Convocarea normala de catre administratori.S.A
Adunarea generală va fi convocată de administratori de câte ori va fi nevoie (art. 117 alin. 1 din Legea nr. 31/1990), în conformitate cu dispoziţiile din actul constitutiv. Cum aceasta este regula, în doctrină au fost considerate „convocări anormale” celelalte posibilităţi de convocare (de către instanţă, de către cenzori etc) având un caracter excepţional şi au fost prevăzute de legiuitor pentru protejarea acţionarilor minoritari.
În cazul consiliilor de administraţie, decizia de convocare nu poate fi luată de un administrator în mod independent, ci trebuie luată în cadrul consiliului cu votul majorităţii. Un singur administrator sau chiar preşedintele consiliului de administraţie nu pot convoca adunarea generală a acţionarilor.
Cum legea nu conţine criterii în funcţie de care să se stabilească obligaţia administratorului de a convoca adunarea generală, este greu de identificat acele situaţii care impun obiectiv convocarea adunării.
În această privinţă, profesorul I.L.Georgescu cu referire la acest criteriu de demarcaţie rezuma următoarele soluţii doctrinare: criteriul actelor care pun în pericol viaţa societăţii şi criteriul actelor cu caracter excepţional, menţionând că „hotărâtoare sunt în această materie limitele puse de statute , iar în cazul când lipsesc acestea, se vor trage toate consecinţele principiilor, care guvernează raporturile dintre mandant (societate) şi mandatar (administrator)”.
Dacă până la modificările aduse legii societăţilor comerciale prin Legea nr. 441/2006 nu era prevăzut nici un criteriu de distincţie, în noua redactare a art. 142, consiliul de administraţie este însărcinat cu îndeplinirea tuturor actelor necesare şi utile pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii, cu excepţia celor rezervate de lege pentru adunarea generală a acţionarilor.
Consiliul de administraţie are următoarele competenţe de bază:
- stabilirea direcţiilor principale de activitate şi de dezvoltare ale societăţii;
- stabilirea sistemului contabil şi de control financiar şi aprobarea planificării financiare;
- numirea şi revocarea directorilor şi stabilirea remuneraţiei lor;
- supravegherea activităţii directorilor; pregătirea raportului anual, organizarea adunării generale a acţionarilor şi implementarea hotărârilor acesteia;
- introducerea cererii pentru deschiderea procedurii insolvenţei societăţii potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Din textul citat rezultă, pe de o parte, că sunt exceptate, cum era şi firesc, atribuţiile stabilite de art. 111 şi 113 pentru adunările generale, iar pe de altă parte că sunt identificate câteva atribuţii de bază ale consiliului de administraţie.
Cu toate acestea, textul nu ne oferă răspunsul la întrebarea formulată anterior, întrucât enumerarea este exemplificativă, chiar legiuitorul folosind sintagma „competenţe de bază”, iar pe de altă parte în alin. 1 se menţionează că atribuţiile privesc „îndeplinirea tuturor actelor necesare şi utile pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii”, astfel că tot trebuie clarificat ce se înţelege prin „acte necesare şi utile”.
Nu se face nici o referire la natura unor astfel de acte, chiar dacă s-a încercat prin art. 1441 alin. 3 definirea „deciziei de afaceri”, definiţie ce nu ne ajută în nici un chip: este orice decizie de a lua sau de a nu lua anumite măsuri cu privire la administrarea societăţii.
De asemenea, art. 1441 stabileşte că membrii consiliului de administraţie îşi exercită mandatul cu loialitate, în interesul societăţii, această obligaţie fiind respectată dacă, la momentul luării deciziei de afaceri, acesta este în mod rezonabil îndreptăţit să considere că acţionează în interesul societăţii şi pe baza unor informaţii adecvate.
