Dizolvare pentru neînţelegeri grave. Excluderea asociatului pentru fraudă. SRL.
I. Dizolvarea societăţii se poate dispune , în cazuri de excepţie, când divergenţele dintre asociaţi sunt atât de grave încât fac imposibilă continuarea activităţii societăţii. Nu există un asemenea caz atunci când intimatul-pârât şi-a manifestat voinţa de a continua activitatea societăţii în calitate de asociat unic şi s-a ocupat de administrarea acesteia.
II. Constituie fraudarea intereselor societăţii de natură a justifica excluderea asociatului administrator, fapta de a încheia contract de închiriere a unui spaţiu comercial al societăţii cu o altă societate comercială, ca reprezentant şi al acesteia din urmă.
(Secţia comercială, decizia nr.2758 din 21 septembrie 2007)
Prin sentinţa civilă nr.5094 din 6 decembrie 2006 a Tribunalului Maramureş , Secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea precizată formulată de reclamantul C.E. şi s-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul M. D. F. pentru excluderea reclamantului; s-a dispus dizolvarea societăţii pârâte SC V.T. SRL BAIA MARE şi s-a numit în calitate de lichidator SC P. C. SRL BAIA MARE; s-a respins cererea privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că SC V. T. SRL BAIA MARE este înscrisă la Registrul Comerţului sub nr.24/370/16 iulie 2002, conform certificatului de înregistrare eliberat la 29 decembrie 2005 şi are ca administratori pe cei doi asociaţi, reclamantul C. E. şi pârâtul M. D. F., între care, în anul 2005 au apărut neînţelegeri.
La cererea pârâtului, prin hotărârea nr.1 din 17 decembrie 2005, a Adunării Generale a Asociaţilor SC V. T. SRL, reclamantul a fost revocat din funcţia de administrator şi aceste dispute între asociaţi justifică dizolvarea societăţii. S-a reţinut că societatea înfiinţată de reclamanta SC L. SRL BAIA MARE nu a desfăşurat activitate, de la înfiinţare, deci nu au existat acte de concurenţă săvârşite de aceasta. Reclamantul a închiriat un spaţiu comercial în care a locuit în a doua parte a anului 2005, iar pârâtul a vândut două autoturisme proprietatea societăţii, iar sumele au fost utilizate pentru achitarea parţială a datoriilor, faţă de asociatul –pârât reprezentând aporturi proprii.
Prin decizia civilă nr.88 din 12 aprilie 2007 a Curţii de Apel Cluj, Secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis apelul declarat de pârâţii M. D. F. şi SC V. T. SRL Baia Mare împotriva sentinţei Tribunalului Maramureş, ce a fost schimbată în tot; s-a admis cererea reconvenţională a pârâtului M.D.F. şi s-a dispus excluderea reclamantului C. E. din SC V. T. SRL Baia Mare, iar pârâtul a devenit asociat unic al societăţii.
S-a respins acţiunea precizată a reclamantului.
Instanţa de apel a reţinut că dizolvarea societăţii, conform dispoziţiilor art.227 alin.(1) lit. e) din Legea nr.31/1990, se poate dispune numai în situaţia în care neînţelegerile dintre asociaţi sunt atât de grave încât împiedică funcţionarea societăţii comerciale. În speţă, s-a dovedit că pârâtul manifestă voinţa de a continua activitatea societăţii comerciale în calitate de asociat unic şi nu a determinat, prin voinţa sa, încetarea existenţei persoanei juridice de drept privat, însă, reclamantul şi-a manifestat dezinteresul pentru funcţionarea societăţii. Mai mult, a fraudat interesele acesteia, în sensul că a încheiat un contract de închiriere cu o altă societate comercială pentru un spaţiu de care SC L. SRL BAIA MARE beneficia, în calitate de comodatar, imobilul fiind proprietatea pârâtului, acesta fiind un motiv de excludere a reclamantului din societate.
Împotriva acestei decizii, C.E. a declarat recurs, în temeiul art.304 alin.(1) pct.9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea , modificarea în tot a deciziei şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei instanţei de fond, cu cheltuieli de judecată.
Recurentul a susţinut că, în mod greşit, instanţa de apel a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.227 alin.(1) lit.e) din Legea nr.31/1990 republicată, întrucât, din probele administrate, a rezultat că între cei doi asociaţi-administratori au apărut neînţelegeri privind funcţionarea societăţii, iar intimatul M. D. F. şi-a însuşit întreaga documentaţie contabilă a societăţii, cu intenţia de a-i suprima dreptul de administrare în cadrul societăţii.
Recurentul a arătat că în privinţa soluţiei excluderii din societate, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală şi lipsită de suport probator, având în vedere temeiul de drept invocat, art.222 alin.(1) lit.d) din Legea nr.31/1990 republicată, şi nu s-a dovedit existenţa vreunei fraude, sau faptul că asociatul–administrator s-a folosit de semnături sociale sau de capitalul social pentru a obţine un folos material pentru sine sau pentru altul.
Recursul reclamantului este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art.227alin.(1) lit.e), societatea se dizolvă prin hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii.
Din aceste dispoziţii legale, rezultă că dizolvarea societăţii se poate dispune ca o măsură, în cazuri de excepţie, când divergenţele dintre asociaţi, sunt atât de grave încât fac imposibilă continuarea activităţii societăţii.
În speţă, în mod corect, s-a reţinut de instanţa de apel că intimatul-pârât şi-a manifestat voinţa de a continua activitatea societăţii în calitate de asociat unic şi s-a ocupat de administrarea acesteia, aşa cum a rezultat din probele administrate în cauză.
Nu este întemeiată nici critica privind excluderea recurentului-reclamant de către instanţa de apel, în temeiul art.222 alin.(1) lit.d) din Legea nr.31/1990, fără a fi îndeplinite cerinţele acestui text de lege şi contrar probelor existente la dosar.
Instanţa a reţinut, în cauză, aplicarea dispoziţiilor art.222 alin.(1) lit.d).
Potrivit acestui text de lege, poate fi exclus din societatea cu răspundere limitată asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
În speţă, în mod corect, s-a reţinut de instanţa de apel că recurentul-reclamant a fraudat interesele societăţii SC V. T. SRL, întrucât a încheiat contractul de închiriere, în calitatea sa de reprezentant al altei societăţi comerciale (SC L. SRL), cu o altă societate, pentru un spaţiu comercial din imobilul proprietatea intimatei-pârâte.
Afirmaţia recurentului că acest contract a fost reziliat a doua zi şi nu a urmărit fraudarea societăţii pârâte nu are temei, cât timp s-a depus la dosar încheierea nr.3411 din 15 iunie 2005 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Maramureş, privind înregistrarea unui act adiţional nr.1334 din 15 iunie 2005 a SC P. SRL, care a închiriat spaţiul de la recurent şi acesta a menţionat ca sediu al unui punct de lucru tocmai spaţiul obiect al contractului de închiriere, pretins a fi reziliat.
Pentru considerentele reţinute,conform art.312 alin.(1)C.proc.civ., s-a respins ca nefondat recursul reclamantului.
