Asociat unic si administrator care a folosit cu rea credinta bunurile societatii. Parte civila societatea prin lichidator. Infractiune.SRL

CURTEA DE A P E L O R A D E A

Secţia penală şi pentru cauze cu minori

 

DECIZIA PENALĂ NR.116/R/2010

S-a luat în examinare pronunţarea asupra recursului penal declarat de inculpatul recurent G. I.G B., E.. în O. O,(...), judeţul S M, împotriva deciziei penale nr.179 din 5 noiembrie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l S a t u M a r e, decizie care menţine sentinţa penală nr.95/P din 0.05.2009 pronunţată de J u d e c ă t o r i a N e g r e ş t i O a ş, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de folosire cu rea credinţă a bunurilor societăţii, faptă prev. şi ped. de art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990, modificată şi completată.

Se constată că, dezbaterea judiciară a recursului avut loc la data de 23 februarie 2010, când părţile prezente au pus concluzii pe fond, ce au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta şi când în vederea deliberării s-a dispus amânarea pronunţării hotărârii pentru data de 2 martie 2010.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND :

Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele :

Prin sentinţa penală 95/07.05.2009 pronunţată de J u d e c ă t o r i a N e g r e ş t i O a ş în dosar nr(...), în baza art.334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanţei înlăturând aplicarea art.33 lit.a Cod penal, reţinând aplicabilitatea art.41 alin.2 Cod penal.

În temeiul dispoziţiilor art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul G. G B., fiul lui J. si J., născut la 04 octombrie 1968 în localitatea O. O, judeţul S M, CNP (...), cetăţenie română, studii 12 clase, administrator la SC F. SRL O. O, căsătorit având 2 copii minori, cu antecedente penale, E.. în O. O,(...), jud. S M pentru săvârşirea infracţiunii de folosire cu rea credinţă a bunurilor societăţii, la pedeapsa de :

-1 an închisoare.

In baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1, lit.a teza finală şi lit.b Cod penal.

În temeiul dispoziţiilor art.81, art.71 alin.5 Cod penal s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei închisorii principale cât şi a pedepselor accesorii pe durata prev. de art.82 Cod penal, stabilindu-se termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 359 Cod de procedură penală s-a pus în vedere inculpatului prevederile art.83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În temeiul dispoziţiilor art.14 raportat la art.346 Cod de procedură penală cu aplicarea art.998, art.999 Cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile SC F. E. SRL O. O, prin lichidator judiciar J.F. EXPERT J. S M suma de 523.200,34 lei cu titlu de despăgubiri.

În temeiul dispoziţiilor art.191 alin.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului 300 lei cheltuieli judiciare şi totodată s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri după rămânerea definitivă către ORC S M pentru efectuarea cuvenitelor menţiuni.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J u d e c ă t o r i a N e g r e ş t i O a ş nr.533/P/2005 înregistrat pe rolul instanţei în rejudecare la data de 18.03.2008 sub dosar cu nr. de mai sus, a fost trimis în judecată inculpatul G. G B. cu datele personale din dispozitivul hotărârii pentru săvârşirea infracţiunii de folosinţă cu rea-credinţă a creditului sau bunurilor societăţii într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu, prev. şi ped. de art. 272 alin.1. pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

Prin Rechizitoriu, în fapt s-a reţinut că, inculpatul în calitate de administrator la SC F. SRL O. O a ridicat din contul societăţii sume de bani reprezentând avansuri de trezorerie pe care le-a evidenţiat în contul contabil nr.461 neputând justifica cheltuirea acestora în scopul desfăşurării activităţii.

Iniţial, în primă instanţă cauza a fost înregistrată la data de 7.02.2007 sub dosar nr(...) ataşat.

Prin sentinţa penală nr.183/28.09.2007 prima instanţă l-a condamnat pe inculpat prin schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina lui conform art.334 Cod procedură penală, înlăturând aplicarea art. 33 lit.a Cod penal şi reţinând aplicarea art.41 alin.2 Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire cu rea-credinţă a bunurilor societăţii în folosul propriu prev.şi ped. de art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. Totodată, prin aceeaşi sentinţă s-a dispus confiscarea în baza art.118 lit.e Cod penal a sumei de 523.200 lei şi obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată către stat.

Împotriva sentinţei de mai sus, inculpatul a declarat apel care a fost admis conform deciziei penale nr.32/A/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l S a t u M a r e, a fost desfiinţată în întregime sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. In considerente, instanţa de apel reţine că prima instanţă a încălcat prev. art. 15, 76 alin.1 Cod procedură penală, respectiv faptul că nu a fost citată în cauză partea vătămată a cărui reprezentant este chiar inculpatul cu interese diametral opuse, situaţie în care persoana juridică, partea vătămată nu poate fi privată de a-şi desemna singură un mandatar, existând serioase îndoieli că un mandatar numit direct de inculpat sau cu acceptul acestuia va urmări în mod corect realizarea drepturilor şi intereselor persoanei juridice prejudiciate apreciindu-se că în temeiul rolului activ, prima instanţă trebuia să depună diligenţă pentru legala citare a societăţii la sediul cunoscut şi să ia măsuri pentru desemnarea unui mandatar al acestuia din rândul practicienilor de J.enţă autorizate, potrivit legii, printr-o procedură similară celei instituite de dispoziţiile art.479 ind.2 Cod procedură penală.

În rejudecare s-au realizat îndrumările instanţei de apel, a fost introdusă în cauză în calitate de parte vătămată SC F. SRL prin mandatar practician de J.enţă S. M. şi ulterior prin lichidator judiciar J. Expert J. care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 523.200,34 lei.

S-a reaudiat inculpatul cât şi martorul D. E..

Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a N e g r e ş t i O a ş a depus cerere de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 în infracţiunea prev. de art. 215 ind.1 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal raportat la art.272 alin.1 pct.2 şi aplicarea art.281 din Legea nr.31/1990, cerere la care ulterior a renunţat.

Instanţa de fond analizând actele şi lucrările dosarului întocmite în cursul urmăririi penale, în primă instanţă cât şi în rejudecare a reţinut următoarele :

Prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expert I. H., în cursul urmăririi penale se constată că, în contul 461 a SC F. SRL O. O a cărei administrator a fost inculpatul, este evidenţiată suma de 523.200,34 lei reprezentând bani pe care administratorul societăţii, în speţă, inculpatul i-a ridicat în perioada 2001-2004 fără ca acesta să poată justifica cheltuirea lor.

Din declaraţiile inculpatului audiat în cursul urmăririi penale în primă instanţă cât şi în rejudecare, rezultă că în perioada 2001-2004 a îndeplinit funcţia de administrator al societăţii şi că a ridicat suma de 523.200,34 lei din fondurile societăţii, arătând că a cheltuit suma ridicată în interesul societăţii dar din motive ce ţin de natura activităţilor prestate ori împrejurărilor concrete de desfăşurare a activităţii, respectiv zone greu accesibile în munci şi defrişări la linii de înaltă tensiune, nu şi-a putut procura documente justificative ale acestor cheltuieli înregistrate în contabilitate.

Martorul D. E. contabilul societăţii confirmă ridicarea sumelor din fondurile societăţii cât şi nejustificarea lor, fiind folosite însă în scopul societăţii pentru transportul persoanelor la locul de muncă precum şi c/v chiriilor plătite pentru utilajele închiriate şi asigurarea hranei pentru muncitori pe şantier, susţinând că l-a informat pe inculpat despre obligativitatea justificării cheltuielilor, respectiv a sumelor ridicate şi menţionate în contul contabil 542, însă inculpatul nu i-a predat documente justificative pentru a fi înregistrate ulterior în contabilitatea societăţii.

Susţinerea inculpatului că a angajat societatea în diverse activităţi economice care au presupus cheltuieli şi pentru care nu şi-a procurat acte justificative nu poate fi acceptată de instanţă.

Legea contabilităţii nr.82/1991 art.11 interzice efectuarea de operaţiuni economice financiare fără înregistrarea lor în contabilitate iar art.6 din acelaşi act normativ prevede că fiecare operaţiune economic-financiară se consemnează în momentul efectuării într-un document care stă la baza înregistrării în contabilitate fapt ce nu s-a făcut în speţa de faţă, iar responsabilitatea pentru aceste operaţiuni revine administratorului societăţii, în speţă, inculpatului.

Inculpatul nu se poate priva de neîndeplinirea unor obligaţii impuse de lege. De altfel, el şi-a însuşit suma de 423.200,34 lei cât timp nu o poate justifica, iar susţinerea sa că a folosit suma în scopul societăţii este una declarativă, câtă vreme nu este confirmată de documente justificative.

Ï. sumei de bani, inculpatul a realizat-o prin acte repetate la intervale relativ scurte de timp, în perioada 2001-2004 şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, devenind astfel aplicabile dispoziţiile art.41 alin.2 Cod procedură penală, schimbând astfel încadrarea juridică a faptei reţinute prin rechizitoriu prin înlăturarea dispoziţiilor art.33 lit.a Cod penal şi aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Constatând fără nici o îndoială că inculpatul a ridicat din contul societăţii pe care o administrează suma de 523.200,34 lei, iar cheltuirea acesteia nu poate fi justificată, se poate concluziona că el a utilizat-o în scopuri personale şi nu în scopul societăţii aşa cum susţine.

Fapta săvârşită de inculpat în circumstanţele prezentate mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Pentru săvârşirea acestei infracţiuni, instanţa de fond l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza finală şi lit.b Cod penal.

Văzând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prev. de art.81 Cod penal şi apreciind că scopul pedepsei poate fi atins fără executare în regim de detenţie, instanţa de fond a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei aplicate inculpatului pe durata prev. de art.82 Cod penal stabilindu-se termen de încercare pe o durată de 3 ani.

În temeiul dispoziţiilor art.71 alin.5 Cod procedură penală, s-au suspendat totodată şi pedepsele accesorii aplicate inculpatului pe aceeaşi durată.

În temeiul dispoziţiilor art.359 Cod procedură penală, instanţa de fond a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art.83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

La individualizarea pedepsei aplicate şi a modului de executare, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptei săvârşite, faptul că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală cât şi faptul că acesta nu şi-a executat obligaţiile fiscale faţă de stat, declarate de societatea pe care a administrat-o.

În raport de aceste criterii instanţa de fond a considerat că pedeapsa aplicată inculpatului cât şi modul de executare va asigura reeducarea acestuia cât şi prevenţia generală.

Partea vătămată SC F. SRL O. O prin lichidator judiciar J. Expert J. cu sediul în S M(...)/a prin avocat M. S. practician de J.enţă, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 523.200,34 lei sumă ridicată de inculpat din fondurile societăţii şi nerecuperată.

Prin nerestituirea sumei ridicate şi nejustificarea ei cu documente justificative, inculpatul a cauzat părţii civile un prejudiciu dovedit prin expertiza contabilă şi recunoscut de inculpat.

Potrivit art.998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara.

Inculpatul, prin fapta sa, cauzând un prejudiciu părţii civile, are obligaţia de a-l repara.

Prin urmare, cererea de constituire de parte civilă este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, instanţa în temeiul dispoziţiilor art.14 raportat la art.346 Cod de procedură civilă şi cu aplicarea art.998 Cod civil, a admis cererea părţii civile şi în consecinţă, a obligat pe inculpat să plătească acesteia suma de 523.200,34 lei cu titlu de despăgubiri civile, iar în baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul G. G B. cu datele personale din dispozitiv, fără a arăta motivele.

Prin decizia penală nr.179/A din 5 noiembrie 2009, în baza art.379 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat G. G B., fiul lui J. şi J., născut la 04.10.1968, în O. O, jud.S M, CNP (...), E.. în O. O,(...), judeţul S M, împotriva sentinţei penale nr.95P din 07.05.2009, pronunţată de J u d e c ă t o r i a N e g r e ş t i O a ş în dosar nr(...).

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Instanţa, analizând sentinţa apelată prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, constată că aceasta este temeinică şi legală, iar apelul este nefondat, astfel că, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod de procedură penală a fost respins pentru următoarele considerente :

Se constată că instanţa de fond a reţinut corect starea de fapt şi a făcut o justă şi corectă apreciere asupra probelor administrate în cauză, în sensul că inculpatul se face vinovat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, respectiv folosirea cu rea-credinţă a bunurilor societăţii, prev. şi ped. de art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Astfel, întreg probatoriul administrat relevă cu certitudine existenţa faptei şi săvârşirea acesteia cu vinovăţie de inculpatul G. G, acesta neputând să depună în dovedirea nevinovăţiei lui acte justificative pentru suma de 523.200,34 lei ridicate din conturile societăţii SC F. E. SRL.

Reţinând vinovăţia inculpatului l-a condamnat pe acesta la o pedeapsă de 1 an închisoare, stabilind ca modalitate de executare a pedepsei cu suspendarea condiţionată a acesteia, instanţa de fond făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art.72 Cod penal având în vedere limitele pedepsei şi ţinând cont de persoana inculpatului.

Pentru considerentele de mai sus, tribunalul a apreciat că sentinţa atacată este temeinică şi legală, apelul inculpatului-apelant G. G B. este nefondat astfel că a fost respins.

Văzând şi dispoziţiile art.189 Cod de procedură penală şi art.192 alin.2 Cod de procedură penală.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G. G, cerere de recurs nemotivată ( fila 2 ).

Deşi legal citat, inculpatul nu s-a prezentat în faţa instanţei de control judiciar pentru a-şi susţine recursul, cu toate că prin cererea înregistrată la Curtea de A P E L O R A D E A la data de 11.01.2010 ( fila 8 ) a solicitat acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării.

Examinând decizia recurată din oficiu, în limitele legii, Curtea constată că aceasta este legală şi temeinică, iar recursul penal formulat de inculpatul G. G B. este neîntemeiat în consecinţă, în baza prevederilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală va fi respins ca atare.

Hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice.

Din ansamblul actelor şi lucrărilor aflate la dosar, rezultă că în intervalul 2000-2004, inculpatul G. G B., în calitate de unic asociat şi administrator al SC F. SRL O. O a ridicat, în mod repetat, sume de bani cu titlu de avansuri din trezorerie, respectiv din contul „nr.461” al acestei societăţi pentru care nu a depus acte justificative, folosind banii în scopuri străine societăţii. Prejudiciul în cuantum de 5.232.003.458 lei ( ROL ) nu a fost reparat astfel că, în mod judicios instanţa de fond a dispus obligarea inculpatului la plata acestei sume de bani către partea civilă SC F. SRL O. O, prin lichidator judiciar J.ent Expert J., cu sediul în S M,(...)/A.

Starea de fapt şi vinovăţia inculpatului recurent sunt dovedite cu mijloacele de probă aflate la dosar, inclusiv cu poziţia de recunoaştere a inculpatului că a ridicat din contul „nr.461” suma de 5.232.993.458 lei ( ROL ), însă a precizat că banii i-a folosit în interesul societăţii ( filele 6-11, 97 vol.I, dosar urmărire penală; fila 60, dosarul instanţei de fond ). Astfel, din raportul de inspecţie fiscală nr.3/30.06.2005 ( fila 9 şi urm., vol.II, întocmit de Direcţia Finanţelor Publice S M, rezultă că în anul 2005 s-a efectuat un control la SC F. SRL O. O, perioada verificată fiind 1.01.2000-28.02.2005, constatându-se numeroase nereguli referitoare la modul de calcul, evidenţiere şi virare a impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat, raportul întocmit nefiind contestat de către administratorul societăţii – inculpatul G. G B.. Potrivit raportului, inculpatul s-a împrumutat de la firma pe care o administra, fără a întocmi documente necesare justificării sumelor ridicate, respectiv dispoziţii de încasare/plată de la casierie. Raportul de expertiză contabilă-judiciară întocmit în cauză ( fila 46 şi urm., vol.I ) atestă la pct.6 ( fila 55 ) că la data controlului efectuat de către inspectorii din cadrul Direcţiei Finanţelor Publice S M, ridicările de numerar de la societate de către inspectori şi nedecontate se cifrau LA 5.232.003.458 lei ( ROL ) şi ele au influenţat plata datoriilor societăţii către bugetul statului. Martorul D. E. ( filele 15-17, vol.I ), contabilul firmei a relatat că a aflat cu ocazia controlului că inculpatul G. G B. „s-a împrumutat” cu bani de la societate, cele mai multe sume de bani nejustificate fiind ridicate din contul „nr.461”.

Potrivit dispoziţiilor art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990 constituie infracţiune fapta administratorului care, cu rea-credinţă, foloseşte bunuri sau creditul acordat societăţii pe care o administrează într-un scop contrar societăţii ori pentru a favoriza o societate în care are interese direct sau indirect.

Din conţinutul normei de incriminare, rezultă că infracţiunea poate fi săvârşită în două moduri : prin folosirea bunurilor societăţii sau creditului acordat acesteia, fie în scop contrar societăţii, fie pentru a favoriza o altă societate în care făptuitorul are interese.

În speţă, inculpatul a folosit bani din contul „nr.461” în alte scopuri şi în detrimentul firmei a cărui administrator era, contrar prevederilor art.70 alin.1 din Legea nr.31/1990 modificată. Potrivit textului legal, administratorii pot face toate operaţiunile pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societăţii şi sunt răspunzători de îndeplinirea tuturor obligaţiilor ce la revin cu privire la reprezentarea şi buna gestionare a firmei, răspunzând, după caz, chiar penal, temeiul răspunderii fiind tocmai calitatea pe care aceştia o au în cadrul societăţii comerciale.

Inculpatul G. G B. are calitatea de subiect activ calificat, fiind administratorul SC F. SRL O. O, cerută de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990, modificată.

Obiectul material al infracţiunii speciale prev. în art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990 modificată îl constituie orice fel de bunuri, mobile sau imobile, dacă sunt elemente ale patrimoniului societăţii comerciale, precum şi creditul de care se bucură societatea. Sumele de bani obţinute de societate aparţin acesteia, făcând parte din patrimoniul firmei, astfel că folosirea lor cu rea-credinţă determină elementul material al laturii obiective a infracţiunii.

Atâta timp cât tranzacţiile care au reprezentat obiectul material al infracţiunii nu sunt evidenţiate în documentele societăţii, evident că nu au intrat în patrimoniul acestuia şi, prin urmare, valorile respective nu au fost gestionate în interesul societăţii.

Revenind la speţă, inculpatul administratorul SC F. SRL O. O, potrivit mijloacelor de probă aflate la dosar, a încasat personal, în mod repetat, diferite sume de bani din contul „nr.461”, în total 5.232.003.458 lei ( ROL ), care le-a folosit în detrimentul societăţii, potrivit poziţiei sale, tot în interesul firmei, fără că operaţiunile respective să le evidenţieze în vreun fel în contabilitatea societăţii, săvârşind infracţiunea prev. de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990, modificată.

Sub aspectul laturii subiective infracţiunea s-a comis cu intenţie directă, fiind dovedit fără putere de tăgadă, că inculpatul recurent, în mod repetat, cu rea-credinţă a folosit banii firmei în scop contrar intereselor societăţii şi în folos propriu.

Pentru considerentele ce preced, curtea apreciază că instanţa de fond corect a dispus condamnarea inculpatului G. G B. pentru săvârşirea infracţiunii de folosire cu rea credinţă a bunurilor aparţinând SC F. SRL O. O.

Sub aspectul individualizării pedepsei, instanţa de fond a valorificat în mod judicios în sistemul pugnitiv elementele de esenţă, definitorii pentru tipul de comportament uman ajuns în balanţa justiţiei.

Având în vedere pericolul social concret al faptei, durata M de timp în care inculpatul a derulat activitatea infracţională, cuantumul prejudiciului substanţial la acea dată, urmările nefaste ale comportamentului necorespunzător al inculpatului, societatea a intrat în J.enţă, fiind lichidată ( a se vedea sentinţa comercială nr.312/F/18.03.2009 a T r i b u n a l u l u i S a t u M a r e – filele 10-11, dosarul Curţii de Apel ), atitudinea inculpatului, de negare a faptei, dar şi existenţa antecedentelor penale ale inculpatului ( fila 5, vol.I ), condamnat la 10.000.000 lei pentru infracţiunea prev. de art.20 din Legea nr.130/1999 a J u d e c ă t o r i e i N e g r e ş t i O a ş, precum şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat, instanţa de control judiciar constată că, în mod corect, instanţa de fond a valorificat prevederile art.72 Cod penal.

Pedeapsa de 1 an închisoare în condiţiile art.81 Cod penal, instanţa de recurs o apreciază ca fiind necesară şi suficientă pentru a-şi atinge scopul prev. de art.52 Cod penal.

În temeiul dispoziţiilor art.192 alin.2 şi art.189 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu E. N. se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,

RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul G. G B., domiciliat în O. O,(...), judeţul S M, împotriva deciziei penale nr.179 din 5 noiembrie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l S a t u M a r e, pe care o menţine în întregime.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu E. N., justificată cu delegaţie nr.523/22.01.2010 emisă de b a r o u l d e Avocaţi B, va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

DEFINITIVĂ.

Pronunţată în şedinţa publică, azi 2 martie 2010.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER, E. N. E. N. N. U. E. B.

S. decizie – jud.(...) (...)

În concept – 2.03.2010

Judecător ape l – Ş. E.; O. S.

Judecător fond – T. E.

U. – (...) (...)

3 ex./2.03.2010