Contractul de management nu poate fi confundat cu contractul de munca.

CURTEA DE A P E L G A L A Ţ I

SECŢIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ŞI FLUVIALĂ

SENTINŢA COMERCIALĂ NR. 38

Şedinţa publică de la 22 mai 2009

 

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra apelurilor declarate de reclamantul B. B.-U., domiciliat în S,(...), jud.I , împotriva încheierii de şedinţă pronunţată la data de 20.03.2006 de T r i b u n a l u l I a l o m i ţ a, în dosarul nr. 350/2006, împotriva sentinţei civile nr. 2036, pronunţată la 11.07.2008 de T r i b u n a l u l G a l a ţ i, în dosarul nr(...) şi, împotriva sentinţei civile nr. 146/27.01.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i, în dosarul nr(...), precum şi apelul declarat de pârâta SC S. SA, cu sediul în G, str. (...), nr.1, împotriva sentinţei civile nr. 146/27.01.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i, în dosarul nr(...).

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 20 mai 2009 şi s-au consemnat în încheierea de şedinţă din aceeaşi zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunţarea cauzei la data de 22 mai 2009.

C U R T E A

Asupra apelurilor de faţă;

Din conţinutul actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă:

Prin încheierea din 20.03.2006 T r i b u n a l u l I a l o m i ţ a a admis excepţia invocată de pârâta SC S. SA G şi a stabilit ca fiind comercială cauza privind pe reclamantul B. U., în contradictoriu cu pârâta SC S. SA G.

S-a dispus înregistrarea cauzei în evidenţa privind litigiile comerciale a T r i b u n a l u l u i I a l o m i ţ a - instanţa competentă să soluţioneze pricina în fond.

S-a reţinut că natura juridică a dreptului pretins de reclamantul B. U. îşi are izvorul în actul juridic bilateral, intitulat „contract de management” prin care pârâta a încredinţat reclamantului conducerea activităţii comerciale a societăţii, în schimbul unor drepturi băneşti.

Contractul în discuţie reprezintă un act juridic principal cu o existenţă de sine stătătoare,cum rezultă din conţinutul său, conform art. 4 din C o d u l c o m e r c i a l, se socotesc fapte de comerţ, contractele şi obligaţiile unui comerciant dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi conţinutul actului ce se realizează.

Art.12 din Contract face trimiteri exprese la dispoziţiile legale referitoare la activităţile societăţii cât şi la dispoziţii legale referitoare la administratorii societăţii cât şi la dispoziţiile legale în materie comercială, ceea ce probează că, contractul de management încheiat de părţi are natură comercială, litigiul fiind evident comercial şi nu vizează raporturi juridice care intră în sfera dreptului muncii.

Cu această motivare a fost admisă excepţia invocată de pârâta SC S. SA G.

Prin cererea înregistrată la T r i b u n a l u l I a l o m i ţ a - secţia civilă, sub nr. 350/2006 reclamantul B. B. U. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC S. SA G, obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de art. 4 din Legea 58/2000 şi art. 4 A.2 din actul adiţional la contractul individual de muncă pentru perioada 2003-2006, în sumă totală de 360.457 USD.

Prin încheierea din 20.03.2006, cauza a fost înregistrată la T r i b u n a l u l I a l o m i ţ a,în evidenţa litigiilor comerciale având în vedere natura comercială a cauzei, încheiere rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3285/2006, pronunţată de Î.C.C.J., în dosarul nr(...).

La secţia Comercială a T r i b u n a l u l u i I a l o m i ţ a, cauza a fost înregistrată la nr. 790/COM/2007, iar prin sentinţa comercială nr. 842/F/2007 s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i, în temeiul art. 7 alin.1 coroborat cu art. 10 pct.4 C.pr.civ..

La T r i b u n a l u l G a l a ţ i-secţia Comercială, cauza a fost înregistrată sub nr(...).

Prin precizările formulate (fila 33) reclamantul şi-a cuantificat pretenţiile la nivelul sumei de 1.077.261,70 lei.

Prin încheierea din 22.04.2008, pronunţată în Camera de Consiliu, instanţa a admis cererea reclamantului şi l-a scutit de plata taxei de timbru în sumă de 13.959,13 lei, în conformitate cu disp.art. 75 alin.1 pct.1 C.pr.civ.

Prin încheierea din 27.05.2008, instanţa a respins excepţia tardivităţii invocării prematurităţii formulării cererii, invocată de pârâta SC S. SA G, ca nefondată, reţinând faţă de prima excepţie că pârâta se află la prima zi de înfăţişare, conform art. 134 C.pr.civ. iar cât priveşte cea de a doua excepţie, s-a reţinut că reclamantul a făcut dovada concilierii prealabile prev. de art. 720 alin.1 C.pr.civ. prin adresa nr. 537/30.07.2006 şi răspunsul pârâtei cu nr. 566/2006 ( fila 54).

Prin sentinţa civilă nr. 2036/2008, pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i a fost respinsă cererea reclamantului B. B. U. în contradictoriu cu pârâta SC S. SA G, ca nefondată.

Instanţa de fond a reţinut că prin contractul de management (fila 8 dosar nr. 350/2006) faţă de care reclamantul îşi susţine pretenţiile, pârâta a încredinţat reclamantului conducerea activităţii comerciale pe baza unor criterii de performanţă în schimbul unor drepturi băneşti stabilite prin aceleaşi contract.

Durata contractului a fost stabilită de comun acord ca fiind cuprinsă între 1.05.2000 şi 31.12.2000, durata care putea fi prelungită tot prin acordul ambelor părţi conform aceloraşi prevederi contractuale.

Faţă de reclamant pârâta a emisa decizia nr. 58/26.04.2000 prin care reclamantul este numit în funcţia de director executiv comercial pentru un salariu de 1000 USA.

Prin aceeaşi decizie, Tribunalul reţine că la art. 4 s-a menţionat că alte drepturi şi obligaţii vor fi stipulate în contractul de management ce va fi încheiat de Consiliul de Administraţie,contract perfectat ulterior în data de 1.05.2000(fila 8) şi menţionat mai sus.

Având în vedere situaţia de fapt de mai sus tribunalul reţine că drepturile salariale solicitate de reclamant aferente perioadei 2003-2006 sunt întemeiate pe prevederile contractului de management din 1.05.2000 care a fost îndeplinit prin expirarea duratei sale în data de 31.12.2000 nemaifiind prelungit prin act adiţional.

În această perioadă 2003-2006, tribunalul reţine că reclamantul se află în relaţii contractuale de muncă cu pârâta în baza contractului de muncă înregistrat la camera de Muncă G sub nr(...).

Totodată Tribunalul reţine că pentru aceeaşi perioadă reclamantul a fost încadrat şi plătit ca şi director executiv comercial în baza Dispoziţiei nr.58/2000 cu un salariu modificat lunar în funcţie de valoarea stabilită de BNR pentru un USD aferentă ultimei zile a lunii pentru care se efectuează plata salariului.

Nu poate fi primită susţinerea reclamantului că acest contract de management ar fi adiţional la contractul de muncă, întrucât acest contract este un act juridic principal de sine stătător, fiind perfectat sub regimuri juridice diferite faţă de un contract de muncă, respectiv fiind supus dispoziţiilor Legii 31/1990 şi Legii 66/1993 cu privire la administratori, care conferă drepturi şi obligaţii independente de un contract de muncă.

Pe cale de consecinţă constatând că pentru perioada în cauză (2003-2006) între părţi nu au fost perfectate relaţii comerciale de natura unui contract de management, iar contractul indicat de reclamant era expirat încă din data de 31.12.2000.

Prin cererea înregistrată la T r i b u n a l u l I a l o m i ţ a-secţia civilă, sub nr. 350/2006 reclamantul B. B. U. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC S. SA G obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de art. 4 din Legea 58/2000 şi art. 4 A.2 din actul adiţional la contractul individual de muncă pentru perioada 2003-2006, în sumă totală de 360.457 USD.

Prin încheierea instanţei din 20.03.2006 s-a dispus înregistrarea cauzei la T r i b u n a l u l I a l o m i ţ a, în evidenţele privind litigiile comerciale având în vedere natura comercială a cauzei, încheiere rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3285/2006, pronunţată de Î.C.C.J. în dosar nr(...).

La secţia comercială a T r i b u n a l u l u i I a l o m i ţ a cauza a fost înregistrată sub nr. 790/COM/2007 iar prin sentinţa comercială nr. 842/F/2007 s-a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i în temeiul art. 7 alin.1 coroborat cu art. 10 pct.4 C.pr.civ.

La T r i b u n a l u l G a l a ţ i-secţia comercială, cauza a fost înregistrată sub nr(...).

Prin precizările formulate ( fila 33) reclamantul şi-a stabilit pretenţiile la 1.077.261,70 lei.

Prin încheierea din 22.04.2008, pronunţată în Camera de Consiliu, instanţa a admis cererea reclamantului şi l-a scutit de plata taxei de timbru în sumă de 13.959,13 lei, în conformitate cu disp. art. 75 alin.1 pct.1 C.pr.civ.

Prin încheierea din 27.05.2008, instanţa a respins excepţia prematurităţii invocată de reclamant şi excepţia prematurităţii formulării cererii, invocată de pârâta SC S. SA G reţinând faţă de prima excepţie că pârâta se află la prima zi de înfăţişare, conform art. 134 C.pr.civ. iar cât priveşte cea de a doua excepţie, s-a reţinut că reclamantul a făcut dovada concilierii prealabile prev. de art. 720 alin.1 C.pr.civ. prin adresa nr. 537/30.07.2006 şi răspunsul pârâtei cu nr. 566/2006 ( fila 54).

Prin sentinţa civilă nr. 2036/2008, pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i a fost respinsă cererea formulată de B. B. U., domiciliat în S,(...), jud. I în contradictoriu cu pârâta SC S. SA G cu sediul în G,(...), ca nefondată.

Instanţa în motivarea soluţiei menţionate a reţinut că prin contractul de management ( fila 8 dosar fond) faţă de care reclamantul îşi susţine pretenţiile, pârâta a încredinţat reclamantului conducerea activităţii comerciale pe baza unor criterii de performanţă în schimbul unor drepturi băneşti menţionate prin acelaşi contract.

Durata contractului a fost stabilită de comun acord ca fiind cuprinsă între 1.05.2000 şi 31.12.2000, durata care putea fi prelungită tot prin acordul ambelor părţi conform aceloraşi prevederi contractuale.

Faţă de reclamant pârâta a emisa decizia nr. 58/26.04.2000 prin care reclamantul este numit în funcţia de director executiv comercial pentru un salariu de 1000 USA.

Prin aceeaşi decizie, Tribunalul reţine că la art. 4 s-a menţionat că alte drepturi şi obligaţii vor fi stipulate în contractul de management ce va fi încheiat de Consiliul de Administraţie,contract perfectat ulterior în data de 1.05.2000(fila 8) şi menţionat mai sus.

Instanţa de fond a considerat că drepturile salariale solicitate de reclamant aferente perioadei 2003-2006 sunt întemeiate pe prevederile contractului de management din 1.05.2000 care a fost îndeplinit prin expirarea duratei sale în data de 31.12.2000 nemaifiind prelungit prin act adiţional.

În perioada 2003-2006, instanţa de fond a reţinut că reclamantul s-a aflat în relaţii contractuale de muncă cu pârâta în baza contractului de muncă înregistrat la camera de Muncă G sub nr(...).

Pentru aceeaşi perioadă reclamantul a fost încadrat şi plătit ca şi director executiv comercial în baza Dispoziţiei nr.58/2000 cu un salariu modificat lunar în funcţie de valoarea stabilită de BNR pentru un USD aferentă ultimei zile a lunii pentru care se efectuează plata salariului.

Nu a fost primită susţinerea reclamantului că, contractul de management ar fi adiţional la contractul de muncă, întrucât acest contract este un act juridic principal de sine stătător, fiind perfectat sub regimuri juridice diferite faţă de un contract de muncă, respectiv fiind supus dispoziţiilor Legii 31/1990 şi Legii 66/1993 cu privire la administratori, care conferă drepturi şi obligaţii independente de un contract de muncă.

Reţinându-se că pentru perioada 2003-2006 între părţi nu au fost perfectate relaţii comerciale de natura unui contract de management, iar contractul indicat de reclamant expirase la 31.12.2000, s-a constatat că pretenţiile reclamantului nu sunt probate în cauză, fiind nefondate.

Împotriva încheierii de şedinţă, pronunţată la data de 20.03.2006 de către T r i b u n a l u l I a l o m i ţ a, în dosarul nr. 350/2006, sentinţa civilă nr. 2036/2008, pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i şi sentinţa nr. 146/2009, pronunţată de aceeaşi instanţă, B. B. U. a declarat apel criticându-le ca netemeinice şi nelegale.

SC S. SA G, la rândul său a declarat apel împotriva sentinţei nr. 146/2009 a T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i, pe care o consideră netemeinică şi nelegală.

Prin apelul referitor la încheierea din 20.03.2006 a T r i b u n a l u l u i I a l o m i ţ a şi sentinţa civilă nr. 2036/2008, pronunţată de către T r i b u n a l u l G a l a ţ i, apelantul B. B. U. arată că a fost interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, denumit „Contract de management” a fost schimbat sensul vădit şi lămurit al acestuia, reţinându-se că este un contract de Management în sensul Legii nr.66/1993 şi Legii 31/1990 şi deci un contract comercial şi nu unul de natura dreptului muncii.

Instanţa nu a avut în vedere intenţia comună a părţilor şi nu le-a considerat o anexă la contractul individual de muncă nr(...).

Intenţia comună a părţilor a fost de a modifica Contractul Individual de Muncă nr(...) în ceea ce priveşte funcţia de director comercial adjunct, în director comercial, drepturile salariale fiind modificate din 800 USD în 1000 USD.

Arată că s-a considerat că, Contractul de management încheiat între părţi are natură comercială, litigiul este deci comercial şi nu de natura dreptului muncii.

Cum greşit se menţionează în cuprinsul încheierii de şedinţă din 20.03.2006 a T r i b u n a l u l u i I a l o m i ţ a, contrar voinţei părţilor.

În raport cu art. 4,B pct.5, art. B pct. 1 şi art. 8 pct.2 din Contractul de management, apelantul a avut o relaţie de subordonare faţă de Directorul General şi faţă de Consiliul de Administraţie şi deci apelantul consideră că a probat că a efectuat acte care fac obiectul dreptului muncii.

Decizia 58/2000 a Consiliului de Administraţie nu modifică Contractul Individual de Muncă nr(...).

Ca urmare s-a reţinut greşit că pentru perioada 2003-2006 aşa numitul contract de management nu s-a prelungit tacit deoarece pentru această perioadă era în vigoare Contractul Individual de Muncă nr(...) modificat prin decizia nr. 58/2000.

Consideră că decizia nr. 58/2000 unilaterală nu poate modifica contractul nr.222/2000 al directorului comercial adjunct. Aceasta reprezintă un mandat dat apelantului pentru a îndeplini funcţia de director comercial cu un salariu de 1000 USD şi îi conferă alte drepturi.

Ca urmare a acestei decizii, de comun acord, la data de 1.05.2000 s-a semnat o convenţie denumită Contract de Management, apelantul ocupând funcţia de director comercial cu o retribuţie de 1000 USD lunar.

În perioada 2003-2006 apelantul susţine că a îndeplinit funcţia de director comercial cu un salariu de 1000 USD, concluzia fiind că, contractul de management a fost prelungit tacit pentru perioada 2001-2006.

Prin apelul formulat de acelaşi apelant împotriva sentinţei civile nr. 146/2009 se susţine de către B. B. că dispozitivul sentinţei comerciale nr. 2036/2008 a fost completat eronat cu menţiunea obligării şi la plata sumei de 6258,57 lei reprezentând cheltuieli de judecată, cu titlu de onorariu de avocat.

În continuare menţionează că, caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată nu a fost respectat în cauză.

SC S. SA G , prin apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 146 din 27 ianuarie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i critică completarea dispusă cu privire la sentinţa comercială nr. 2036/2008.

Prin hotărârea apelată s-a dispus completarea sentinţei nr. 2036/2008 a T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În dispozitiv, urmare a reţinerii disp. art. 247 c.pr.civ. se menţionează o sumă care nu reprezintă cuantumul cheltuielilor de judecată dovedite şi solicitate în cauză.

Apelurile declarate în speţa de faţă de către B. B. U. şi SC S. G sunt nefondate.

În ceea ce priveşte apelul declarat de reclamantul B. B. U. referitor la încheierea din 20.03.2006 a T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i şi sentinţa civilă nr. 2036/2008, pronunţată de aceeaşi instanţă cât şi apelul referitor la sentinţa civilă nr. 146/2009 a T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i se reţin următoarele:

Drepturile patrimoniale pretinse de către apelantul B. B. U. decurg din actul juridic bilateral intitulat „contract de management”.

Din conţinutul acestui contract rezultă că reclamantului i s-a încredinţat conducerea activităţii comerciale a societăţii în schimbul unor drepturi băneşti..

Din conţinutul clauzelor care alcătuiesc menţionatul contract şi modul de redactare a rezultat că este un act juridic prevăzut cu existenţa de sine stătătoare şi nu este accesoriu la contractul de muncă al apelantului astfel că acesta a generat drepturi şi obligaţii independente de contractul individual de muncă.

Art.4 din C o d u l c o m e r c i a l precizează că se socotesc afară de acestea, fapte de comerţ celelalte contracte şi obligaţii ale unui comerciant dacă nu sunt de natură civilă sau dacă conţinutul nu rezultă din însuşi actul examinat.

Dispoziţiile art. 12 din lege face trimitere expresă la dispoziţiile legale referitoare la atribuţiile societăţii cât şi la dispoziţii legale de natură comercială, ceea ce determină şi justifică prelungirea contractului de management încheiat între părţi drept un contract comercial, litigiile aferente acesteia sunt comerciale, cu o reglementare proprie şi nu se poate reţine că în cauză ar fi în discuţie un contract de muncă cum se reţine în încheierea din 20.03.2003 a T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i.

În cauză s-a stabilit corect competenţa Tribunalului, susţinerile formulate în a p e l d e către reclamant referitor la menţionata încheiere, a rezultat că sunt nefondate.

Referitor la sentinţa nr. 2036/2008, pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i rezultă că instanţa de fond a reţinut corect şi complet cu o motivare corespunzătoare că, contractul c o m e r c i a l d e management ( fila 8 din dosar 350/2006) în baza căreia apelantul îşi formulează pretenţiile băneşti şi prin care acestuia i s-a încredinţat conducerea activităţii comerciale a instituţiei stabilindu-se criteriile de performanţă, în schimbul sumelor menţionate în contract este distinct şi cu un caracter juridic de sine stătător în raport cu, contractul de muncă al aceluiaşi apelant.

De altfel, pârâta apelantă a emis decizia nr. 58/26.04.2000, prin care reclamantul-apelant a fost numit în funcţia de director executiv comercial cu o retribuţie de 1000 USD.

Art.4 menţionează că alte drepturi şi obligaţii vor fi stipulate pentru reclamant în contractul său de management ce va fi încheiat cu Consiliul de Administraţie, deci un alt contract distinct de contractul de muncă, de sine stătător care a fost perfectat ulterior, la data de 1.05.2000 ( fila 8 dosar).

Ori drepturile salariale solicitate de apelantul reclamant perioadei 2003-2006 sunt întemeiate pe prevederile contractului de management din 1.05.2000 care a fost îndeplinit şi care a expirat la data de 31.12.2000 fără a mai fi prelungit prin act adiţional.

În perioada 2003-2006 reclamantul s-a aflat în relaţii contractuale de muncă cu pârâta în baza contractului de muncă înregistrat la Camera de Muncă sub nr. 222/01.2000.

A fost încadrat şi plătit pentru această funcţie în baza Dispoziţiei nr. 58/2000 modificat lunar în raport cu valoarea stabilită pentru lei în USD de către BNR.

Contractul de management nu este adiţional contractului de muncă care are un caracter de sine stătător, fiind reglementat prin Legea nr. 31/1990 şi Legea 66/1993, referitor la administratori şi conferă evident drepturi şi obligaţii diferite de cele care rezultă din contractul de muncă al apelantei.

Motivele invocate de către apelant că cele două contracte in discuţie nu sunt distincte şi se justifică plata sumelor de bani prin aceea că contractul de management este accesoriu contractului de muncă, sunt nefondate.

Instanţa a făcut o corectă interpretare a probelor în cauză şi a aplicat legal disp. art. 977 cod civil în speţa de faţă reţinând că părţile nu au înţeles să completeze un contract prin conţinutul celuilalt stabilindu-se că în perioada 2003-2006 nu au existat relaţiile comerciale , contractul de management încetând la 31.12.2000.

Prin sentinţa civilă nr. 146/2009 T r i b u n a l u l G a l a ţ i a completat legal dispoziţiile sentinţei comerciale 2036/2008, pronunţată de aceeaşi instanţă făcând aplicarea art. 281 al.2 pct.1 C.pr.civ. şi a obligat reclamantul apelant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 6258,57 lei cu titlu de onorariu de avocat către pârâta SC S. SA G.

În cauză s-a făcut corecta aplicare a disp. art. 274 C.pr.civ. care consacră principiul că partea care cade în pretenţii va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Apelurile formulate de către reclamantul B. B. U. sunt nefondate urmând a fi respinse conform art. 298 C.pr.civ.

Apelul declarat de SC S. SA G este nefondat.

În ceea ce priveşte completarea sentinţei nr. 2036/2008 a T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată cu o sumă, care nu reprezintă integral cheltuielile de judecată în cuantumul solicitat şi dovedit de pârâta apelantă în cauză, nu s-a dovedit a fi reală.

Instanţa a făcut aplicarea art. 274 C.pr.civ. al.3 care prevăd că judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor ori de câte ori stabilesc că sunt nepotrivit de mici sau mari faţă de vreo pricină sau munca îndeplinită de avocat.

Complexitatea cauzei de faţă şi munca depusă de apărător nu justifică plata sumelor de 6258,57 lei + 6181,46 lei +2000 lei, menţionate în ordinele de plată nr. 421, 287 şi 1131 de la filele 124-125 dosar fond, care apar disproporţionate ca valoare în raport cu complexitatea activităţilor depuse de avocaţi în cauză, astfel că se reţine că suma de 6258,57 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat a fost corect reţinută de către instanţa de fond.

Rezultă că susţinerile formulate în cauză prin motivele de apel privind cuantumul cheltuielilor de judecată acordate sunt nefondate şi se vor respinge conform art. 298 C. pr. civ. şi pentru acest apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge apelurile formulate de reclamantul B. B.-U., domiciliat în S,(...), jud. I , împotriva încheierii de şedinţă pronunţată la data de 20.03.2006 de T r i b u n a l u l I a l o m i ţ a, în dosarul nr. 350/2006, împotriva sentinţei civile nr. 2036, pronunţată la 11.07.2008 de T r i b u n a l u l G a l a ţ i, în dosarul nr(...) şi împotriva sentinţei civile nr. 146/27.01.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i, în dosarul nr(...), precum şi apelul declarat de pârâta SC S. SA, cu sediul în G, str. (...), nr.1, împotriva sentinţei civile nr. 146/27.01.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i, în dosarul nr(...), ca nefondate.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 22 mai 2009.

Preşedinte, Judecător,

dr.(...) (...) dr. (...) (...)

Grefier,

(...) S

Red. S.T.

Tehnored.C.T..-4 ex.

19.06.2009

Fond. C.C.