Neinregistrarea in mod corespunzator a veniturilor provenite din comercializarea unor produse de catre administrator. Consecinte - savarsirea infractiunii prevazute de art. 9 lit. b din legea nr.241/2005

CURTEA DE A P E L C L U J

SECŢIA PENALĂ ŞI DE MINORI

DOSAR NR(...)

DECIZIA PENALĂ Nr. 203/R/2009

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2009

Instanţa compusă din:

PREŞEDINTE - (...) (...), JUDECĂTOR

JUDECĂTOR - (...) (...)

- (...) (...)

GREFIER - (...) (...)-H.

M i n i s t e r u l P u b l i c, Parchetul de pe lângă Curtea de A P E L C L U J este reprezentat prin PROCUROR – (...) D.

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul E. J. N., împotriva deciziei penale nr. 30/A din 16 februarie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l M a r a m u r e ş în dosarul nr(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

La apelul nominal se prezintă inculpatul E. J. N. asistat de apărătorul ales, av. O. M. J., din cadrul Baroului M, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsă fiind partea responsabilă civilmente SC D. E. Com SRL B M şi părţile civile Direcţia Generală a Finanţelor Publice M, Statul Român prin ANAF B.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind, arată că îşi însuşeşte recursul formulat de apărătorul său.

Nefiind cereri de formulat şi excepţii de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 30/A din 16 februarie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l M a r a m u r e ş în dosarul nr(...) şi rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracţiunii de evaziune fiscală, conform prevederilor art. 11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b1 C.pr.pen., întrucât inculpatul a achitat prejudiciul, astfel că este incidentul cazul de nepedepsire prevăzut art.10 din Legea nr.241/2005. Apreciază că instanţa de apel a greşit cum a interpretat legea având în vedere că art. 10 al.1 teza 3 din Legea 241/2005 prevede că dacă prejudiciul este de până la 50.000 de euro şi este achitat până la primul termen de judecată, iar inculpatul a achitat prejudiciu până la primul termen de judecată şi ulterior a achitat şi penalităţile.

Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecinţa încetării procesului penal, conform prevederilor art. 10 din Legea 241/2005 raportat la art. 11 pct.2 lit.b Cod pr.pen. şi art.10 lit.i1 C.pr.pen., având în vedere că inculpatul a achitat prejudiciul, astfel că sunt aplicabile prevederile art.10 din Legea nr.241/2005 şi, aplicarea unei sancţiuni administrative.

Inculpatul, având cuvântul, solicită admiterea recursului.

C U R T E A

Prin sentinţa penală 2639 din 3 decembrie 2008 a J u d e c ă t o r i e i B a i a M a r e în baza art. 9 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 4 lit.a şi c Cod penal rap. la art. 76 lit.d Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului E. J. N., fiul lui E. şi N., născut la 30.06.1955 în D., judeţul C, cetăţean român, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, administrator la SC D. E. SRL, fără antecedente penale, domiciliat în sat D., nr. 93, judeţul C, CNP (...), la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art.81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, iar în baza art.82 C.pen. s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art.359 C.pr.pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art.83 C.pen.

S-a constatat că prejudiciul cauzat părţii civile Statul Român – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală a Finanţelor Publice M a fost acoperit.

S-a constatat că luarea măsurilor asiguratorii a rămas fără obiect.

În baza art.13 alin.1 din Legea 241/2005 s-a dispus ca, la data rămânerii definitive, hotărârea să se comunice Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

În baza art.191 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 ron cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre judecătoria a reţinut următoarele:

Conform actului constitutiv al SC D. E. Com SRL, inculpatul E. J. N., în calitate de asociat şi administrator, are puteri depline în relaţiile cu terţii, în ceea ce priveşte gestionarea societăţii, angajarea şi salarizarea personalului necesar.

În urma unui control inopinat efectuat la SC D. E. Com SRL s-a constatat că între stocul valoric din balanţa de verificare şi raportul de gestiune, respectiv stocul faptic prezentate pe listele de inventar era o diferenţă de 60.607 lei (fila 8 din dosarul de urmărire penală).

Potrivit raportului de inspecţie fiscală întocmit la data de 22.06.2006, în perioada noiembrie 2005 – martie 2006, în contabilitate nu au fost înregistrate în mod corespunzător veniturile provenite din comercializarea de autoturisme aducându-se bugetului de stat un prejudiciu de 13589 ron din care impozitul pe profit reprezintă 3194 ron iar TVA-ul 9675 ron la care s-au calculat penalităţi de întârziere în sumă de 355 ron (filele 30 – 34 din dosarul de urmărire penală).

Prima instanţa a apreciat că susţinerea inculpatului în sensul că o parte din bunuri au fost distruse în urma unei inundaţii întrucât această împrejurare nu a fost dovedită printr-un mijloc de probă. Mai mult, martorii audiaţi în cauză au declarat că nu a existat nici o inundaţie în urma căreia să fi fost distruse bunuri.

Situaţia de fapt aşa cum a fost descrisă mai sus s-a reţinut a fi dovedită cu următoarele mijloace de probă : notă de constatare (fila 8 din dosarul de urmărire penală), raportul de inspecţie fiscală din data de 22.06.2006 (filele 30 – 34 din dosarul de urmărire penală), declaraţiile inculpatului (fila 56 din dosarul de urmărire penală, fila 90 din dosarul instanţei), declaraţiile martorilor T. N. (fila 38 din dosarul de urmărire penală, fila 101 din dosarul instanţei), L. N. (fila 46 din dosarul de urmărire penală), T. N. (filele 41, 43 din dosarul de urmărire penală).

În drept, fapta inculpatului E. J. N. s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea 241/2005 pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

La individualizarea şi dozarea pedepsei s-a avut în vedere împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a colaborat cu organele judiciare în vederea aflării adevărului şi a acoperit prejudiciul cauzat.

Plecând de la scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal şi apreciindu-se că acesta se poate realiza şi fără privare de libertate prima instanţă, apreciind că sunt întrunite condiţiile art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni stabilit potrivit art. 82 Cod penal, fiindu-i atrasă atenţia inculpatului asupra faptului că nerespectarea cerinţelor legale poate atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art.13 alin.1 din Legea nr.241/2005 s-a dispus ca, la data rămânerii definitive a prezentei, să se comunice Oficiului Naţional al Registrului Comerţului hotărârea.

În baza art.191 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de stat în sumă de 600 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul E. J. N. solicitând desfiinţarea acesteia şi pronunţând o nouă hotărâre să se dispună, conform art.10 alin.1 teza finală din Legea nr.241/2005, achitarea sa în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.b1 C.pr.pen., şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.

În motivarea apelului s-a arătat că, referitor la prejudiciul cauzat, aşa cum se poate observa, în rechizitoriu se cuantifică prejudiciul total la nivelul sumei de 13.589 lei reprezentând profitul şi TVA-ul reglementat de legea specială şi preluat de codul fiscal.

În raport de amânările succesive de la prima instanţă, date de lipsa de procedură, prorogându-se prima zi de înfăţişare, iar la prima zi de înfăţişare fiind dovedit că s-a achitat în întregime prejudiciul s-a apreciat de inculpat că soluţia ce se impunea în cauză rezultă din dispoziţiile art.10 din Legea nr.241/2005. A arătat că la filele 88 şi 89 există copii ale unor chitanţe din care rezultă sumele achitate, fiind achitată inclusiv suma de 355 lei ce intra în constituirea de parte civilă.

S-a mai arătat că prima instanţă în mod eronat a reţinut că şi majorările de întârziere au făcut parte din prejudiciul cauzat întrucât acesta a fost achitat până la primul termen impunându-se adoptarea soluţiei solicitate în apel.

Examinând apelul de faţă, în baza motivelor invocate precum şi din oficiu, tribunalul reţine următoarele:

Inculpatul – apelant E. J. N. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr. 241/2005 comisă prin aceea că, în perioada noiembrie 2005 – martie 2006 a omis să evidenţieze în actele contabile operaţiunile efectuate şi veniturile realizate sustrăgându-se de la plata obligaţiilor fiscale şi cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 13.944 lei.

Prin art.1 din Legea nr.87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, această infracţiune a fost definită ca fiind sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale de către persoanele fizice şi persoanele juridice române sau străine.

O atare definiţie lipseşte însă din actuala reglementare care instituie măsuri de prevenire şi combatere a infracţiunilor de evaziune fiscală şi a unor infracţiuni aflate în legătură cu acestea.

E. o reorientare profundă în ceea ce priveşte politica penală şi acordând importanţa cuvenită rolului preventiv al sancţiunilor penale, noua lege a evaziunii fiscale (Legea nr. 241/2005) cuprinde un capitol distinct destinat cauzelor de nepedepsire şi cauzelor de reducere a pedepsei.

În acest sens, la art. 10 alin. 1 din Legea pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale se instituie în teza a III-a o cauză de nepedepsire specială: „dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar”.

Aceste condiţii la care se referă teza a III – a a alin 1 sunt cele expuse în teza 1 a articolului menţionat cu privire la cauzele de reducere a pedepsei care subliniază că în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat.

Pentru că textul de lege mai sus menţionat nu defineşte ce înseamnă prejudiciu cauzat şi pentru că interpretarea acestuia trebuie să se facă într-o manieră care să asigure respectarea tuturor drepturilor persoanei inculpate tribunalul reţine următoarele:

Din analiza actelor existente la dosarul de fond a rezultat că la termenul de judecată din 6.10.2008 inculpatul a fost ascultat de către instanţă reţinându-se în încheierea de şedinţă că depune la dosar chitanţa seria (...) 5 nr. (...) din 1.10.2008 cu care a achitat integral prejudiciul cauzat.

La fila 88 şi respectiv 89 din dosarul de fond există într-adevăr dovada achitării unor sume de bani respectiv 9.675 lei şi 3.914 lei în condiţiile în care constituirea de parte civilă formulată la filele 4 şi 5 în dosarul de fond mai cuprinde şi sumele de 94 ron reprezentând majorări impozit pe profit şi 269 ron reprezentând majorări TVA sume care însă nu au fost achitate de către inculpat.

În condiţiile în care prejudiciul nu a fost contestat de către inculpatul – apelant nici în faţa instanţei de fond şi cum în cuantumul acestuia se includ şi majorările calculate cu privire la sumele datorate, majorări care nu au fost achitate până la termenul de judecată din data de 06.10.2008, dată care ar putea fi considerată primul termen de judecată în raport de dispoziţiile legale procedurale care reglementează acest moment procesual, tribunalul apreciază că inculpatul – apelant nu poate beneficia de facilităţile reglementate prin textul art. 10 alin. 1 din Legea nr.241/2005.

În consecinţă, apelul declarat de inculpatul E. J. N. a fost respins ca nefondat, iar sentinţa instanţei de fond a fost menţinută ca fiind legală şi temeinică.

Conform art.192 alin.2 C.pr.pen. a fost obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare ocazionate statului în apel în sumă de 30 lei.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal inculpatul E. J. N., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.

În şedinţa publică din data de 6 aprilie 2009, prin apărător ales, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecinţa achitări inculpatului de sub învinuirea comiterii infracţiunii de evaziune fiscală, conform prevederilor art.10 lit.b1 C.pr.pen., întrucât inculpatul a achitat prejudiciul, astfel că sunt aplicabile prevederile art.10 din Legea nr.241/2005.

Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 C.pr.pen., curtea constată că recursul este fondat şi îl va admite pentru următoarele considerente.

Astfel, se constată că inculpatul recurent a fost trimis în judecată sub acuzaţia de comitere a infracţiunii de evaziune fiscală, prev.de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, reţinându-se că în calitate de asociat şi administrator al SC D. E. Com SRL B M inculpatul s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul de stat, în sumă de 13.589 lei, format din impozit pe profit suplimentar în sumă de 3.914 lei şi TVA suplimentar în sumă de 9.675 lei, prin omisiunea evidenţierii în acte contabile a veniturilor realizate în perioada 2005-2006.

Potrivit prevederilor art.10 din Legea nr.241/2005 „în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecaţii, pana la primul termen de judecata, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la J. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de pana la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de pana la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplica o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.”

La data de 1.10.2008 inculpatul a achitat prejudiciul cauzat în sumă de 13.589 lei, depunând chitanţa doveditoare la termenul de judecată din data de 6.10.2008.

Este adevărat că până la această dată au mai fost fixate termene în cauză, dar aceasta a fost amânată fără discuţii din lipsa inculpatului, apoi pentru a se da acestuia posibilitatea să îşi angajeze avocat, ulterior pentru a se putea prezenta apărătorul ales, astfel că termenul din data de 6.10.2008 a fost primul termen la care părţile au putut formula concluzii.

Inculpatul recurent E. J. N. a fost trimis în judecată pentru cauzarea unui prejudiciu de 13.589 lei, aspect ce rezultă din încadrarea în drept a faptei, unde nu se face nicio referire la majorările de întârziere de 94 lei pentru impozitul pe profit şi de 261 lei pentru TVA.

Prin urmare instanţa este ţinută să soluţioneze cauza în limitele sesizării.

Prejudiciul reţinut în sarcina inculpatului recurent prin actul de inculpare a fost achitat până la termenul de judecată la care procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar părţile au putut pune concluzii.

Ca urmare în cauză sunt incidente prevederileart.10 din Legea nr.241/2005, motiv pentru care în baza art.38515 pct.2 lit.d C.pr.pen. instanţa va admite recursul declarat de inculpatul E. J. N. domiciliat în B M, str.(...).(...) .33, .13, jud.M, împotriva deciziei penale nr.30/A/16.02.2009 a T r i b u n a l u l u i M a r a m u r e ş pe care o va casa împreună cu sentinţa penală nr.2639/03.12.2008 a J u d e c ă t o r i e i B a i a M a r e.

Rejudecând cauza, în baza art.10 din Legea nr.241/2005 raportat la art.11 pct.2 lit.b C.proc.pen. rap.la art.10 lit.i1 C.proc.pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev.de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005.

Se va aplica inculpatului sancţiunea administrativă de 800 lei amendă.

Partea civilă ANAF-DGFP M s-a constituit parte civilă cu suma de 13.944 lei, sumă ce include şi majorările mai sus menţionate.

Inculpatul a declarat în şedinţa publică din data de 6 aprilie 2009 că a achitat inclusiv majorările de întârziere.

Astfel, prejudiciul cauzat părţii civile ANAF-DGFP M este recuperat, aspect constat şi de către instanţa de fond în mod corect.

În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C suma de 50 lei onorariu parţial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul E. J. N. domiciliat în B M, str.(...).(...) .33, .13, jud.M, împotriva deciziei penale nr.30/A/16.02.2009 a T r i b u n a l u l u i M a r a m u r e ş pe care o casează împreună cu sentinţa penală nr.2639/03.12.2008 a J u d e c ă t o r i e i B a i a M a r e.

Rejudecând în baza art.10 din Legea nr.241/2005 raportat la art.11 pct.2 lit.b C.proc.pen. rap.la art.10 lit.i1 C.proc.pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev.de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005.

Aplică inculpatului sancţiunea administrativă de 800 lei amendă.

Constată recuperat prejudiciul cauzat părţii civile ANAF-DGFP M.

Stabileşte în favoarea Baroului C suma de 50 lei onorariu parţial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 6 aprilie 2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) (...) (...)

Red.L.M./C.A.N.

15.04.2009 – 2 ex.

Jud.fond.S. C.

Jud.apel:G. A.; M. C.