Denuntarea unilaterala a contractului. Consecinte.

 

CURTEA DE A P E L  B R A Ş O V - Secţia Comercială

DECIZIA nr. 85 /9 octombrie 2009

Pentru astăzi a fost amânată pronunţarea asupra apelului declarat de reclamanta S.C. „B. MANAGEMENT & D.” S.R.L. Tg. S împotriva sentinţei civile nr.424 din 5 mai 2009, pronunţate de T r i b u n a l u l C o v a s n a în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Dezbaterile în cauză s-au desfăşurat în şedinţa publică din 1 octombrie 2009, conform celor consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanţa, în temeiul prevederilor art.156 alin.2 Cod procedură civilă, a amânat pronunţarea pentru 8 şi respectiv 9 octombrie 2009.

C U R T E A

Asupra apelului de faţă :

Prin acţiunea înregistrată iniţial la Judecătoria Tg. S şi apoi, ca urmare a declinării de competenţă, la T r i b u n a l u l C o v a s n a, reclamanta S.C. B. Management & D. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. T. S.A., să se constate că : a deţinut un drept de management la societatea pârâtă, pe baza contractului de management cu nr. 1654/ 7.04.2005, începând cu data de 1.04.2005 până în data de 31.12.2006 ; acest drept de management există şi în prezent, prelungit prin acordul tacit al părţilor contractante ; reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de management mai sus indicat ; funcţia de director de vânzări interne de la S.C. T. S.A. nu a fost desfiinţată sau restructurată.

T r i b u n a l u l C o v a s n a, prin sentinţa civilă nr.424/5.05.2009 a respins acţiunea, pentru următoarele considerente :

La data de 7 aprilie 2005 s-a perfectat contractul de management între S.C. T. S.A. Tg. S şi S.C. B. Management & D. S.R.L. Tg. S, înregistrat la S.C. T. S.A. sub nr.1654 şi având ca obiect organizarea, conducerea şi gestionarea activităţii de vânzări pe piaţa internă, în conformitate cu art.152 din Legea nr.31/1990 republicată.

Termenul de derulare a contractului a fost stipulat pentru durata dintre 1 aprilie 2005 – 31 decembrie 2006. La art.3 din contract a fost inserată clauza unei ipotetice prelungiri a termenului sub condiţia îndeplinirii de către reclamantă a sarcinilor asumate.

Dreptul de apreciere a modului în care s-au realizat obligaţiile contractuale de către reclamantă aparţine în exclusivitate societăţii pârâte, aceasta având dreptul de a decide exclusiv asupra prelungirii sau nu a contractului.

În conţinutul actului s-a prevăzut explicit numai posibilitatea de a se prelungi contractul, nefiind stabilită o obligaţie imperativă în acest sens pentru pârâtă şi nici nu s-au precizat elementele care vor fi luate în calcul pentru stabilirea unui nou termen de derulare a contractului.

Caracteristic pentru contractele sinalagmatice, potrivit art.942 Cod civil, este acordul de voinţă al părţilor, în lipsa consimţământului uneia dintre ele actul juridic neputând produce efecte juridice.

Manifestarea de voinţă trebuie făcută în mod expres, fără echivoc, de către fiecare parte contractantă, consimţământul neputând fi complinit printr-o hotărâre judecătorească.

În speţă nu s-a demonstrat cu probe că ar fi existat un acord reciproc privind prelungirea contractului de management, cu toate că prin art.3 s-a prevăzut posibilitatea prelungirii prin act adiţional.

Adevărat că, interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante nu după sensul literal al termenilor, potrivit art.977 Cod civil, în situaţia unor clauze susceptibile de înţelesuri diferite, or în speţă nu este cazul, termenul contractual nu ridică nicio problemă.

Apărările reclamantei vizând executarea contractului o anumită perioadă şi după împlinirea termenului contractual, plata prestaţiilor efectuate, raportul de gestiune pe anul 2006, notificarea pârâtei de încetare a raporturilor comerciale în anul 2007 nu pot duce spre concluzia unei prelungiri tacite, nelimitate în timp a contractului.

Acceptarea prelungirii tacite a contractului de management, constatarea existenţei acestui drept al reclamantei la societatea pârâtă, pe temeiul dispoziţiilor privitoare la locaţiune, arendare, ar constitui o nesocotire a regulilor de principiu în materie contractuală prezentate anterior, iar pe de altă parte, o substituire a acordului de voinţă al pârâtei, contrar principiului consacrat de art.969 Cod civil, în raport de care convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, solicitând, în principal, modificarea în tot a sentinţei atacate pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul admiterii in integrum a acţiunii şi, în subsidiar, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza prevederilor art. 297 Cod de procedură civilă, cu obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului se susţine că respingerea acţiunii este netemeinică şi nelegală, pentru următoarele considerente :

Acţiunea în constatare formulată de reclamantă este pe deplin admisibilă, fiind îndeplinite toate condiţiile cerute de dispoziţiile art. 111 Cod de procedură civilă.

Raportul juridic izvorât din încheierea şi executarea contractului de management există şi în prezent, acesta fiind prelungit şi după data de 31.12.2006. Acest fapt este dovedit, conform art.36 Cod comercial, prin acceptarea şi achitarea facturilor emise de societate pentru serviciile prestate. Acceptarea la plată a acestor facturi constituie contract comercial în formă simplificată.

Totodată, înscrisurile în formă electronică au forţa probantă a unor înscrisuri sub semnătură privată, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 – 5 din Legea nr. 455/2001 iar înscrisul recunoscut de cel căruia i se opune are valoare de act autentic.

Art. 46 Cod comercial prevede şi admisibilitatea probei testimoniale chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 Cod civil, precum şi admisibilitatea oricăror alte mijloace de probă admise de legea civilă. Instanţa de fond, în mod cu totul eronat a respins cererea de încuviinţare a probei testimoniale, cu care reclamanta dorea să dovedească împrejurări de fapt : executarea de către societate a tuturor obligaţiilor contractuale, pe care nu le putea dovedi în alt mod.

Se mai susţine că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 67 alin. 2 Cod procedură civilă, prin aceea că a acordat cuvântul reprezentanţilor pârâtei, av. J. J. şi av. E. D., deşi niciunul din cei doi mandatari nu au exhibat contracte valabile. Astfel, împuternicirea avocaţială a av. J. J. nu este dată pentru reprezentarea pârâtei în cauza pendinte în faţa instanţei, ea fiind dată pentru conciliere prealabilă. Cum această împuternicire nu este valabilă pentru reprezentarea în instanţă în cauzele de faţă, nu este valabilă nici împuternicirea de substituire acordată de acest avocat avocatei E. D., împuternicire care nu invocă de altfel nici numărul dosarului.

O altă critică vizează motivarea sentinţei, apelanta susţinând că aceasta cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii.

Se invocă şi nelegalitatea sentinţei, pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 969 şi 977 Cod civil. Se susţine totodată că în speţă s-ar putea aplica dispoziţiile art. 1437 Cod civil.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 282 – 298, 304 pct. 5,7,8,9, 3041 Cod de procedură civilă.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Examinând sentinţa atacată în limitele motivelor de apel, în raport de probele administrate şi de dispoziţiile legale în materie, curtea reţine următoarele :

Teoria expusă de reclamantă referitoare la admisibilitatea acţiunii în constatare nu are nicio relevanţă în cauză, întrucât acţiunea sa nu a fost respinsă ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea condiţiilor cerute de art. 111 Cod de procedură civilă, ci ca neîntemeiată.

În privinţa interpretării probelor, se constată că înscrisurile depuse la dosar fac dovada prelungirii contractului de management încheiat între părţi până la sfârşitul lunii aprilie 2007. Nu numai că nu există probe care să dovedească îndeplinirea atribuţiilor de manager după această dată, dar chiar prin acţiune reclamanta afirmă că şi-a exercitat dreptul de management până în luna aprilie 2007. Faţă de această afirmaţie a reclamantei, proba testimonială apare ca neconcludentă în cauză, întrucât pârâta nu a contestat exercitarea atribuţiilor de manager până la data notificării de încetare a contractului de management.

Referitor la valabilitatea mandatelor, se constată că excepţia lipsei calităţii de reprezentant este una relativă, care nu poate fi ridicată pentru prima dată în apel. Trecând peste acest aspect, în împuternicirea avocaţială de la fila 23 din dosarul T r i b u n a l u l u i C o v a s n a se consemnează că av. J. J. a fost împuternicit de către pârâtă să exercite activităţi de redactare, reprezentare şi asistare în faţa T r i b u n a l u l u i C o v a s n a, astfel că afirmaţia apelantei că împuternicirea a fost dată numai pentru concilierea directă este eronată.

Criticile legate de motivarea sentinţei sunt neîntemeiate, considerentele sentinţei răspunzând în mod clar şi logic, cu referire la probele existente la dosar, argumentelor aduse de reclamantă prin acţiune.

Cu privire la temeinicia şi legalitatea sentinţei, se constată că starea de fapt reţinută de prima instanţă este în concordanţă cu probele administrate.

Referitor la dispoziţiile legale aplicabile în cauză, este adevărat că în lipsa unor dispoziţii speciale, art. 1437, care prevede prelungirea tacită a contractului de locaţiune, s-ar putea aplica oricărui contract cu executare succesivă.

Dar, potrivit aceluiaşi text de lege, în acest caz contractul se consideră încheiat fără termen, astfel că oricare din părţi îl poate denunţa unilateral.

În speţă, pârâta a procedat la denunţarea unilaterală a contractului prin notificarea adresată reclamantei la data de 24 aprilie 2007.

Obligarea pârâtei să continue acest contract pe o perioadă nelimitată în timp, împotriva voinţei sale, ar însemna o gravă încălcare a principiului libertăţii contractuale.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 296 Cod procedură civilă, urmează a se respinge apelul şi a se păstra hotărârea atacată.

Pentru aceste motive

În numele legii

D E C I D E :

Respinge apelul declarat de S.C. B. Management & D. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr.424/5.05.2009 a T r i b u n a l u l u i C o v a s n a, pe care o păstrează.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 9.10.2009.

Preşedinte Judecător

(...) (...) (...) (...) (...)

Grefier

(...) E.

Red.GC/ 13.10.2009

Dact.LD/ 16.10.2009/ 4 ex.

Jud.fond L.N.