Art.127 alin.(1) şi(2) din Legea nr.31/1990. Incalcare - Consecinte SA,.
Acţionarul care într-o anumită operaţiune are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societăţii, va trebui să se abţină de la deliberările privind acea operaţiune, în conformitate cu dispoziţiile art.127 alin.(1) din Legea nr.31/1990.
Acţionarul care încalcă această dispoziţie este răspunzător de daunele produse societăţii, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută.(alin.2 )
(Secţia comercială, decizia nr.2283 din 12 iunie 2007)
Prin sentinţa nr.7 din 1 februarie 2006, Tribunalul Prahova, Secţia comercială a respins acţiunea formulată de reclamanta SIF Muntenia SA în contradictoriu cu pârâta S.C. A.G. SA, prin administrator judiciar, S.C. P. SRL, având ca obiect anularea hotărârii AGA din 19 aprilie 2004, în temeiul art.127 din Legea nr.31/1990, modificată.
Instanţa de fond a reţinut că încălcarea dispoziţiilor art.127 din Legea nr.31/1990, pe care s-a întemeiat acţiunea în anularea hotărârii AGA, faţă de faptul că acţionarul majoritar S.C.T.SA Timişoara trebuia să se abţină de la votul cesiunii propriei sale datorii, fiind şi debitor al pârâtei, nu atrage anularea hotărârii adunării generale ci sancţiunea răspunderii civile pentru daunele produse societăţii.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin decizia nr.137 din 22 mai 2006, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în tot sentinţa atacată, a admis acţiunea şi a anulat hotărârea nr.1 din 19 aprilie 2004 a adunării generale a S.C. A.G. SA, în parte, respectiv pct.4 din această hotărâre.
Critica apelantei pârâte cu privire la proba interesului contrar societăţii s-a apreciat ca întemeiată, instanţa de apel reţinând că dispoziţiile art.127 din Legea nr.31/1990, republicată, au un caracter imperativ, dată fiind funcţia socială a dreptului de vot, cerinţa impusă de text constituind o normă de bune moravuri, în sensul prevederilor art.5 C.civ. Sancţiunea răspunderii civile, prevăzută de dispoziţiile art.127 alin. (2) din Legea nr.31/1990, nu exclude posibilitatea celorlalţi acţionari, cum este şi cazul reclamantei, de a obţine anularea hotărârii care contravine intereselor societăţii, prin promovarea unei acţiuni în temeiul art.132 alin. (2) din lege.
Împotriva acestei decizii, pârâta S.C. A.G. SA a declarat recurs, pentru motivele prevăzute de art.304 pct.8 şi 9 C.proc.civ., în a căror dezvoltare a arătat că:
- sancţiunea prevăzută de art.126 din Legea nr.31/1990 este răspunderea patrimonială, fiind legală sub acest aspect hotărârea instanţei de fond, în caz contrar, s-ar crea situaţia ca un acţionar minoritar să obţină anularea hotărârilor AGA, fără ca prin punerea în aplicare a hotărârilor atacate să se fi adus vreun prejudiciu societăţii;
- pct.4 din hotărârea AGA a prevăzut aprobarea hotărârii consiliului de administraţie din 12 decembrie 2003, privind cesiunea creanţelor S.C. A. G. SA către S.C. P. SA şi preluarea de către aceasta din urmă a obligaţiilor S.C. A.G. SA faţă de furnizorii externi, cesiune la baza căreia a stat contractul de delegaţie, încheiat la 12 februarie 2004.
Recursul este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art.132 alin. (1) din Legea societăţilor comerciale, sunt obligatorii pentru toţi acţionarii, fără distincţie, hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv iar potrivit alineatului 2, pot fi atacate în justiţie de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul verbal al şedinţei, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv.
Legea restrânge posibilitatea de contestare a hotărârilor adunării generale la motive de legalitate, nu şi de oportunitate, iar sintagma „interes al societăţii” la care face trimitere instanţa de apel, fără a o concretiza în vreun fel, se circumscrie în sfera oportunităţii, limitându-se, în speţă, la o decizie de afaceri patrimonială.
Prin pct.4 al hotărârii nr.1 a adunării generale a acţionarilor S.C. A.G. SA Ploieşti, a cărui anulare s-a solicitat , a fost aprobată hotărârea consiliului de administraţie din 12 decembrie 2003, privind cesiunea creanţelor către S.C. P. SA Bucureşti şi preluarea de către aceasta a obligaţiilor SC A.G. SA faţă de furnizorii externi, reclamanta întemeindu-şi acţiunea pe dispoziţiile art.127 din Legea nr.31/1990 modificată.
De principiu, dispoziţiile art.127 alin. (2) din lege stipulează ca sancţiunea pentru neabţinerea de la vot a acţionarului aflat în raport cu o operaţiune în contrarietate de interese cu societatea, este răspunderea pentru daunele produse societăţii, dacă fără votul său nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută iar nu anularea hotărârii adoptate în aceste condiţii.
În atare situaţie, cum instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a prevederilor art.127 din Legea nr.31/1990 modificată, Înalta Curte în raport cu dispoziţiile art.304 pct.9 C.proc.civ. a admis recursul declarat de pârâta SC A.G. SA Ploieşti împotriva deciziei nr.137 din 22 mai 2006, a modificat decizia atacată şi a respins apelul declarat de reclamantă.
