Excluderea asociatului administrator. Inadmisibilitate în faza lichidării judiciare.SRL

Acţiunea în excluderea asociaţilor dintr-o societate comercială este inadmisibilă în situaţia în care societatea se află în lichidare judiciară, când nu se mai pune problema continuării activităţii societăţii, ci a lichidării bunurilor din patrimoniul acesteia, până la acoperirea creanţelor creditorilor.

(ICCJ-Secţia comercială, decizia nr.1207 din 22 februarie 2005)

Reclamantul B.V. a solicitat excluderea pârâtului M.G. din societatea SC M. SRL Oradea şi revocarea asociatului exclus din funcţia de administrator, ca urmare a prejudiciilor produse societăţii prin neplata către stat a taxelor şi impozitelor datorate şi neîncasarea la scadenţă a sumelor datorate de debitori.

Pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând excluderea reclamantului din societate, susţinând că prejudicierea societăţii a fost determinată de modul defectuos în care reclamantul a administrat societatea.

Tribunalul Bihor, prin sentinţa civilă nr.964 din 15 iunie 2000, a respins acţiunea principală şi a admis cererea reconvenţională, dispunând excluderea asociatului administrator B.V. din societate, reţinând în considerentele hotărârii că reclamantul şi-a înfiinţat o nouă societate, iar activitatea sa la SC M. SRL a fost redusă cu intenţia de diminuare a beneficiilor acesteia, astfel că s-au înregistrat pierderi potrivit raportului de expertiză dispus în cauză.

Reclamantul B.V. a declarat apel, solicitând schimbarea hotărârii, în sensul respingerii cererii reconvenţionale.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr.88 din 13 martie 2001, a admis apelul, schimbând în parte sentinţa fondului în sensul că a respins şi cererea reconvenţională, înlăturând obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că ambele părţi au avut calitatea de asociaţi şi administratori cu puteri depline şi că urmare a debitelor înregistrate de societate, la data de 8 decembrie 1999, prin încheierea judecătorului sindic s-a dispus deschiderea procedurii prevăzute de Legea 64/1995 privind reorganizarea judiciară şi falimentul societăţii şi s-a numit un lichidator judiciar, situaţie în care, asociaţii nu mai prestează nici o activitate, drepturile lor fiind limitate numai la ceea ce ţine de lichidarea societăţii, astfel că excluderea asociatului în această fază a lichidării apare inadmisibilă.

Pârâtul M. G., invocând ca motive de critică dispoziţiile art.403 pct.8, 9 şi 10 C. proc.civ. şi susţinând în argumentarea criticilor că singurul vinovat de încetarea activităţii societăţii este reclamantul, care a deţinut unicul specimen de semnătură în bancă, a înfiinţat o societate proprie cu acelaşi profil de activitate şi s-a opus propunerilor pentru plata datoriilor relativ mici ale societăţii şi luarea unor măsuri concrete în vederea redresării societăţii.

La termenul din 10 decembrie 2002, petentul M. N. a formulat o cerere de intervenţie în favoarea recurentului pârât M. G., susţinând că în calitate de creditor al societăţii aflate în faliment şi-a înscris creanţa la masa credală, creanţă care reprezintă drepturi salariale datorate de societate ca urmare a desfacerii abuzive a contractului său de muncă, desfacere decisă în mod exclusiv de reclamantul B.V.

Mai susţine petentul că în prezent, în procedura falimentului s-a dispus antrenarea răspunderii administratorului B.V., măsură care confirmă susţinerile recurentului M.G. în interesul căruia a intervenit în prezentul recurs.

Constatând îndeplinite cerinţele art.49 alin.(1) şi alin.(3) C. proc. civ., I.C.C.J a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul M. N.

Examinând criticile formulate numai pe aspectele de nelegalitate a deciziei atacate, potrivit art.304 C.proc.civ., Înalta Curte a respins recursul ca nefondat.

Cei doi asociaţi, administratori ai SC M. SRL au formulat cereri reciproce de excludere din societate, întemeiate pe disp.art.217 lit.d) din Legea 31/1990 republicată, potrivit cărora poate fi exclus din societatea cu răspundere limitată asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii.

Sancţiunea excluderii astfel cum este reglementată de dispoziţiile evocate, are în vedere lipsa de încredere reciprocă şi refuzul conlucrării pentru îndeplinirea obiectivelor sociale, cu consecinţe vizând blocarea activităţii organelor sociale şi/sau prăbuşirea situaţiei patrimoniale a societăţii.

În cauza de faţă însă, urmare a scăderii spiritului de afecto societatis, de conlucrare între asociaţi, la data de 8 decembrie 1999, prin încheierea judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Bihor, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului societăţii, ridicarea dreptului debitorului de a-şi administra averea şi numirea unui lichidator judiciar .

Or, instanţa de apel a hotărât în mod legal că asociaţii administratori nu mai prestează nici o activitate, drepturile lor fiind limitate numai la lichidare, acţiunea de excludere a asociaţilor fiind inadmisibilă în faza lichidării judiciare când nu se mai pune problema continuării activităţii societăţii ci a lichidării bunurilor din patrimoniul debitorului, până la acoperirea creaţelor creditorilor.

În ceea ce priveşte contribuţia administratorilor la producerea de fraude în dauna societăţii, aceasta urmează a fi stabilită în procedura reglementată de Legea 64/1995 modificată, de către judecătorul sindic.

Aşa fiind, în temeiul art.312 alin.(1) C. proc. civ., I.C.C.J a respins recursul ca nefondat şi implicit, cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul M.N., aceasta urmând soarta principalului.