Cesiune de părţi sociale în favoarea unei persoane din afara unei SRL
Cesiunea părţilor sociale poate interveni între asociaţi şi persoanele din afara societăţii dar, deoarece o asemenea cesiune poate afecta caracterul intuitu personae al societăţii, este permisă numai dacă a fost aprobată de asociaţi cu majoritatea impusă de lege şi de actul constitutiv al societăţii.
(Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.3556 din 27 noiembrie 2008)
Tribunalul Sibiu prin sentinţa civilă nr.227/CC/2007 a admis acţiunea formulată de reclamanta D.M. împotriva pârâţilor M.L., Ş.B.H., V.A. şi SC P. SRL şi s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare părţi sociale.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în formulă autentică, vânzătoarea M.L., acţionară a SC P. SRL a vândut cele 6 părţi sociale ce le deţinea, cumpărătoarei V.A.
Întrucât cesionarea părţilor sociale s-a făcut fără o decizie luată de asociaţi în unanimitate aşa cum prevede statutul SC P. SRL contractul de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică este lovit de nulitate şi în consecinţă instanţa de fond l-a anulat.
Împotriva sentinţei fondului au declarat apel pârâţii M.L., Ş.B.H., şi V.A.
Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia comercială nr.35/A din 21 martie 2008 a respins apelul pârâţilor reţinând în esenţă, referitor la critica privind nemotivarea hotărârii că este neîntemeiată întrucât instanţa de fond a argumentat soluţia dată raportându-se la încălcarea dispoziţiilor legale imperative ale Legii nr.31/1990 respectiv art.202 alin.2 şi art.203 alin.1.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs pârâţii M.L., Ş.B.H., V.A. şi SC P. SRL întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recurenţii au susţinut, în esenţă, că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au interpretat greşit dispoziţiile imperative ale Legii nr.31/1990 întrucât art.202 din această lege nu conţine prevederi expuse privind momentul aprobării cesiunii de către asociaţi.
În opinia recurenţilor această aprobare poate fi dată atât înainte cât şi după încheierea contractului de cesiune, iar obţinerea acordului celorlalţi asociaţi este necesară doar pentru înregistrarea menţiunii la Registrul Comerţului astfel încât să-şi producă efectele juridice faţă de terţe persoane, însă, susţin pârâţii, ei au încheiat aceste contracte fără ca ulterior să aibă loc efectiv cesiunea părţilor sociale şi nici nu au efectuat demersurile necesare în vederea înscrierii acestei menţiuni la Registrul Comerţului.
Recursul este nefondat.
Susţinerea recurenţilor întemeiată pe dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au interpretat în mod greşit dispoziţiile art.202 din Legea nr.31/1990, este nefondată.
Societăţile de persoane sunt caracterizate prin puternicul element afectiv care îi leagă pe asociaţi şi care face ca separarea acestora să constituie un eveniment excepţional încărcat de restricţii. De aceea la societatea în nume colectiv cesiunea părţii de capital este permisă numai dacă este admisă de actul constitutiv şi poate fi realizată numai cu acordul tuturor asociaţilor.
În speţă, ambele instanţe au făcut o corectă aplicare a prevederilor art.10 din Statutul SC P. SRL şi a dispoziţiilor art.202 din Legea nr.31/1990, conform căruia „transmiterea părţilor sociale către persoana din afara societăţii este permisă numai dacă a fost aprobată de asociaţi reprezentând cel puţin trei pătrimi din capitalul social”.
Astfel, în conformitate cu normele de drept enunţate o cesiune a părţilor sociale poate interveni între asociaţi şi persoanele din afara societăţii dar, deoarece o asemenea cesiune poate afecta caracterul intuitu personae al societăţii, este permisă numai dacă a fost aprobată de asociaţi cu majoritatea impusă de lege şi de actul constitutiv al societăţii.
Deci în acest sens pentru cesiunea părţilor sociale este necesară o hotărâre prealabilă luată de adunarea asociaţilor şi cum această hotărâre nu există în mod corect a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare părţi sociale.
Având în vedere caracterul intuitu personae a societăţii cu răspundere limitată interesul reclamantei în anularea contractelor constă în aceea că prin realizarea acestei tranzacţii s-a adus atingere gravă a caracterului personal al acestei societăţi, astfel că dezlegarea dată de către instanţa de apel acestui motiv este corectă şi ca atare nu poate fi reţinută ca aplicare greşită a legii.
