Faptele administratorilor de a omite sa evidentieze in contabilitate un numar de facturi si de a nu emite documente fiscale pentru suma de 11 milioane. Consecinte.

CURTEA DE A P E L T I M I Ş O A R A operator 2711

SECŢIA PENALĂ DECIZIA PENALĂ NR. 249/R

Şedinţa publică din 3 martie 2008

Preşedinte : G (...)

Judecător : (...) (...)

Judecător : (...) (...)

Grefier : (...) (...)

M i n i s t e r u l P u b l i c -Parchetul de pe lângă Curtea de A p e l T i m i ş o a r a- este reprezentat de procuror N. J..

Pe rol, se află soluţionarea recursurilor formulate de Parchetul de pe lângă T r i b u n a l u l T i m i ş şi partea civilă D.G.F.P. T împotriva deciziei penale nr. 390/A din 30.11.2007, pronunţată de T r i b u n a l u l T i m i ş în dosar nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţă publică lipsesc inculpaţii intimaţi E. (...) şi M. E. pentru care se prezintă avocat E. D., cu împuternicire avocaţială la dosar şi partea civilă recurentă D.G.F.P. T.

Procedura legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, nefiind formulate cereri şi invocate excepţii, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri.

Procurorul susţine recursul promovat de Parchetul de pe lângă T r i b u n a l u l T i m i ş şi solicită admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi, în rejudecare, condamnarea inculpaţilor în baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art.13 Cp, arătând că inculpaţii puteau beneficia de una din cele trei cauze de nepedepsire prevăzute de lege, doar dacă acopereau integral prejudiciul cauzat, până la primul termen de judecată, ceea ce nu s-a întâmplat, prejudiciul fiind reparat abia în al doilea ciclu procesual, făcându-se şi o greşită încadrare juridică a faptei de evaziune fiscală. Totodată apreciază că în mod greşit s-a dispus înlocuirea răspunderii penale, întrucât condiţiile înlocuirii penale sunt expres şi limitativ prev. de art. 90 Cp, fiind distincte de cele cuprinse în art. 10 alin.1 teza III din Legea nr. 241/2005. Referitor la recursul părţii civile D.G.F.P. T, pune concluzii de admitere.

Apărătorul inculpaţilor intimaţi, av. E. D., solicită respingerea ambelor recursul promovate în cauză, conform notelor de şedinţă depuse la dosarul cauzei.

C U R T E A

Deliberând asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 567 din 6.12.2006 pronunţată de Judecătoria Sânnicolau M în dosar nr. 852/2006 , în baza art 11 pct 2 1it b si art 10 1it i cu aplicarea art. 13 cod penal s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului E. (...) în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 din Legea 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale aşa cum a fost modificat prin art 9 1it c din Legea 241/2001. În baza art. 10 alin. 1 teza 3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 13 cod penal raportată la art. 91 cod penal i s-a aplicat inculpatului amenda administrativă în cuantum de 1000 lei şi s-a dispus înregistrarea amenzii în cazierul judiciar a inculpatului.

În baza art.11, pct. 2 lit. a şi art. 10 lit. d Cpp a fost achitat acelaşi inculpat de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prev. de art. 10 din Legea 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale. În baza art. 11, pct. 2 lit. a şi art. 10 lit. d Cpp a fost achitat acelaşi inculpat de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prev. de art. 12 din Legea 87/1994 privind combaterea ¬evaziunii fiscale. În baza art. 11, pct. 2 1it a şi art. 10 lit. d Cpp a fost achitat acelaşi inculpat de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prev. de art. 40 din Legea 82/1991 republicat şi modificat prin L. 61/2001 raportat la art. 291 cod penal. ¬

În baza art. 11 pct. 2 lit. b şi art. 10 lit. i cu aplicarea art. 13 Cp s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M. E., în ce priveşte săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 din Legea 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale aşa cum a fost modificat prin art. 9 lit. c din Legea 241/2001.

În baza art. 10 alin 1 teza 3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal raportat la art. 91 Cod penal i s-a aplicat inculpatului amenda administrativă în cuantum de 1000 lei şi s-a dispus înregistrarea amenzii în cazierul judiciar al inculpatului.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a şi art. 10 lit. d Cpp a fost achitat acelaşi inculpat de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prev. de art. 10 din Legea 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale. În baza art. 11 pct. 2 lit. a şi art. 10 lit. d Cpp a fost achitat acelaşi inculpat de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prev. de art. 12 din Legea 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a şi art. 10 lit. d Cpp a fost achitat acelaşi inculpat de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prev. de art. 40 din Legea 82/1991 republicat şi modificat prin L.61/2001 raportat la art. 291 cod penal. S-a constatat că prejudiciul cauzat bugetului statului este în suma de 194 513 134 lei şi a fost integral reparat. În temeiul art. 192 pct. 2 lit. a au fost obligaţi inculpaţii să achite în favoarea statului câte 400 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în fapt că prin sentinţa penală nr. 350/ 07.10.2005 pronunţată de Judecătoria Sânnicolau M în dosar 2387/2004 s-a dispus, încetarea procesului penal faţă de cei doi inculpaţi în temeiul art. 11, pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. d cpp şi în baza art. 91 cod penal s-a aplicat câte o sancţiune administrativă, respectiv amenda pentru săvârşirea a patru infracţiuni, respectiv cea prev. de art. 10 din Legea 87/1994 , art. 12 din legea 87/1994, art. 13 din Legea 87/1994 şi art. 40 din legea 97/1994, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 13 cod penal şi art. 10 alin 1 din Legea 241/2005. S-a constatat că prejudiciul, în sumă de (...) 834 lei, a fost recuperat în întregime. Au fost respinse în rest pretenţiile părţii civile şi au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reţinut că cei doi inculpaţi sunt administratori la SC E. D. B. SRL , iar la data de 18.01.2002, lucrătorii din cadrul Politiei Economico-Financiare Sânnicolau M au efectuat un control la sediul societăţii, iar în urma constatării unor nereguli, au procedat la ridicarea mai multor acte contabile, solicitând totodată DGFP să efectueze o verificare financiar-contabilă.

În urma verificării efectuate, s-a stabilit că nu au fost întocmite documente primare şi evidenţa contabilă pentru perioada 2000 - 2001, nu au fost evidenţiate în întregime veniturile realizate, nedeclararea acestora având drept scop împiedicarea verificării financiar-contabile şi sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale.

În cauză a fost efectuată o expertiză contabilă şi fiscală de specialitate, care a stabilit că valoarea sumelor datorate bugetului de stat, reprezentând TVA şi impozit pe profit este de 90641 497 lei, respectiv 24888 763 lei la care s-au calculat majorări şi penalităţi de întârziere.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M şi partea civilă DGFP.

Prin decizia penală nr. 181/A/17.04.2006 T r i b u n a l u l T i m i ş a admis apelul, a desfiinţat sentinţa penală şi a trimis cauza spre rejudecare.

S-a reţinut că instanţa s-a pronunţat cu privire la fapta prev. de art. 40 din legea 82/1991 tot prin raportare la Legea 241/2005, în condiţiile în care aceasta se încadrează în prevederile legii contabilităţii care se raportează la dispoziţiile art. 291 cod penal. Totodată, s-a reţinut aplicarea greşita a dispoziţiilor art. 13 cod penal în cazul acestei infracţiuni.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul primei instanţe sub nr. de dosar 852/ 17.05.2006.

În rejudecare s-a solicitat părţii civile să precizeze dacă îşi menţine pretenţiile băneşti. Aceasta a precizat că suma pretinsă este de 37.494 RON din care inculpaţii au achitat doar 19.541 RON.

S-a luat un supliment de declaraţie inculpatului E. (...) cu privire la starea de fapt, afirmaţiile sale fiind confirmate de celălalt inculpat în şedinţă publică.

Din analiza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în cele doua cicluri procesuale parcurse de prezenta cauză, instanţa de fond a reţinut că inculpaţii au calitatea de administratori şi asociaţi ai firmei SC E. D. SRL E., având ca obiect principal de activitate prestări servicii în construcţii şi obiect secundar de activitate, alimentaţie publică, respectiv bar. În urma controlului efectuat de inspectori ai DGFP, asupra contabilităţii firmei, pentru perioada 2000 -2001, control efectuat la data de 30.09.2002, s-a reţinut că: în aceasta perioadă nu au înregistrat un nr. de 17 facturi emise de diverşi furnizori pentru băuturi alcoolice şi tutun - în cursul anului 2001, au încasat suma de 11 milioane lei de la două persoane fizice pentru prestaţii servicii - reparaţie locuinţe, sumă pentru care nu au emis documente de încasare care, implicit, nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă.

Agentul constatator a relatat la fila 20 dosar urmărire penală, că societatea nu a întocmit documente primare şi evidenţa contabilă pentru perioada 2000 - 2001, respectiv nu a evidenţiat în întregime veniturile realizate, în scopul de a împiedica verificările financiar contabile, precum şi de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale, ceea ce ar constitui elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 10, 12, si 13 din legea 87/1994 şi art. 40 din legea 82/1991.

S-a reţinut că s-a provocat o diminuare a obligaţiilor fiscale, astfel creându-se bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 374.940.718 lei vechi, reprezentând diferenţa TVA, impozit pe profit, impozit pe dividente. Acest prejudiciu a fost contestat de inculpaţi, pe cale administrativă. În soluţionarea contestaţiei, fila 40, dosar urmărire, reprezentanţii DGFP desfiinţează parţial actul de control, cu privire la capitolul reprezentând TVA în sumă de 151.366.174 lei, dispunând refacerea actului de control. În cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice financiar contabile.

Prin expertiza efectuată de cei doi experţi, fila 48 dosar urmărire, s-a stabilit că inculpaţii au creat un prejudiciu bugetului de stat prin nedepunerea în întregime la casierie a sumelor încasate din vânzarea mărfii la bufetul firmei şi prin nedepunerea la casieria societăţii a sumei de 11 milioane lei care s-a încasat de la clienţi pentru lucrări de construcţii. Prejudiciul a constat în sumă de 194.513.134 lei şi se compune din TVA aferent veniturilor neînregistrate în sumă de 90.641.497 lei, impozit pe profit aferent profitului calculat la veniturile neînregistrate, majorări pentru întârzierea plăţilor la bugetul de stat în sumă de 71.767.346 şi penalităţi în suma de 7.223. 528 lei.

Din analiza probelor de mai sus, instanţa de fond a reţinut că în perioada 2000- 2001, cei doi inculpaţi, în calitate de administratori ai firmei de mai sus, au omis să evidenţieze în contabilitatea firmei un număr de 17 facturi şi nu au emis documente fiscale pentru suma de 11 milioane încasată pentru lucrări construcţii în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale.

Acţiunea ilicită a inculpaţilor consta în neîntocmirea documentelor justificative pentru venitul de 11 milioane realizat din prestări servicii construcţii şi neînscrierea documentelor justificative, respectiv cele 17 facturi, în evidenţele contabile, cu scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale, modalităţi alternative de săvârşire a infracţiunii incriminată de art. 13 din Legea 87/ 1994.

Instanţa de fond a mai reţinut că, atât prin actul constatator, cât şi prin actul de acuzare, s-a stabilit în mod generic încălcarea de către inculpaţi a dispoziţiilor art. 10,12 şi 13 prev. de Legea 87/1994, fără a se individualiza faptele raportat la conţinutul constitutiv al fiecărei infracţiuni în parte şi implicit a consecinţelor juridice.

Instanţa a concluzionat că fapta inculpaţilor întruneşte doar elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 13 din legea 87/1994 respectiv vizând efectuarea de operaţii nereale în documente contabile oficiale sau în alte documente legale în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale. ¬

În ce priveşte fapta prev. de art. 13 din legea 87/1994, inculpaţii au recunoscut că au omis să evidenţieze acele documente în contabilitate cu scopul de a diminua cuantumul obligaţiilor datorate statului, însa au contestat întinderea prejudiciului aşa cum a fost stabilit de DGFP.

Fapta este o infracţiune complexă, care include în conţinutul ei fapta prev. de art. 40 din legea 82/1991, respectiv falsul intelectual. Săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală sub forma omisiunii de a înregistra venituri impozabile nu se poate comite fără săvârşirea infracţiunii prev. de art. 40 din legea 82/1991.

Instanţa a apreciat că expertiza judiciară întocmită în cursul urmăririi penale este singura probă certă, de natură să facă dovada întinderii prejudiciului. Această probă a fost administrată în cursul urmăririi penale, tocmai datorită incertitudinii care s-a creat asupra întinderii prejudiciului, prin contestarea actului de control şi prin desfiinţarea parţială a acestuia pe cale ierarhică.

S-a reţinut că prejudiciul creat bugetului de stat este în cuantum de 194.513.134 lei vechi şi a fost integral achitat de inculpaţi în al doilea ciclu procesual. Cu privire la angajarea răspunderii inculpaţilor în ce priveşte fapta săvârşită, instanţa a constatat că, de la momentul săvârşirii faptei şi până la judecarea definitivă, au intervenit mai multe legi penale.

Prin Legea 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale a fost abrogată Legea 87/1994, dar nu au fost dezincriminate faptele sancţionate penal de vechea lege, dându-li-se o nouă numerotare. Norma prevăzută de art. 13 din Legea 87/1994 se regăseşte în art. 9 alin 1 lit. b din Legea 241/ 2005.

Comparând cele doua acte normative în vederea determinării pedepsei, raportat la dispoziţiile art. 13 cod penal, luând în considerare circumstanţele personale ale inculpaţilor şi la împrejurările de fapt, instanţa a reţinut că este mai favorabila Legea 241/2005 întrucât prevede, în conţinutul art. 10, o cauză de înlocuire a pedepsei în cazul achitării prejudiciului.

Potrivit art. 10 teza 3, în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat iar acesta este de până la 50. 000 EUR sau echivalentul în lei, se aplică o sancţiune administrativă care se înregistrează în cazierul judiciar.

Instanţa a reţinut că prejudiciul este sub limita prevăzută de textul de mai sus şi că a fost achitat de inculpaţi, în totalitate, în cursul judecăţii, în al doilea ciclu procesual, astfel că aceştia pot beneficia de cauza de înlocuire a răspunderii penale reglementată de textul de mai sus.

Actul de control efectuat de partea civilă nu a făcut dovada clară a întinderii prejudiciului, fiind parţial desfiinţat, urmare a soluţionării contestaţiei administrative formulate de inculpaţi.

La data de 12.05.2003, reprezentanţi ai Direcţiei de Control Fiscal au reverificat obligaţiile fiscale contestate, stabilind că actul iniţial de control a stabilit corect întinderea obligaţiilor fiscale.

Urmare a acestei verificări, dar nu ca răspuns la eventuale obiecţiuni, cei doi experţi judiciari au reluat în întregime calculele pentru stabilirea prejudiciului (fila 58 dosar 949) şi au stabilit că acesta este de 194.513.134 lei, instanţa a reţinut deci că raportul de expertiză extrajudiciară aşa cum a fost efectuat iniţial, completat sub aspectul motivaţiei, deşi nu se constituie ca un răspuns la obiecţiunile părţii civile, face dovada întinderii prejudiciului.

Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M, criticând soluţia ca nelegală prin nepunerea în discuţia părţilor în condiţiile art. 334 C.p.p. a schimbării de încadrare juridică a faptelor cu care a fost sesizată instanţă. Totodată, a declarat apel şi partea civilă ANFP prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice T.

Prin decizia penală nr. 150/A/09.05.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l T i m i ş în dosarul nr(...) au fost admise apelurile M i n i s t e r u l u i P u b l i c şi al părţii civile şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, cu menţinerea probatoriului administrat atât pe latură penală, cât şi pe latură civilă, instanţa de apel constatând că prima instanţă, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, a pronunţat o hotărâre nelegală în condiţiile în care nu a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice din art. 10-12-13 din Legea 87/1994 în art. 13 din Legea 87/1994 şi prin aplicarea art. 13 C.p., a făcut aplicarea art. 9 lit. c din Legea 241/2005 în condiţiile în care derularea cauzei în raport cu actul de sesizare a instanţei şi cu soluţionarea în al doilea ciclu procesual al infracţiunilor, privea şi infracţiunea prev. de art. 40 din Legea 82/1991, prin raportare de asemenea la Legea 241/2005.

Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpaţii E. (...) şi M. E. criticând-o pentru nelegalitate, apreciind că în mod greşit s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

Prin decizia penală nr. 896/R/13.09.2007 pronunţată de Curtea de A p e l T i m i ş o a r a în dosarul nr(...) a fost admis recursul declarat de inculpaţi, a casat decizia penală atacată şi a dispus trimiterea cauzei la T r i b u n a l u l T i m i ş pentru judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M şi de partea civilă ANFP.

Instanţa de recurs a apreciat că prima instanţă nu avea obligaţia să schimbe încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, în condiţiile în care prin dispoziţiile Legii nr. 241/2005 modalităţile de săvârşire a infracţiunilor de evaziune fiscală au primit o nouă reglementare, inclusiv un regim sancţionator diferit, iar infracţiunile prevăzute de Legea nr. 87/1994 au fost preluate de Legea nr. 241/2005, fiind modificat şi regimul sancţionator, noua legea prevăzând şi alte modalităţi de săvârşire a infracţiunilor de evaziune fiscală.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i T i m i ş la data de 03.10.2007 sub număr unic de dosar (...), instanţa având a se pronunţa asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M şi de partea civilă Administraţia Naţională a Finanţelor Publice împotriva sentinţei penale nr. 567/06.12.2006 pronunţată de Judecătoria Sânnicolau M în dosarul nr. 852/2006.

În motivele de apel ale M i n i s t e r u l u i P u b l i c, hotărârea primei instanţe este atacată pentru nelegalitate, întrucât nu a fost pusă în discuţia părţilor, în condiţiile art. 334 Cpp, schimbarea de încadrare juridică a faptelor cu care a fost sesizată prima instanţă.

Partea civilă apelantă a criticat hotărârea primei instanţe în ceea ce priveşte modul de soluţionare a laturii civile, prin neacordarea în totalitate a pretenţiilor civile pretinse.

Prin decizia penală nr. 390/A din 30.11.2007, T r i b u n a l u l T i m i ş a respins ca nefondate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M şi partea civilă ANAF prin D.G.F.P. T.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, precum şi în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2 Cpp, tribunalul a constatat că apelurile formulate sunt nefondate pentru următoarele motive:

Prin Legea nr. 241/2005, modalităţile de săvârşire a infracţiunii de evaziune fiscală au primit o nouă reglementare şi un regim sancţionator diferit.

În această situaţie, Judecătoria Sânnicolau M a făcut aplicarea acestor dispoziţiile legale şi nu avea obligaţia să pună în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice, deoarece ne aflăm sub incidenţa unui act normativ nou.

De altfel, prima instanţă, analizând cele două acte normative, raportat la prevederile art. 13 Cp, a reţinut corect că în speţă este mai favorabilă Legea nr. 241/2005, care prevede în art. 10 o cauză de înlocuire a pedepsei în cazul achitării prejudiciului.

Prima instanţă a reţinut că prejudiciul, care este sub limita prevăzută de Legea nr. 241/2005, a fost achitat de inculpat în totalitate în al doilea ciclu procesual, iar acesta poate beneficia de cauza de înlocuire a răspunderii penale.

Actul de control efectuat de partea civilă apelantă nu a făcut dovada clară a întinderii prejudiciului, iar aceasta nu a contestat raportul de expertiză judiciară efectuat în cauză, prin care s-a stabilit suma de 194.513.134 lei ca prejudiciu.

Faţă de considerentele arătate mai sus, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cpp, tribunalul a respins ca nefondate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M şi partea civilă ANAF prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice T.

Împotriva deciziei T r i b u n a l u l u i T i m i ş au declarat recurs Parchetul de pe lângă T r i b u n a l u l T i m i ş şi partea civilă D.G.F.P. T.

Parchetul a criticat decizia pentru nelegalitate, pe motiv că instanţa de fond şi de apel au interpretat în mod greşit prevederile Legii 241/2005, potrivit căreia inculpaţii pot beneficia de cauze de nepedepsire, doar dacă acoperă integral prejudiciul cauzat doar până la primul termen de judecată, or, inculpaţii au reparat prejudiciul abia în al doilea ciclu procesual, astfel că nu le sunt aplicabile disp. art. 10 alin.1 teza III din Legea nr. 241/2005.

Se mai arată că şi încadrarea juridică a faptei de evaziune fiscală este greşită, întrucât Legea nr. 87/1994 prevede o pedeapsă de la 6 luni la 5 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 13, iar Legea nr. 241/2005 prevede pedeapsa de la 2 la 8 ani pentru fapta prev. de art. 9 lit.b şi, comparând cele două pedepse, se observă că disp. Legii 87/1994 le sunt mai favorabile inculpaţilor.

Pe de altă parte, instanţa, în mod greşit a dispus înlocuirea răspunderii penale, întrucât condiţiile răspunderii penale sunt expres şi limitativ prev. de art. 90 Cp, fiind distincte de cele cuprinse în art. 10 al.1 teza III din Legea nr. 241/2005.

Soluţia de stingere a procesului penal, în situaţia în care inculpaţii acopereau prejudiciu, până la primul termen de judecată, trebuia să se bazeze pe disp. art. 10 lit.i1 Cpp, şi anume existenţa unei cauze de nepedepsire.

Partea civilă D.G.FP. T a criticat decizia pentru netemeinicie şi nelegalitate, pe motiv că nu s-a ţinut seama la stabilirea prejudiciului, de actul de control întocmit de Direcţia de control fiscal, care nu a fost atacat de intimaţi, pe procedura prealabilă.

Instanţa a avut în vedere doar expertiza efectuată în cauză, fără a se examina şi obiecţiunile formulate.

Se mai arată că în mod greşit instanţele au reţinut incidenţa prev. art. 10 din Legea nr. 241/2005, întrucât nu au fost îndeplinite condiţiile prev. de acest text, respectiv nu a fost achitat integral prejudiciul stabilit prin actul de control.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum şi din oficiu conf. prev. art.38510 al.21 cpp se constată că sentinţa instanţei de fond şi decizia recurată sunt temeinice şi legale şi nu există nici un motiv de casare a lor.

Din actele de la dosar se reţine cu privire la întinderea prejudiciului că acesta a fost în mod corect stabilit pe baza unei expertize financiar contabile şi care a fost stabilit la suma de 194.513.134 lei, astfel că instanţa de fond în mod întemeiat a înlăturat actul de control luând în considerare concluziile expertizei.

În cel de a-l doilea ciclu procesual, până la primul termen de judecată, inculpaţii au achitat prejudiciul astfel stabilit şi în mod legal instanţa de fond a făcut aplicarea prev. art. 10 teza III din Legea 241/2005 dispunând înlocuirea răspunderii penale, prin aplicarea unei amenzi administrative şi încetarea procesului penal în conformitate cu prev. art. 10 lit.i cpp.

Legea 241/2005 nu face nici o diferenţă între situaţia în care cauza se află la primul termen de judecată în primul ciclu procesual sau într-un nou ciclu procesual, ca urmare a desfiinţării primei hotărâri de condamnare, astfel că prin achitarea prejudiciului până la primul termen de judecată se consideră îndeplinită condiţia prev. de art.10 din lege.

Se mai observă că ulterior săvârşirii faptei şi pe durata judecării cauzei Legea 87/1994 a fost abrogată de Legea 241/2005 prin care infracţiunile de evaziune fiscală au primit o nouă reglementare şi un regim sancţionator diferit .

Chiar dacă noua lege prevede un regim sancţionator mai sever totuşi ea prevede prin art.10 o cauză de înlocuire a pedepsei în cazul achitării prejudiciului astfel că raportat la prev. art. 13 cp acest act normativ apare ca fiind mai favorabil inculpatului .

Având în vedere succesiunea de legi incidente în cauză instanţa de fond nu avea obligaţia de a pune în discuţie schimbarea de încadrare juridică pentru că în fapt nu a operat o asemenea schimbare ci doar s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză.

Prin urmare recursurile părţii civile şi a parchetului sunt nefondate şi urmează a fi respinse în baza art.38515 pct.1 , lit. b cpp .

Văzând şi prev. art.192 al.2 cpp.

PENTRU ACEST MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cpp respinge ca nefondate recursurile declarate de D.G.F.P. T şi Parchetul de pe lângă T r i b u n a l u l T i m i ş împotriva deciziei penale nr. 390/A /2007 pronunţată de T r i b u n a l u l T i m i ş în dosarul nr(...).

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 3 martie 2008.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR G (...) (...) (...) (...) (...)

GREFIER

(...) (...)

Red. C.C./11.03.08

Tehnored. C.I. 2 ex./11.03.08

PI. – M. E.

A. – V. Ţ.; M. N.