Neplata de catre admnistrator a contributiilor sociale ale unui salariat. Consecinte - savarsirea infractiunii prevazute de art.6 din Legea nr. 241/2005

CURTEA DE A P E L C L U J

SECŢIA PENALĂ ŞI DE MINORI

DECIZIA PENALĂ NR.174/R/2009

Şedinţa publică din 25 martie 2009

Instanţa compusă din:

PREŞEDINTE: (...) (...), judecător

JUDECĂTORI: (...) (...)

(...) (...)

GREFIER: (...) (...)

M i n i s t e r u l P u b l i c, Parchetul de pe lângă Curtea de A p e l C l u j reprezentat prin: N. D., procuror şef secţie judiciară

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul D. N. şi de partea civilă E. U. împotriva deciziei penale nr.2 din 14 ianuarie 2009 pronunţată în dosar nr(...) al T r i b u n a l u l u i S ă l a j, având ca obiect infracţiunea de evaziune fiscală, prev.de art.6 din Legea nr.241/2005.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av.E. B., din B a r o u l C l u j, cu delegaţie la dosar, lipsă fiind partea resp.civilmente şi părţile civile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.P. U., care solicită acordarea onorariului avocaţial parţial pentru studiul dosarului şi prezenţa sa la două termene de judecată.

Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar un memoriu cuprinzând motivele de recurs.

Nefiind alte cereri de formulat ori excepţii de ridicat, instanţa acordă cuvântul pentru susţinerea recursului.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate anterior şi rejudecând cauza, să se dispună aplicarea unei pedepse cu amendă pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 şi să se respingă ca inadmisibilă cererea de constituire de parte civilă a numitei E. U.. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul, în calitate de asociat şi administrator al SC B. Com SRL nu a virat la bugetul statului suma de 12.638 lei. Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei şi a încercat să-şi achite obligaţiile către bugetul statului. Deşi nu a reuşit să-şi achite integral datoriile faţă de stat până la primul termen de judecată, în cursul judecării cauzei inculpatul a plătit integral datoria faţă de stat. Nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului, a încercat să repare urmările faptei sale, astfel că pedeapsa amenzii ar fi suficientă pentru a se asigura îndreptarea inculpatului. În mod greşit s-a admis cererea de constituire de parte civilă formulată de numita E. U.. Iniţial, aceasta a avut calitatea de martor în proces, iar ulterior a devenit parte civilă. În cazul infracţiunii de evaziune fiscală, subiectul pasiv este statul, deci numai DGFP S se poate constitui parte civilă în cauză. Dacă E. U. are pretenţii faţă de inculpat, are posibilitatea de a se adresa instanţei dacă apreciază că interesele sale au fost încălcate. Suma acordată cu titlu de daune morale este nejustificată. Nu s-au administrat probe care să justifice acordarea de daune morale. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi respingerea recursului declarat de partea civilă.

Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului declarat de inculpat pentru motivele invocate. Raportat la fapta comisă, la prejudiciul cauzat şi la faptul că a încercat să recupereze prejudiciul, apreciază că se poate aplica inculpatului pedeapsa amenzii. În ce priveşte constituirea de parte civilă a numitei E. U., aceasta este inadmisibilă raportat la natura infracţiunii pentru care inculpatul este trimis în judecată, subiect pasiv fiind statul în cazul infracţiunii de evaziune fiscală. E. U. se poate adresa separat instanţei pe calea unei acţiuni civile dacă apreciază că interesele sale au fost încălcate. Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli judiciare în sarcina statului.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă şi a achitat prejudiciul cauzat statului, solicitând aplicarea unei amenzi pentru infracţiunea săvârşită.

C U R T E A

Prin sentinţa penală nr.309 din 10.10.2008 a J u d e c ă t o r i e i Z a l ă u inculpatul D. N. (fiul lui G şi J., născut la 25.09.1967 in J, jud. S, cetăţean român, fără antecedente penale, domiciliat in Z, B-dul M. (...), nr. 24, (...) 3, . A, . 36, jud. S) a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 luni pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a,b, c raportat la art. 76 lit d Cod penal.

În baza art. 81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată de 3 luni pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni, atrăgând atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.

Conform art. 71 alin. 5 Cod penal, pe aceeaşi perioadă, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.

În temeiul prevederilor art. 14 raportat la art. 346 Cod procedură penală şi 998 şi următoarele Cod civil, s-a admis în parte cererea părţii civile E. U. şi inculpatul a fost obligat să-i plătească suma de 6728 lei la care s-au adaugat dobânzi legale calculate până la data plăţii integrale a sumei, cu titlu de despăgubiri materiale.

De asemenea, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile E. U. suma de 5000 lei cu titlu de daune-morale.

S-a respins ca neîntemeiată cererea privind obligarea inculpatului la plata sumei de 1811 lei cu dobândă legală.

S-a admis cererea părţii civile Direcţia Generală a Finanţelor Publice S şi inculpatul a fost obligat să plătească suma de 4531 lei cu titlu de despăgubiri, cu dobândă legală şi penalităţi de întârziere calculate până la data plăţii integrale a debitului.

Conform art. 353 Cod procedură penală, s-a menţinut măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile ale inculpatului, dispusă prin încheierea din 06.02.2008.

Conform art. 191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, urmând ca onorariul avocatului care asigurat asistenţa juridică obligatorie, d-na H. M., în suma de 100 lei, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către B a r o u l d e Avocaţi S, iar in baza art. 193 Cod procedură penală, 1000 lei către partea civilă, cu acelaşi titlu.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpatul este unic asociat şi administrator al S.C. B. Com S.R.L. cu sediul în Z, societatea având ca obiect principal de activitate comerţul cu amănuntul, în special cu obiecte de îmbrăcăminte.

Partea civilă E. U., o fost angajata a acestei societăţi comerciale în perioada 27.03.2006 – 18.04.2007, desfăşurând activitate de vânzător în magazinului aparţinând S.C. B. Com S.R.L.

Partea civilă în data de 19.03.2007 a intrat în concediu prenatal şi datorită unor probleme medicale prezentându-se la consult, a arătat că angajatorul nu a virat sumele datorate la bugetul asigurărilor de sănătate.

În această situaţie, partea civilă s-a prezentat la CAS S, unde i s-a comunicat că angajatorul său nu a plătit obligaţiile din anul 2002.

Partea civilă a sesizat D.G.F.P. S, care în baza acestei sesizări a efectuat un control la S.C. B. Com S.R.L., administrată de inculpat.

În urma verificărilor, organele fiscale au reţinut că inculpatul în calitate de asociat unic şi administrator al S.C. B. Com S.R.L. a reţinut la sursă însă nu a virat la bugetul consolidat al statului următoarele sume : contribuţia CAS reţinută de la salariaţi in sumă de 3.550 lei; contribuţie de asigurări pentru şomaj reţinută de la asiguraţi in sumă de 383 lei; contribuţie de la asigurări de sănătate reţinută de la salariaţi in sumă de 2.424 lei; impozit pe venitul din salarii reţinut in sumă de 2.044 lei; majorări de întârziere in sumă de 4.160 lei şi penalităţi de întârziere in sumă de 77 lei.

În baza acestor concluzii ale verificărilor efectuate, DGFP S se constituie parte civilă în cauză , cu suma de 12.638 RON, incluzând şi penalităţile de întârziere.

Inculpatul în faza de judecată a recunoscut comiterea faptei , deşi înaintea de începerea urmăririi penale , acesta a refuzat să-şi achite obligaţiile către bugetul statului, partea civilă E. U. insistând în acest sens, pentru a putea beneficia de drepturile conferite de calitatea de asigurat.

În faza de judecată, inculpatul a avut o altă atitudine, solicitând acordarea unui termen pentru plata sumelor datorate bugetului consolidat al statului.

Într-adevăr inculpatul şi-a achitat aceste obligaţii restante, după sesizarea instanţei, aşa cum rezultă din chitanţele depuse la dosar.

Cu toate acestea, în sarcina inculpatului s-a reţinut comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, deoarece elementele constitutive ale acesteia sunt întrunite în momentul în care sumele reprezentând impozite sau contribuţiile cu reţinere la sursă nu au fost vărsate la buget, cu intenţie în cel mul 30 de zile de la scadenţă.

În ceea ce priveşte elementul subiectiv al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, instanţa a apreciat că acesta rezultă din perioada lungă în care inculpatul nu şi-a îndeplinit obligaţiile de virare a sumelor restante, precum şi din atitudinea iniţială faţă de solicitările părţii civile E. U., dar refuzând livrarea sumelor.

Având în vedere că inculpatul a achitat sumele datorate în cursul judecăţii, după primul termen de judecată, nu îi este aplicabilă cauza de reducere a pedepsei stabilită de art. 10 din Legea 241/2005.

Pentru o justă individualizare a pedepsei care să reflecte pericolul social concret al infracţiunii comise, s-a apreciat că pe lângă criteriile generale stabilite de art. 72 Cod penal, se impune şi reţinerea circumstanţelor atenuante facultative prevăzută de art. 74 lit. a,b,c Cod penal.

Cuantumul pedepselor aplicate de 3 luni şi lipsa unor condamnări anterioare sunt aspecte care întrunesc primele 2 cerinţe de art. 81 Cod penal, privind posibilitatea suspendării executării pedepsei.

Referitor la latura civilă a cauzei, instanţa a reţinut că s-au constituit părţi civile Direcţia Generală a Finanţelor Publice S cu suma de 12.638 lei, reprezentând sumele reţinute ca sursă de inculpat şi nevirate la bugetul statului, precum şi E. U. cu suma totală de 13.539 lei, din care 5.000 lei daune morale şi 8.539 lei despăgubiri materiale, cu dobânzi legale, reprezentând indemnizaţie pentru creşterea copilului şi contribuţii neachitate la Casa de Asigurări de Sănătate S.

Cu privire la soluţionarea laturii civile, s-a impus menţiunea că deşi inculpatul a achitat in faza de judecată suma de 14.620 lei reprezentând obligaţii restante, cu penalităţi până la zi, prejudiciul cauzat prin comiterea infracţiunii pentru care a fost condamnat nu a fost integral acoperit.

Pentru diferenţa de 4531 lei la care se calculează penalităţi până la data plăţii efective, Direcţia Generală a Finanţelor Publice S s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata lor.

Cererea părţii civile fiind considerată întemeiată şi fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, prejudiciu ,faptă ilicită, legătură de cauzalitate şi vinovăţie, a fost admisă, inculpatul urmând să fie obligat la plata sumei solicitate.

In ceea ce priveşte cererea părţii civile E. U., instanţa a apreciat că poate fi admisă în parte, şi a obligat inculpatul să-i plătească 6.728 lei, cu dobânzi legale, până la data plăţii integrale, sumă care reprezintă indemnizaţie pentru creşterea copilului in perioada 19.02.2007-martie 2008. Datorită nevirării la buget, de către inculpat, a sumelor reţinute la sursă, partea civilă nu a beneficiat de indemnizaţie până in luna martie 2008.

Partea civilă a solicitat şi acordarea sumei de 1.811 lei cu dobânzi, suma reprezentând contribuţii la fondul asigurărilor de sănătate.

Acest capăt de cerere a fost respins, deoarece sumele reţinute şi nevirate de către inculpat la buget le include şi pe cele reprezentând contribuţii asiguraţi la fondul asigurărilor de sănătate, fiind incluse in constituirea de parte civilă a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice S şi la plata cărora inculpatul a fost obligat prin admiterea cererii acestei părţi civile.

Partea civilă E. U. a solicitat şi acordarea sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale, sumă menită să compenseze toate neajunsurile pricinuite de neplata de către inculpat la buget a sumelor reţinute ca şi contribuţie asiguraţi.

Astfel, în primul rând, partea civilă a fost privată de cele mai elementare drepturi băneşti şi sociale precum asistenţa medicală gratuită şi îndemnizaţia pentru creşterea copilului.

Instanţa a apreciat această cerere drept întemeiată şi a considerat că se impune acordarea daunelor morale solicitate pentru a compensa privaţiunile şi greutăţile la care a fost expusă partea civilă prin fapta inculpatului.

Intr-o perioadă in care aceasta ar fi trebuit să aibă preocupări cu privire la starea sa de sănătate, sarcină şi apoi creşterea copilului, a fost nevoită să facă demersuri atât pe lângă inculpat, apoi la autorităţi, să obţină cele mai elementare drepturi pentru care ea şi-a îndeplinit obligaţiile.

Pentru asigurarea plăţii despăgubirilor, prin încheierea din data de 06.02.2008 s-a dispus instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile ale inculpatului, măsură care s-a menţinut până la achitarea sumelor datorate de către inculpat, părţilor civile.

Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a Z a l ă u, inculpatul şi partea civilă E. U..

Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a Z a l ă u consideră hotărârea nelegală pentru următoarele motive:

- în mod nelegal s-a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor către partea civilă E. U. pentru că inculpatul a fost condamnat pentru una din infracţiunile prevăzute de Legea nr.241/2005 care sunt infracţiuni ce prejudiciază bugetul general consolidat al Statului şi numai Statul Român prin Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală poate avea calitatea de parte civilă.

- greşit s-a dispus menţinerea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului pentru că această măsură poate fi instituită doar dacă partea civilă solicită şi depune lista bunurilor proprietatea inculpatului şi până la concurenţa valorii probabile a pagubei. Instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art.163 al.2 Cod procedură penală prin indisponibilizarea tuturor bunurilor mobile ale inculpatului. Direcţia Generală a Finanţelor Publice S nu a solicitat luarea măsurii sechestrului asigurator însă instanţa trebuie să ia această măsură asupra bunurilor inculpatului şi părţii responsabile civilmente până la concurenţa sumei de 14.730 lei în vederea garantării recuperării pagubei create părţii civile E. U..

Inculpatul consideră că hotărârea este netemeinică în privinţa pedepsei aplicate, având în vedere conduita anterioară consideră că se putea aplica amendă. Mai arată că prin sentinţa atacată greşit s-a admis cererea de constituire de parte civilă a numitei E. U. pentru că în cazul infracţiunii de evaziune fiscală subiectul pasiv este Statul şi astfel doar Direcţia Generală a Finanţelor Publice S se poate constitui parte civilă. E. U. are posibilitatea să introducă acţiune civilă faţă de inculpat sau faţă de angajatorul SC B. Com SRL. Este nejustificată şi acordarea sumei de 5.000 lei RON daune morale pentru că nu s-au administrat probe pentru justificarea acestora.

Mai arată că trebuia introdusă în cauză SC B. Com SRL ca parte responsabilă civilmente.

Solicită trimiterea cauzei pentru rejudecare pentru judecarea cauzei în lipsa unei părţi nelegal citate.

Partea civilă E. U. prin reprezentantul său, arată că din culpa inculpatului ea nu a avut calitatea de asigurat şi nu a putut beneficia de drepturile băneşti ce i se cuveneau pentru îngrijirea copilului nou-născut şi nici de serviciile medicale şi medicamente. În momentul în care a suferit un accident de circulaţie a fost nevoită să-şi achite serviciile medicale şi medicamentele.

Solicită obligarea inculpatului şi la plata sumei ce reprezintă contribuţia la fondul asigurărilor de sănătate.

Prin decizia penală nr.2 din 14 ianuarie 2009 a T r i b u n a l u l u i S ă l a j, s-au admis apelurile PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ J U D E C Ă T O R I A Z A L Ă U şi a inculpatului D. N. desfiinţându-se hotărârea atacată cu privire la menţinerea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului şi cu privire la despăgubirile civile în sumă de 4531 lei cu dobânda legală şi penalităţi de întârziere la care a fost obligat faţă de partea civilă D.G.F.P. S.

Judecând cauza pe fond sub aceste aspecte, s-a înlăturat menţinerea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului precum şi menţiunea privind obligarea inculpatului la plata sumei de 4531 lei către partea civilă D.G.F.P. S, constatând că inculpatul a achitat suma.

S-a respins ca nefondat apelul părţii civile E. U..

Partea civilă E. U. a fost obligată să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a constatat următoarele :

Cu privire la apelul Parchetului de pe lângă J u d e c ă t o r i a Z a l ă u, potrivit art.163 Cod procedură penală, măsurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea bunurilor inculpatului şi ale părţii responsabile civilmente până la concurenţa valorii probabile a pagubei, la cererea părţii civile, prin instituirea unui sechestru.

Partea civilă care solicită aceste măsuri trebuie să depună lista bunurilor asupra cărora solicită sechestrul şi dovada dreptului de proprietate al inculpatului asupra bunurilor.

Deşi partea civilă nu a depus aceste acte, în mod nelegal prin încheierea din 06.02.2008 s-a instituit sechestrul asigurator asupra tuturor bunurilor mobile ale inculpatului iar prin sentinţa atacată această măsură a fost menţinută deşi s-au încălcat dispoziţiile art.163 Cod procedură penală.

În ceea ce priveşte partea civilă E. U. s-a constatat că aceasta a fost angajată la SC B. Com SRL ca vânzător însă datorită conduitei culpabile a inculpatului care în calitate de administrator al societăţii comerciale nu a achitat taxele către Casa de Sănătate S, a fost prejudiciată prin neachitarea îndemnizaţiei pentru creşterea copilului.

Chiar dacă în speţă Direcţia Generală a Finanţelor Publice S are calitatea de parte civilă pentru toate sumele reţinute de inculpat de la angajaţi şi nevirate la bugetul statului, prin fapta sa inculpatul a produs un prejudiciu şi numitei E. U. angajata societăţii comerciale care nu a putut beneficia de îndemnizaţia pentru creşterea copilului.

Având în vedere că partea civilă având unele probleme medicale şi din cauza conduitei inculpatului nu a beneficiat nici de plata concediului medical, serviciilor medicale şi contravaloarea medicamentelor este îndreptăţită şi la repararea prejudiciului nepatrimonial aşa cum corect a apreciat şi instanţa de fond prin sentinţa atacată.

Cu privire la apelul inculpatului, s-a constatat că motivul invocat în legătură cu partea civilă E. U. nu este întemeiat pentru aceleaşi considerente arătate mai sus.

Este neîntemeiat şi motivul privind necitarea părţii responsabile civilmente pentru că încă prin încheierea din 19 martie 2008 (f.83) s-a dispus citarea SC B. Com SRL Z ca parte responsabilă civilmente.

Individualizarea pedepsei s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile art.72 Cod penal, s-a avut în vedere atât conduita inculpatului anterior săvârşirii faptei cât şi atitudinea acestuia în cursul procesului acesta achitând o parte din prejudiciul produs. Pentru aceste motive s-au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante şi s-a aplicat o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege şi fără executare în regim de detenţie.

În ce priveşte apelul părţii civile E. U. s-a reţinut că din actele existente la dosarul cauzei rezultă că partea civilă a solicitat obligarea inculpatului şi la plata sumei de 1811 lei reprezentând contribuţia la fondul asigurărilor de sănătate, cu dobânzile legale.

Direcţia Generală a Finanţelor Publice S s-a constituit parte civilă cu sumele reţinute de inculpat de la angajaţi şi nevirate la bugetul de stat, sume în care sunt incluse şi contribuţiile asiguraţilor la fondul asigurărilor de sănătate. Inculpatul a făcut dovada achitării sumei totale cu care Direcţia Generală a Finanţelor Publice S s-a constituit parte civilă astfel că nu mai poate fi obligat la aceeaşi sumă de bani şi către persoana fizică.

Împotriva hotărârii au declarat recurs, în termen legal, inculpatul D. N. şi partea civilă E. U..

Inculpatul a solicitat casarea deciziei, împreună cu sentinţa instanţei de fond şi rejudecând, să se dispună condamnarea sa la pedeapsa amenzii, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev.de art.6 din Legea 241/2005 şi să se respingă ca inadmisibilă acţiunea civilă a numitei E. U.. În motivarea recursului, s-a arătat că inculpatul a avut o conduită corespunzătoare în cursul procesului, nu are antecedente penale, a achitat sumele pe care le datora statului, astfel că pedeapsa amenzii este suficientă pentru îndreptarea sa. În ceea ce priveşte pretenţiile civile ale numitei E. U., s-a arătat că atât daunele morale, cât şi cele materiale nu sunt justificate, întrucât în cazul infracţiunii de evaziune fiscală subiectul pasiv este statul prin DGFP.

Partea civilă E. U. a invocat prin motivele de recurs netemeinicia hotărârilor sub aspectul neacordării pretenţiilor în suma de 1811 lei cu dobânzile legale reprezentând contribuţiile la CAS S, nevirate pentru perioada în care a fost angajată la SC B. Com SRL, respectiv 7 martie 2006 – 20 februarie 2008. A susţinut că datorită faptului că inculpatul nu a virat sumele corespunzătoare la CAS, partea civilă a fost lipsită de indemnizaţia pentru creşterea copilului şi asistenţa medicală gratuită, iar sumele acordate cu titlu de daune morale sunt justificate prin crearea unei situaţii speciale în perioada în care s-a ocupat de îngrijirea copilului, datorită neajunsurilor materiale.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că atât recursul inculpatului, cât şi al părţii civile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească, coroborate cu recunoaşterea faptei de inculpat, în mod judicios s-a reţinut că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev.de art.6 din Legea 241/2005, faptă constând în aceea că în calitate de asociat şi administrator al SC B. Com SRL Z, având ca angajată pe numita E. U., în perioada 27 martie 2006 – 18 aprilie 2007, a reţinut ca sursă, dar nu a virat la bugetul statului contribuţiile CAS, contribuţia de asigurări pentru şomaj, asigurări de sănătate, impozit pe venit din salarii, cauzând un prejudiciu DGFP S în sumă de 12.638 lei care includ majorări şi penalităţi de întârziere, faptă ce a avut drept consecinţă neacordarea indemnizaţiei de concediu prenatal şi pentru îngrijirea copilului în favoarea părţii civile.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, s-a avut în vedere atitudinea sa, anterioară şi ulterioară comiterii faptei, împrejurarea că a achitat prejudiciul cauzat DGFP S, reţinându-se în favoarea sa circumstanţele atenuante prev.de art.74 lit.a,b şi c C.pen., împrejurare ce a avut ca şi consecinţă reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, instanţa orientându-se spre pedeapsa închisorii. Raportat la gradul de pericol social concret al faptei, consecinţele produse, nu numai în dauna statului, dar şi a angajaţilor inculpatului, aplicarea unei pedepse cu amendă nu este suficientă pentru reeducarea sa.

Referitor la modul de soluţionare a acţiunii civile a numitei E. U., se constată că în mod corect instanţele au apreciat că între fapta inculpatului şi prejudiciul cauzat acesteia, există o legătură de cauzalitate indirectă şi chiar dacă subiectul pasiv al infracţiunii de evaziune fiscală este statul prin DGFP, în baza dispoziţiilor care reglementează răspunderea civilă delictuală şi anume art.998 C.civ., partea civilă este îndreptăţită la despăgubiri.

Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile suma de 6728 lei cu dobânda legală, sumă ce reprezenta indemnizaţia pentru creşterea copilului în perioada 19 februarie 2007 – martie 2008, dar în mod corect nu s-a acordat şi suma de 1811 lei cu dobânda legală, întrucât această sumă s-a inclus în cele pe care inculpatul a fost obligat să le plătească DGFP S şi pe care le-a virat în cursul procesului.

Daunele morale acordate în sumă de 5000 lei sunt justificate prin suferinţele psihice la care a fost expusă partea civilă datorită neajunsurilor materiale, în condiţiile în care avea de îngrijit un nou născut.

Faţă de cele mai sus reţinute, se apreciază că ambele recursuri declarate în cauză sunt nefondate şi vor fi respinse în baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.pen.

Văzând şi disp.art.192 alin.2 C.pr.pen.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul D. N. domiciliat în Z,(...), (...) .A, .36, jud. S şi de partea civilă E. U. domiciliată în Z, str.(...) (...) T., (...)8, .19, jud. S împotriva deciziei penale nr.2 din 14 ianuarie 2009 a T r i b u n a l u l u i S ă l a j.

Stabileşte în favoarea Baroului de avocaţi C suma de 50 lei, onorariu parţial pentru apărătorul din oficiu, sumă ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Obligă pe inculpat la 250 lei, din care 50 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu şi respectiv pe partea vătămată E. U. la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 25 martie 2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

(...) (...) (...) (...) (...) (...) (...) (...)

RED.CI/MR

14.04.09/3 EX.