Convocarea facultativă a adunării de către directorat. SA
Convocarea facultativă a adunării de către directorat. SA
Art. 117 alin. 1, stabileşte de principiu posibilitatea directoratului de a convoca ori de câte ori este necesar. Directoratul poate convoca potrivit art. 1539 adunarea generală ordinară în vederea obţinerii acordului acesteia pentru operaţiuni ce se iau conform actului constitutiv cu acordul consiliului de supraveghere, iar acesta din urmă nu îşi dă acordul.
Aşadar, pentru a fi în această ipoteză se cer întrunite 2 condiţii: să fie stabilit prin actul constitutiv că acea operaţiune se efectuează doar cu acordul consiliului de supraveghere (de principiu consiliului de supraveghere nu-i pot fi transferate atribuţii de conducere a societăţii ) şi consiliul de supraveghere să nu-şi de acordul cu privire la efectuarea acestei operaţiuni.
Chiar dacă textul nu prevede expres cine convoacă adunarea generală ordinară, credem că această posibilitate o are directoratul, concluzie ce se desprinde din analiza teleologică a textului care prevede că „directoratul poate cere acordul adunării”. Prin excepţie de la prevederile art. 112, hotărârea adunării generale cu privire la un asemenea acord este luată cu o majoritate de ¾ din numărul voturilor acţionarilor prezenţi, neputându-se stabili o altă majoritate şi nici stipula alte condiţii.
Credem că în text s-a strecurat o contradicţie ca rezultat al încercării de a se corela ceea ce se votează (o operaţiune curentă, care deci ar fi de competenţa AGA ordinară) cu dispoziţia ce limitează (din actul constitutiv care ar impune o AGA extraordinară), astfel că s-a prevăzut convocarea AGA ordinară, dar nu s-a prevăzut un minim de prezenţă, ci doar de cvorum, însă un prag superior. Nu credem că soluţia este una fericită. Pe de o parte că se bazează pe un sofism, adică deşi prin actul constitutiv s-a prevăzut că acea operaţiune se face cu acordul consiliului de supraveghere, astfel că modificarea actului constitutiv se face doar de către AGA extraordinară, totuşi atribuţia este dată în competenţa AGA ordinar. Pe de altă parte prin a nu prevedea un prag mim de prezenţă, ci doar un cvorum ridicat, nu s-a rezolvat problema asigurării unui vot elocvent, dacă ave,m în vedere că o astfel de adunare poate avea ca unic punct pe ordinea de zi obţinerea unui astfel de acord.
Credem că nu trebuie derogat de la principiul simetriei juridice, context în care dacă la momentul adoptării actului constitutiv s-a prevăzut că anumite operaţiuni să fie luate cu acordul consiliului de supraveghere, numai printr-o adunare corespunzătoare şi în condiţiile de cvorum ale AGA extraordinară se poate hotărî modificarea. De altfel, printre atribuţiile AGA extraordinară art. 113 alin. 1 lit. m prevede „oricare altă modificare a actului constitutiv…” Nu se poate susţine că se creează un conflict de atribuţii între consiliul de supraveghere şi adunarea generală, întrucât tocmai acea atribuţie a fost stabilită ca atare tot de adunarea generală, dar printr-o dispoziţie din actul constitutiv.
