a solicitat, prin acţiunea introductivă înregistrată la data de 19 octombrie 2005 pe rolul Tribunalului Brăila, excluderea asociatului S.D.N.M. din societate în temeiul art.221(1) lit.d din Legea nr.31/1990 republicată, susţinând că pârâtul S.D.N.M., în calitate de asociat şi administrator a comis o fraudă în dauna societăţii, cu consecinţa diminuării patrimoniului social urmare renunţării la însuşi dreptul pretins în litigiul purtat cu debitoarea acestei sume, SC S.T., deşi nu avea acordul celorlalţi asociaţi pentru a face acest act de dispoziţie.
Au intervenit în proces, SC S.T. şi Dl. V.A. (asociaţi în societatea reclamantă), formulând cereri de intervenţie în interes propriu, prin care au susţinut că cererea de excludere a pârâtului este nefondată, acesta, în calitate de administrator a avut acordul celorlalţi asociaţi pentru renunţarea la dreptul pretins faţă de debitoarea SC S.T., între cele două societăţi operând o compensare a creanţelor lor reciproce.
Prin sentinţa nr.123/FCOM din data de 26 aprilie 2006 Tribunalul Brăila - Secţia comercială şi de Contencios Administrativ a respins ca nefondată acţiunea introductivă de instanţă şi a admis cererile de intervenţie formulate de SC S.T. şi Dl. V.A.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reţinut din examinarea probelor cu înscrisuri, interogatorii şi mărturii administrate, renunţarea făcută de pârât în litigiul purtat cu debitoarea SC S.T. a fost urmarea unor discuţii purtate în vederea compensării unor datorii reciproce, conduită care nu demonstrează intenţia pârâtului de fraudare a patrimoniului societăţii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, vizând aprecierea eronată a probelor administrate şi încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la excludere.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, prin decizia civilă nr.139/A din data de 30 octombrie 2006 a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentinţa fondului în sensul excluderii pârâtului din societate.
Cu privire la părţile sociale rămase astfel disponibile, instanţa a decis că ele se vor realoca asociaţiilor rămaşi potrivit înţelegerii lor, sau în eventualitatea nerealizării acordului de voinţă, părţile sociale vor fi alocate proporţional cu cele deja deţinute de către asociaţii care îşi manifestă acţiunea.
Instanţa de apel a apreciat că proble administrate în cauză confirmă ipoteza excluderii prevăzută de art.222 alin.1 lit.d din Legea nr.31/1990 republicată, în condiţiile în care compensare a datoriilor reciproce, ca bază a renunţării la dreptul pretins nu a fost demonstrată cu documente contabile legale, iar discuţiile în vederea compensării s-au prestat numai între pârât şi intervenienţi direct interesaţi în rezultatele debitoarei, datorită calităţii lor de asociaţi la SC S.T..
Împotriva acestei decizii pârâtul S.N.M.a declarat recurs, la data de 8 ianuarie 2007 solicitând modificarea hotărârii instanţei de apel în sensul respingerii apelului formulat de reclamantă şi menţinerii sentinţei pronunţate de Tribunalul Brăila.
Recurentul şi-a întemeiat recursul pe motivele prevăzute de art.304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recursul este nefondat.
(...) În cauză, renunţarea de către asociatul administrator la însuşi dreptul de creanţă pe care societatea îl avea faţă de debitoarea SC S.T., renunţare de care s-a luat act, în litigiul pendinte dintre cele două societăţi finalizat prin sentinţa civilă nr.6733 din 17 august 2005 a Judecătoriei Secţiei 3 Bucureşti, constituie o conduită care nu respectă coordonatele şi rigorile interesului societar şi aceasta deoarece la data renunţării la dreptul pretins nu se realizase nici o compensare a eventualelor datorii reciproce dintre cele două societăţi.
Atitudinea administratorului, în aceste circumstanţe nu poate fi caracterizată ca fiind neglijenţa sau inabilitate, ci este o faptă delictuală intenţionată săvârşită în dauna societăţii şi aceasta tocmai datorită calităţii sale de administrator şi a încrederii ce i-a fost conferită prin desemnarea sa, încredere de care a abuzat prin actul de renunţare consimţit.
Prin urmare, dispoziţiile art.222(1) lit.d din Legea nr.31/1990 republicată care reglementează cauză de excludere a asociatului administrator care comite fraudă în dauna societăţii, îşi găsesc aplicarea în cauză, hotărârea curţii de apel nefiind susceptibilă de critică formulată de aplicare greşită a legii.
Aşa fiind, Înalta Curte în temeiul art.312 (1) Cod procedură civilă a respins recursul ca nefondat.
